De când mă știu, am fost un tip frugal și comod. Nu am simțit niciodată nevoia de a deține chestii doar pentru că arată mișto sau pentru că zice lumea că e ceva la modă, indiferent de ce ar fi, de la mobilă la țoale. De altfel și acum, hainele mele se rezumă, de pe 15 aprilie până pe 15 octombrie, la pantaloni scurți, tricou și crocși.

Am observat, totuși, odată cu avansarea în vârstă, că începe să se instaleze și la mine un fel de comoditate și conformitate pe care, înainte, nu le aveam și de care nu îmi păsat.
Odată cu mobilarea apartamentelor pantelimoneze, în loc de clasicul Ne luăm niște cuburi de la Ikea, patul ieftin de metal cu o saltea bună și aia e, am început să devin și eu conformist și fițos.

Prin urmare, m-am trezit că iau chestii gen mobilă dormitor la modul Vai, care e cel mai mișto pat la modă, dar trebuie să asortăm noptierele, care să fie neapărat două, dar vai, comoda la ce înălțime este, să nu uităm de amplasarea perfectă a televizorului pe ea, dressingul nuștiucum etc, tot felul de chestii la care nici nu ne-am gândit, la modul că noi eram în stare să ținem, drept noptiere, cutiile de la noptiere, nedemontate, cu noptierele înăuntru, ce atâta efort, că doar tot telefoanele, încărcătoarele și kindleul le ține.

Acum nu știu dacă e neapărat de la vârstă, că nu sunt, sau nu mă simt chiar atât de bătrân, după cum se vede, sau este educația, care s-a strâns singură, în atâtea zeci de ani și acum a preluat hățurile, pe pilot automat și zice Alo, prietene, ai o grămadă de copii, le vin prietenii acasă, ai de menținut o prestanță, fii și tu serios.

Oare m-am făcut mare?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

30 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    “Oare m-am făcut mare?” – vezi ca e unu’ care se ataca daca-l faci mare. Altfel, cred ca te-ai facut comod la casa ta.

  2. #2

    Alta chestie care apare dupa o anumita varsta este nevoia de a avea un cos pt rufele murdare! Adica daca le arunci in coltul dormitorului claie peste gramada se murdaresc mai tare sau care e smecheria?

    • #3

      aia mi-a aparut cam la 2 zile dupa ce m-am mutat de acasa in camin. Nu era cos cos, era o geanta cu doi saci menajeri bagata sub pat.

    • #4

      Mie nevoia aia mi-a creat-o chiar Ikea, care mi-a arata cum poti sa bagi nu unul, ci TREI cosuri de rufe unul langa altul intr-un segment de Pax. In sfarsit nu mai am chiloti roz rezultati din spalarea chilotilor albi cu singurul tricou rosu din casa.
      Sigur, ce nu a spus Ikea e ca daca faci copii iti mai trebuie macar inca pe atatea cosuri, si eventual inca o masina de spalat ca sa faci fata.
      Nu stiu Cetin cum face, presupun ca locuieste intr-o filiala Nufarul

    • #5

      Eu n-am coș de rufe. Le depozitez direct în mașina de spălat. Și cînd se adună o cantitate decentă dau drumul la mașină. Sau dacă nu vreau să aștept să se adune, bag spălare rapidă.

  3. #6

    Cu cosul nu lasi dara de sosete in spate,cand bagi hainele la masina sau le duci sa le intinzi

  4. #7

    E un semn de maturitate si maturitatea nu are o varsta anume. 🙂 Am achizitionat mobila la 27 de ani, model clasic, ca sa nu se demodeze.
    Vorbind de varsta, e deprimant ca odata cu trecerea anilor, nu doar omul imbatraneste ci si lucrurile din jurul lui si mai ales mobila. De-aia mi-am propus sa am ceva ce rezista la muscatura timpului si sa ma si innoiesc din cand in cand.
    La 90 de ani ma vad cumparand perdele noi!

  5. apai. Mai apare o problema, o data cu imbatranirea. Apar niste chestii in contu din banca. Se cheama cifre diferite de 0. Spre final de luna. WOW.
    Ca atare iti permiti sa te uiti dupa ceea ce vrei si iti place, nu numa dupa ce iti permiti

  6. #10

    E de la bani.e ireversibil și se accentuează pe zi ce trece.si nu trolez

  7. #11

    Poza când te-ai așezat pe piatra din spate și-ai băgat-o-n pământ o mai ai?

    • #12

      Bai, da’ ce va mai place sa bagati batu’ prin gard!

    • #13

      @nea_zăpadă Un răspuns de la dvs. pentru ultima întrebare se poate?

    • #14

      @anukoi: s-a statuat deja ca eu ma manifest numai o data, discret si sugerand, atat.

  8. #15

    Altă întrebare !

  9. #16

    Mai degraba doar se intampla ca nu mai esti sarac. N-o zic cu rautate, dar rareori oamenii fac asta din ignoranta si dezinteres si brusc ii loveste consideratiunea. Pana nu isi permite sa te intrebi ce mi-as dori de fapt, sa pui de-o parte costul si sa nu te deranjeze ca unele lucruri de calitate nu vin livrate imediat ( ca cele de la Ikea) omul traieste cu impresia ca nu il intereseaza, ca nu e pentru el. Si chiar nu e. Darul saraciei, cand te nasti cu ea si n-o percepi. Chiar e un dar. Oamenii care nu-s nascuti saraci si doar decad temporar sau permanent sufera, cei nascuti saraci doar nu vad o problema, sunt doar surprinsi de schimbare cand isi permit mai mult. Si nu e vorba doar de suma bruta din conturi, ca-i multa lume care-si permite o mobila, dar si-o permite cu conditia sa renunte la alte planuri, ca-s ele o (alta) casa, o masina, o vacanta, nu conteaza. Cand nu mai ai conditii si lipsuri care sa te traga in jos si iti permiti sa te gandesti la ce iti doresti in primul rand si sa cumperi in al doilea, se numeste ca nu mai esti sarac. Nu conteaza cat castigi.

  10. #18

    Exact la fel ca Tiriac, si eu mi-am dat seama ca sunt bogat in momentul in care m-am dus la un fast food si am comandat fara sa ma uit la preturi.

    • #19

      Si eu asa credeam si ma simteam bine cu mine. Pana cand am ajuns prin Elvetia si am dat sa intru intr-un restaurant din ala pe o strada mai mica, si am vazut cu coada ochiului ca meniul e pe la 200EUR(2 persoane). Si brusc m-a lovit ca nu mi-e chiar asa de foame.

    • #20

      200 eur 2 persoane in elvetia e echivalentul a cam 150 de lei 2 persoane in .ro la nivel de trai.
      Acu nu vrei sa adapteze dupa pasaport.

  11. #21

    Cred ca are legatura cu nivelul financiar la care ai ajuns.

    Cand esti student sau copil, nu ai prea multe gioarse, si alea pe care le ai iti incap in 2 valize.

    Cand ai o varsta, o familie, acumulezi tot felul de lucruri, strangi, cumperi si la un moment dat te trezesti ca nu mai loc de ele (si probabil nici nevoie reala, dar asta e o alta discutie).

    Prin urmare intri intr-un cerc vicios in care cumperi lucruri, lucrurile alea trebuiesc depozitate, cumperi mobila pentru ele, apoi vin alte lucruri, schimbi mobila cu alta mai mare, etc.

  12. #22

    Daca nu mai ai folia originala pe telecomanda, inca esti verde…proverb romanesc! Sau alta facuta bineinteles…

  13. #23

    Eu ultima dată m-am făcut mare când m-am suit pe cântar

  14. O noptieră este bună la casa omului, se pot păstra acolo taloanele de pensie. 🙂
    Bine, nu cred că e cazul aici, poate doar pentru mine și (eventual) nea_zăpadă 🙂

  15. #27

    Pe când un articol despre varsta și mobilitate ? 😉

    Mobila este doar o extensie a ‘hoardingului’ – traduceti-o pe asta în română !
    părerea mea… când ai multe lucruri și trebuie ceva sa le ții (am văzut cel mai bine la socri)

  16. Sunt singurul care are camera lui, cameră care arată ca a unui dezaxat, cu un raft care dă să pice din perete fiindcă e plin de sticle, un birou făcut de mine dintr o placă de lemn dată cu baiț și ceară și un bidon de 400 de litri spălat în vană cu dușul, tăiat cu flexul în casă și făcut dulap?
    Soacră mea nu intră acolo fiindcă o agresează vizual toate plăcile de tablă prinse de perete încât nu se mai vede ce culoare avea zugrăveala.
    Mi se urcă unul din câini pe birou și se uită pe geam, eu îi împing curul mai într-o parte când nu pot mișca mouse ul și întotdeauna e o șosetă desperecheată pe jos, prinsă în rolele de la scaun, scaun care rezistă de 20 de ani deja, luat dintr-un depozit SH de lângă Cluj.
    Poate că restul casei e făcut de un adult da’ la mine în colțul meu, e cum vrea plm.
    Colțarul e de cea mai joasă speță și să nu cumva să se gândească cineva să mi-l schimbe. Dacă crăp acolo cumva, sper ca ăia de la IML să nu aplice UV cand fac poze cu hoitul meu ca să se vadă tinerețea zbuciumată pe care a avut o colțarul ăla (habar n am cu ce dracu curăță nevastă mea tapițeria da’ nu există substanțe capabile să șteargă anii ăia de zile).
    Piese de motocicletă pe sub birou, miros de benzină din niște carburatoare sigilate cât am putut eu mai bine, holzșuruburi așteptând veninos să calce cineva pe ele ca să zgarie parchetul și niște bucăți de țeavă de cupru din care vreau să mă apuc să fac ceva. Cui nu i place, îs bănci destule n parc, putem bea acolo o cafea.

    Mă f în ce zic oamenii când intră în cotețul meu.

  17. #29

    poti sa aplici reguli de design si asezare in spatiu atat mobilei de la ikea cat si celei de la rovere
    principiile sunt aceleasi, nu despre asta e vorba

    faptul ca iti doresti insa un anumit nivel de confort in dormitor arata cat de mult te respecti – de acolo pleaca tot; multi nu inteleg asta din motive de tzoparlanie, ignoranta si in general lipsa de educatie

  18. #30

    E foarte reușită poza. Ce aparat sau telefon ați folosit ?