Cum se dă șpagă legală presei

Cand faceam monitorizarea presei in 2004 era in fiecare numar in Gardianul (o fituica a lui Sorin Rosca Stanescu) reclama la Fabrica de armament din Mizil, MFA MIZIL parca se numea. Mi s-a parut foarte ciudat la vremea respectiva, super scandalizat ca cum e posibil. Si dupa aia am descoperit ca este o practica impantenita la nivel global si la noi sunt mici copii. Atunci am inteles si de ce Cristian Tudor Popescu coordona la Adevarul echipe de jurnalisti de investigatie care vindeau si publicitate. Cumva cand jurnalistul lua salariu de 100 de euro si comision de publicitate de 1000 de euro iti explici unele lucruri. Partea buna este ca astazi te uiti la aceste persoane si nu iti poti opri un mic suras in coltul gurii.

Ca si episod amuzant, am lucrat in 2006 la o televiziune din Bucuresti si am fost coleg cu un tip care si-a inceput “cariera” jurnalistica la Ziua de Constanta. Pentru cei care nu stiu, Ziua la vremea aia era the real deal in ceea ce priveste santajul de presa, dusesera aceasta profesie la rangul de arta. Si a fost luat intr-o zi de unul mai vechi la un client (om de afaceri dubios local), sa i se faca rodajul, sa vada si el cum se face treaba. A iesit absolut devastat din intalnire, amenintari direct cu moartea, cu familie omorata etc din partea omului de afaceri, dar colegul mai in vasta nu a cedat, ca te bag la puscarie fut… mor… ma…. Intr-un final s-a facut contractul de publicitate, dar colegul si-a dat demisia si s-a bagat pe chestii mai mondene ca nu era de el jurnalismul de investigatie. Poate a inflorit un pic, dar pe acolo.