Limba română e plină de fluiditati

Prima oară, in istoria recentă, a fost faza cu locație. Care, într-adevăr, nu era folosit nici de dracu in acel sens de atunci si i s-a atribuit si cel de loc.

Dupa care a fost acel incredibil expertiză, care efectiv nu are sens in lima romana, cu sensul din engleză. Pur si simplu e absolut aiurea, dar nu avem ce sa facem, practic e plin de intelectuali fini care au expertiza in domeniul lor si aia e, ce sa si faci, vorba lui Adrian Severin, daca toată lumea fura, înseamnă ca legea e proasta si nu vorbim de furt.

Si sunt gata sa accept chestiile astea. Limba e fluida, avem niste imbecili analfabeti si dacopati pe post de diriguitori lingvistici, n-ai ce sa faci. Dar stiti ce ma enerveaza la culme?

Faptul ca limba nu mai e fluida cand e vorba de SUNT si de â din a.
Reminiscente cretine ale unei scrieri vechi de peste o suta de ani, aduse in actualitate de flagelul numit academie drept reparatie pentru faptul ca comunistii au facut si au dres, sunt infipte in limba romana ca un dop intr-un anus diareic, zero sens, zero legătură.

Nu cunosc pe nimeni care sa pronunțe idioticul si arhaicul sunt. Nimeni. Suna idiotic, decrepit, anacronic, fara sens. Il folosesc in scris pentru ca am fost avertizați ca suntem depunctati la bac la română daca scrie cu sînt sau nu stim regulile cu â din a si m-am obișnuit asa.

Si totuși, iata, aici limba nu mai e fluida. Autarhica noastra academie este ferm dedicata pastrarii anacronismelor ãstora, ca un memento al indecentei si limbismului post revolutionar.

Asta e, avem expertiza locatiei si sîntem mîndri romîni.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Jurnalul National fura

De ce mor revistele si ziarele