Mă uitam la lansarea maestrului Ciucă, pe care o să vă rog să îl iertați că e în trening, venise din vizită de lucru, de la inundații, că nu se puteau inunda ăia liniștiți dacă nu era omul cu zero putere de decizie prezent acolo.

Și l-am văzut în fundal pe jegul ăla de Emil Boc și mi-am adus aminte de toți anii în care l-am urât cu patimă, fiind racleta de rahat din mâna lui Băsescu. Și cât de ușurat am fost când s-a terminat totul, sau, cel puțin, am crezut că s-a terminat totul. După care PDL s-a reconvertit în PNL și toate gunoaiele din troaca lui Băse au ajuns tot la putere, pe undeva.

Efectiv chestiile astea îți tai orice chef de viață, orice speranță.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.