Contul meu
Râdeam acum, cu nevastă-mea, de un mesaj primit pe grupul de părinți de la grădiniță, despre cum ar trebui ca pachețelele pe care le pun părinții ar trebui să aibă și o pastilă de aia înghețată, de congelator, ca să mențină totul proaspăt și fresh. Și toate văcuțele alea aplaudau această idee genială.
Mă plimbam ieri, pe stradă și m-am tot întâlnit cu doamne middle-aged, cu colanți pe ele, ieșite la plimbare/alergare. Toate, absolut toate, cu sticle de alea de apă groase, cu capac care are un mâner de poșetă pe el, ca să poți duce sticla confortabil în mânuțe.
Nu reușesc să îmi aduc aminte dacă am primit pachețel la grădiniță, în scurta perioadă cât am frecventat-o. Dar, ffs, știu sigur că nu am primit pachețel la școală în 1-8. Stăteam vizavi de școala 87 și mă duceam la școală 4 ore pe zi, uneori 5, inclusiv sâmbăta. Vai, cum să stea copilul nemâncat 4 ore, doamne ferește, trebuie să îi dai o gustărică. Apă beam de la țâșnitoarea din curtea școlii sau cea de la wc-ul băieților de pe etaj. Vai, dar cum să nu aibă copilul sticluță de apă la el. Cu țâști de ăla ca să nu dea pe el și căpăcel, dar nu de oricare, să se poată deschide ușor, ca să nu moară copilul de sete.
Ieșeam din casă să mă duc la joacă, fotbal sau ce dracu făceam noi. Când simțeam că crăpăm de sete, la propriu, după ce alergam de zănatici ore întregi, căutam prima cișmea disponibilă sau mergeam cu miloaga la scara blocului, la vecinii de la parter sau etajul 1. Daaaaaați-mi și mie o cană de apă. Ne era frică să mergem în casă, ca nu cumva să ne oprească și să nu mai putem ieși. Acum, primul lucru pe care îl iau părinții, cu ei, când ies cu copilașii afară, este să le ia sticluța cu apă, alături de gustărele.
Să ne înțelegem. Nu sunt adeptul ideilor tip Pe vremea mea era mai bine. Am avut o copilărie iad, nu neapărat din cauză că nu aveam sticluță de apă la mine. Nici nu sunt adeptul teoriilor educaționale ale vremilor respective.
Dar, FFS, oameni buni, copiii voștri s-au învățat cu satisfacția instantă, oriunde. Nu au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă o lipsă. Ei nu știu ce e aia sete sau foame și nu la modul disperat sau ceva, ci doar dacă buzele formează literele MAMI, MI-E SETE, gura micuțului deja e acoperită cu o sticluță cu țâști siliconic, să nu cumva să se rănească.
Copiii voștri vor deveni adolescenți, adulți. Vor suferi lipsuri, la un moment dat, indiferent de câți bani aveți, lipsa nu se cuantifică doar în mâncare sau apă. Și nu vor înțelege de ce, de nicăieri, nu apare o mână caldă, cu o sticluță cu vârf siliconic, care să le aline lipsa.
Educați-vă copiii să devină adulți, nu la limita handicapului.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Totusi mai bine un mustiuc de silicon in gura decat o cismea in gura!
NOU
eu cand beam apa de la tasnitoare trebuia sa stau mereu cu bratele strans impinse in oala de la tasnitoare ca sa nu vina unu din spate sa faca glumita si sa mi dea capac. eu nu am patit dar altii si-au spart dintii in tasnitoare
NOU
Capac? Iti luai pozitie de hep prin zona la mine, adica mare spit in cur
NOU
Spitul in fund nu era o problema atat de mare (doar putin umilitor).
Dar daca primeai un capac (cum spune @bebe) chiar puteai sa iti rupi 1-2 dinti.
Si mie imi era frica de glume din astea proaste si incercam sa stau cumva in garda.
NOU
Nimic nu știți.
Apucai ștuțul cu amândouă mâinile, ca Mia Khalifa, și sugeaia apa prin țeava formată din pumn, că altfel te curentai la dinți din orice poziție.
NOU
Sau faceai mana caus, sub teava, si puteai sa bei din mana ta, fara sa atingi teava sau sa fii deasupra ei.
Apropo, pe voi va controlau golanii de bani la iesirea din scoala?
NOU
La mine în cartier atâția își spărseseră dinții într-o anumită țâșnitoare că de la un moment dat i se spunea Dințitoare.
NOU
Apropo de sete. Vara, când mergeam la baie pe canalele socialismului, potoleam setea de la aspresoarele care irigau culturile.
NOU
Stii ca apa aia venea din canale, nu?
NOU
@Zarax, da, știu.
NOU
Atunci ma mir ca esti in viata…
NOU
@Zarax, păi crezi că noi cconștientizam pe-atunci, doar aveam 10-12 ani! Dar știi ceva, am 56 de ani și o operație de apendicită. Doar atât.
Doamne Ajuta!
NOU
Ia uite cine-i imun la Salmonele si Shigelle
NOU
se pune daca am sticluta la el si are 1.5 ani? e d-aia din comert cu tuturut de la Bucovina sau carpatica.
NOU
Aia nu e buna, ca are BPA si microplastic, si am senzatia ca nici pH-ul nu e ideal pentru dezvoltarea copilului.
Apa Kangen e ce trebuie. Se accepta eventual Evian pentru prepararea ceaiurilor.
NOU
Am vazut aparat de cafea care a facut un strat subtire de alge in rezervor, desi era alimentat numai cu apa Kangen.
NOU
Alge înseamnă că era apa naturală.
NOU
Vezi ce înseamnă apa de calitate? Stratul de alge era subțire
NOU
Ai descris magistral viitorii snowflecși, generația 2.0
Eu mersesem și mai departe, aveam o hartă a cartierului cu cișmelele funcționale marcate pe ea (cel puțin jumătate nu aveau apă sau era rupt mânerul sau alte căcaturi).
NOU
Eu chiar ma straduiesc sa il invat cu lipsurile, chiar ieri l-am trimis sa bea apa de la cismea in parc (aveam sticluta la mine, dar era goala), iar saptamana trecuta am refuzat sa-i platesc nu stiu ce pack de doar 49 de lei pe Brawl Stars
Sper sa nu ma viziteze protectia copilului dupa acest autodenunt.
NOU
Grupul de parinti whatsapp azi dimineata la 10:
Multumim! Ioana e murdara la gurița are șervețele in dulap
NOU
ce s-a dat pana acum: tasti, mustiuc, tuturut si pun si eu varianta mea: tuturoi. sunt curios daca mai sunt variante pt chestiunea aia prin care se bea
NOU
tuturutul e un tuturoi mai mic….duuuuh
NOU
La tara in Ardeal cand eram mic beam apa din cani de lut care aveau pe maner un orificiu special, care se chema tatza, lol!
NOU
beam apa de la canea
NOU
@ender, pe la mine prin sat se zice shtutz. orice chestie mai mare de 1 cm, cu orificiu pe unde curge apa e shtutz.
NOU
hmmmm
NOU
Muturloi sau muturlut, in cazul in care tuturoiul are forma de mot.
NOU
Confirm, la inceputul anilor 90 daca nu eram acasa, beam apa fie de la cismele, fie de la vecini, ca ai mei erau la lucru.
“Sarumana, ne dati si noua o cana cu apa va rugaaaam ?” dupa ce rupeam curtea blocului cate 6 ore la alergat.
Prin ’91 de abia am inceput sa tinem deoparte peturile de 2 litri (pana atunci sticlele de fanta, cola, etc. erau inca din sticla, deci nu se aruncau), si nu doar pentru a bea din ele, ci pentru a le da gauri cu cuiul incins, ca sa ne stropim ca toti dracii.
Cat despre mancare la scoala, a inceput mama sa imi puna sandvichuri cu margarina si parizer destul de tarziu.
Cum saracia si lipsurile erau in voga, mancam jumatate din ele si restul le piteam prin pupitrul bancii. Uneori le descopeream dupa o saptamana cand incepeau sa puta :)))))
Nu am avut bani de cheltuiala pana prin liceu, cand am inceput sa imi mai cumpar cate o branzoaica, dar consideram ca in general investitia in Wave, L&M sau Viceroy era mai ok.
Nu mai zic de guma scapata pe jos, recuperata si mestecata fara probleme, si sigur nu mai zic de nu rarele ocazii cand guma respectiva era postita cu ceilalti din trupa.
Jur ca mi-e tare groaza de ce kkt o sa ne apere generatiile tinere in cazul unui razboi, ca majoritatea vor fi tare plapanzi dupa atata pupat in cur de mici.
NOU
Du-te ba de aici cu gauritul sticlelor de plastic in 91. Pai sticlele de plastic apărute atunci erau mai de preț decât mileurile și porțelanul de pe tv. Sticlele alea au fost folosite mai întâi pentru a lua suc de la tec, pe urmă pe post de sifoane (cu astea ne mai stropeam), pe post de sifoane cu cancerul ăla la plic de suc și abia apoi pe post de stropitoare (cred că era deja 93-94
NOU
Boss, sticlele ramaneau intacte, nu era ca si cum le-am fi aruncat la gunoi. Iar dopurile erau universale, se potriveau la toate, mai ales alea tot de plastic.
Nu erau atat de pretioase pe cat ti le amintesti, nu puteau fi returnate sa iei alta fanta la schimb :)) oricum s-a umplut de ele destul de rapid.
Tocmai aparusera alea la 2.5 litri, ca pana atunci erau doar la un litru sau mai rar la 2 litri.
Sifon nu luam cu sticlele de plastic, inca se gaseau peste tot alea de sticla cu adaptor, si cu plasa de metal pe ele.
In rest, nu stiu cu cine te contrazici, cand zici de tec, sau de ala la plic (tang ?).
De ce le foloseam la stropitoare, pentru ca elefanteii de plastic pe post de pistol de stropit nu erau gratis :)) si erau si mici.
La capitolul apa de stropit erau si pungile de un leu aruncate de pe bloc (mai tarziu foloseam prezervative pentru asta).
NOU
vaaai, nik nu stiti! intai puneam in sticla de plastic a sifonului chimicala aia de la plic, praful ala portocaliu cu miros de portocale. dupa ce umpleam sifoanele, aveam sucul acidulat gata.
NOU
Păi o să ne apere fii-tu, ăla de l-ai crescut campion. Cine ne va plăti pensia, cine ne va livra, cine ne va duce sacoșa acasă.
Mi se pune pata rău când aud chestii care încep cu “vai, cine o să…”. Păi nu eram noi generația puternică și bine crescută și bine avută? Însuși Eu, prietene, ăla o să te.
NOU
Nu mă-nnebuni, nea Nicu?
La litruuuu!!!!!
NOU
@Bogdan: 2 paradoxuri dragute in care traim. Toti romanii isi cresc copiii super decent, dar sunt aproape unanim de acord ca generatiile care vin sunt de cacat si nu se mai face scoala ca pe vremuri dar majoritatea suntem analfabeti.
NOU
Nu cred ca mai merge sa ceri apa prin vecini la cât costa m3 în zilele noastre :).
Dar da, mișto amintiri când beam pe saturate de la cișmea și mai era și apa rece, bliss.
NOU
eu sunt din asta de scrii tu p-aicea, and I am not ashamed to admit it: ies INTOTDEAUNA cu apa si un snack (de cele mai multe ori fructe, proaspete sau uscate, sau batoane cu cereale si fructe).
si eu am avut o copilarie sinistra in anii ’90 in rahova, ai mei erau in prag de divort, taica-miu nu mai contribuia cu nimic in casa, absolut nimic. totul platea maica-mea, ca cica el nu ne considera familia lui. maica-mea lua cate un ou la fiecare, cate o banana la fiecare, o data la 3 luni, margarina in loc de unt, paine seara, pentru ca atunci era redusa, ca era mai uscatica etc.
maica-mea a lucrat o perioada la o firma americana, si la petrecerea de Craciun din 1998, a luat la final pachetel ptr mine si frate-miu, ramasese multa mancare. am mancat doua zile din cutiile alea.
in scoala gimnaziala am avut la mine ceva ‘cutiuta’, adica o punga de plastic cu sandwich si cam atat. in liceu imi faceam singura pranzul ptr scoala, pentru ca stateam multe ore, aveam si sandwich, si apa, si fruct.
ce vreau sa subliniez este ca NU vreau ca dracii mici pe care ii cresc sa simta lipsa mancarii. niciodata. asta e rolul meu, sa ii tin hraniti, indiferent daca ma face mai slaba in ochii citititorilor sau a anumitor tatari :))
NOU
dar nu te face mai slaba, fata mosului. e doar parerea mea legata de un glitch educational. poate ma insel si de fapt e invers. cine stie?
NOU
Ce se va intampla, cum vor reactiona daca vreodata vor ajunge sa aiba lipsuri asa cum ai avut tu si nu vei mai fi acolo sa ii protejezi ?
Stii vorba aia “sarac am mai fost…”
NOU
Când crăpam de sete după ore întregi de joacă, ce bună era apa din fântână! Cum creșteai suficient să poți manevra coarba, mergeai la fântână, aruncai găleata de tablă, smuceai lanțul să se scufunde, apoi te opinteai să o scoți. Și era rece de-ți picau dinții…
NOU
Așa a ajuns la moda postul intermitent, de zici că-i ceva nemaiauzit sa nu mănânci una-ntruna.
Am colegi tineri (20’s) care țin chestia asta și sunt șocați că poa’ să trăiască cu 2 mese pe zi.
Eu n-am dus lipsă de nimic, am crescut într-o familie cu posibilitati – nimicul asta in limite rezonabile, bineînțeles, că n-aveam roșii în decembrie și avocado și mai știu eu ce – dar am aflat ce-i aia foame pentru că în casa se manca la ore fixe. Nu mănânci dimineață, nu-i problema, mănânci la prânz. Și tot așa. Nu mi-a căutat nimeni în coarne.
Și acum țin minte că m-am dus într-o drumeție pe munte organizata de bunicul meu, care era director de școală. Mi-a spus ce trebuie să-mi pun in rucsac: un pulover, o geaca de ploaie, mâncare, totul în detaliu. Eu cum n-aveam chef să car atât, nu tu geaca, nu tu pulover, de mâncare un pateu.
Noroc că n-a plouat. Da’ am mâncat un frig și-o foame de m-am kkt pe mine.
Bunutu’ nu mi-a dat nimic de îmbrăcat și de mâncat din ce adusese el ca să mă învăț minte sa planific cum să-mi fac rucsacul.
Atunci m-am supărat, dar acum îi sunt recunoscatoare.
Acuma, râdem, glumim dar corpul chiar trebuie să știe senzația de foame.
Altfel ne mirăm că facem infarct la 30 de ani.
NOU
azi am fost sa-mi fac fisa medicala pentru preschimbarea permisului. aia care isi faceau pentru prima data fisa erau jumatate supraponderali, restul obezi.
NOU
Tot stau și mă gândesc și nu reușesc să-mi dau seama când draq a-nceput dileala cu moftureala și figurile astea…iar cu nunțile și botezele de sute și mii de invitați care mai de care mai de care…., vaaii…
NOU
Din păcate am văzut adulți care au fost crescuți așa. O tipă de exemplu nu putea înțelege ca cineva nu are 15 lei sa dea pe o cafea, pentru ca e strâmtorat cu banii până la salariu. “Cum sa nu ai bani de o cafea în oraș?!”. Efectiv creierul ei nu putea procesa, pentru ca niciodată în viața ei nu rămăsese fără bani sau fără mâncare.
Sau in alt caz adult de 40 de ani care nu știa să aprindă aragazul.
-Pai nu ti-ai făcut un ceai sau o omletă până acum?
-Nu, imi facea bunica orice ii ceream. (am crezut ca glumește, dar eram adevărat).
NOU
La anumite scoli gimnaziale centrale se da examen ca sunt multi care se inscriu. Practic se inscriu la sfarsitul clasei a 4-a si cine intra vine in clasa a 5-a la CD LOGA(matematica) sau MOISIL(engleza, clasa speciala intensiv), asta in Timisoara dar si in alte parti. Cererea e mare, sunt 2-3 pe loc si normal ca o sa cada din ei. Am avut vecini unde le-a picat odorul. Vai… dezastru ecologic. Trauma. A trebuit dus repede la Disney Land ca sa ii treaca supararea ca nu a intrat. Ideea e ca multi nu vor sti sa-si gestioneze si inevitabilele esecuri cand ai parinti super protectivi. Pai ce ? Vrei sa faca depresie de la 10 ani ? Voi stiti cum a plans ?
NOU
Asta se mai practica si pe vremea naostra. Picai un examen dar macar vedeai stele verzi, artificii, iti tiuiau urechile 3 zile dupa de la distractia la care te duceau parintii.
NOU
@Boris Se poate intampla si pe dos.
Cand am terminat a 4-a am dat examen pentru engleza intensiv si dupa m-am dus la tara. Rezultatele au aparut dupa o saptamana si a doua zi vine mama unuia din sat care daduse si el testul sa-i spuna bunica-mii ca eu am luat si al ei a picat.
Prea multa informatie pentru bunica-mea, ea a priceput ca am picat si m-a dus intr-un tur prin toate Disney Land-urile din curte: Disney Land Bat, cand s-a rupt ala m-a mutat la Disney Land Curea, cand s-a rupt si aia (era un cacat cumparat prin ’80) m-a mutat la Disney Land Polonic. Pe langa asta am avut si camp din ala de facut barbati cand am dormit intr-o magazie din fundul curtii.
Cand am ajuns acasa, eram gata pentru Disney Land-ul de acasa, dar spre surpriza mea ma astepta o ingheata si maica-mea socata sa vada cum imi aratau picioarele, spatele si fesele.
NOU
Cate cismele mai sunt functionale? Nu sunt nici in multe parcurile mari, dar in parcurile mai mici sau prin cartiere?
Daca pentru un copil mai mare (+9-10 ani) mai sunt de acord, pentru cei mici 1-5 ani, la fel ar trebui procedat? Lasa ca e ok sa nu mananci nimic/bei apa 4 ore? As zice totusi ca nu.
Cred ca atunci cand vorbim de lipsuri nu ar trebui sa ne referim la chestii de baza – apa/mancare – ci la restul: orice jucarie vrea copilul, a 15 acadea in ziua aia, fast food, ciocolata + napolitana + suculetul zilnic.
Nu mai bine am o sticla de apa la mine si un fruct sau un sandw cat de cat nutritiv facut acasa in loc de napolitana, chipsul, acadeaua, strudelul sau covrigul zilnic pentru un copil? Educatia (inclusiv nutritionala) se face de cand e copil mic, nu cand e adolescent, adult.
NOU
In prima faza, unde merge copilul ala de 1-5 ani vreme de patru ore, de sa plesneasca de sete fara sticluta? Iar la gradinita pot sa jur ca au o sursa de apa. Dar probabil nu apa DIN AIA.
NOU
Cred ca n-a murit vreodată vreun copil de sete și foame după ce n-a consumat nimic 4 ore, fie și de 3 luni, darămite de 2 ani.
Cred și ca textul lui Cetin nu trebuie dus în extrema ca e ultimul om care ar susține înfometarea copiilor, eu n-am întâlnit mulți oameni sa iubească copiii cum o face el.
E vorba de a-ți forma copilul sa fie un pic maleabil și adaptabil și să știe să aștepte până ajunge acasă sau în X loc ca să primească ceva, nu să se trântească cu curu de pământ atunci nu i se îndeplinesc dorințele la secundă, atât. E extrem de utilă treaba asta și pentru tine, ca părinte, care n-o să faci apoplexie când te prinzi ca s-a golit sticla de apă, dar și pentru copilul care va deveni adult și va observa ca nu e miezul din gogoașă și lumea din jur nu trăiește să îi satisfacă toate poftele.
În plus, snacking-ul, dacă o dăm pe sănătate, e extrem de prost pentru educarea obiceiurilor alimentare. Și eu cad des în capcana asta și îi mai dau copilului să mănânce între mese diverse, dar absolut de fiecare dată când NU am făcut asta, a mâncat la masă ulterior ca un om mare, felul 1 și 2 fără figuri și mofturi. Ne plângem deseori ca nu ne mănâncă copiii si fac nazuri, dar toți sunt cu pufuleți, mere, banane, sandvișuri în mâna la orice oră. Păi ce să mai bage când îl așezi la masă, ca el digeră în continuu gustări. Oricum, subiectul articolului nu era asta.
NOU
Eu mă duc în parc cu fii-mea intenționat fără sticlă de apă ca să o pot scoate să o duc acasă când îi e sete, ca altfel îmbătrânesc acolo pe băncuță :))
Rabdă cat rabdă, dar la al treilea mi-e sete acceptă să urcăm în casă. #parentinghacks
NOU
Celor din generația mea, crescută în anii 70-80, nu ne-a “căutat nimeni în coarne”.
Învață să te descurci în orice situație, că viața nu umblă cu menajamente.
“Ce nu ne ucide, ne face mai puternici.”