Jurnalismul limbilor maro

Vorbeam în articolul precedent că ziariști mai sunt câțiva, iar restul sunt hiene. Hiene și pupători anal, uitasem de completarea asta.
Dacă vreți exemplu, puteți citi aici, sub bagheta maestrului Gheorghe Smeoreanu, un pupat de hemoroizi de toată frumusețea.

Discutam despre aspecte ale presei, într-o emisiune de la Absolut TV din Argeș, chiar cu directorul postului de televiziune Georgiana Drăghici; am întors problema pe toate feţele şi ajunsesem la capitolul mizerii în presă, atacuri la persoană, nevoia de a avea stomac tare în această meserie.

Şi atunci, s-a produs decliclul.

Georgiana Drăghici a început să vorbească, absolut spontan, ca şi cum acesta ar fi fost subiectul, despre iubirea sa faţă de soţ, despre cât de special este acest om, despre bunătatea sufletului său de bărbat, despre fericirea şi puterea pe care le dăruieşte femeii cu care face familie şi echipă.———————————————
L-am pus la colecţia mea de momente fericite din viaţa de ziarist.

Dacă nu înțelegeți:
Georgiana Drăghici este angajatorul lui Smeoreanu și proprietara televiziunii, iar Mircea Drăghici, soțul doamnei, este ministrul transporturilor, trezorierul PSD.

Cât de adâncă limbă, ce profunzimi nebănuite atinse și totul doar într-o viață de așa zis ziarist.
Cum ziceam, ziariștii, în românia, sunt câțiva, restul au emigrat sau s-au transformat în lingăi sau dispersatori de materiale servite.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt