Scrisă de mediocrates și o anonimă

Curcubeul

in lumina sparta
de lacrimi strapunsa
apari tu
in milioane cioburi de culoare,
inecandu-mi glasul
si pianul
in marea involburata
a asteptarilor mele.

ce consolare
sa vad pe cerul tau
cum rasare curcubeul…

Ca din copac

Un ghimpe roșu suspină la mine în piept.
E dor și pace,
E tăcere pe nedrept.
Un ghimpe iară mă-nfierbântă
Cu întrebarea fiului
Ce nu cuvântă.
Monede zornăie în stomac
Limba ține cusut cu un ac
Cuvântul spic și frunza-n lac.
Ce mai fac? Ce mai fac? Ce mai fac?
Fac apă să curgă și mâini să miroasă
A rupte amintiri din rai
Ca din copac.
Fâșii din creștetul de gând
Fâșii din viitorul din mormânt
Din vis, din fazani și cozi și
Coarde
Și minți neroade.
Și noi, doi proști
Ce lumea o palpează,
Ce lumea o filmează,
Ce visul îl învie.
Ce limba îl îmbie.
Crește iedera pe ale noastre minți
Dar nu, stai pe loc,
Copiii ăștia-s cuminți.
Nu se joacă, nu vorbesc.
Clipind orbește-n cununi de maci
Ei doar
Îmbătrânesc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

25 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Eu am impresia ca acest articol este scris doar pentru SEO.

  2. #2

    Mie imi place desenul cu copacul.

  3. #3

    Mie nu-mi plac poeziile astea.

  4. eu vreau sa stiu ce s-a fumat cand s-au compus versurile :))

  5. #5

    @Alioja – ca sa stii sa nu cumperi si tu?

  6. #7

    Clar prietenul hary e la “terapie” intensiva :))

    • #8

      baxt,
      mediocrates asta este un personaj care a scris cu mult timp inainte de a exista clinica mea.
      de cand am creat terapiile antistres si sint ocupat cu productia lor, am observat ca s-a vindecat de tot, nu mai scrie…
      introspectia lui mediocrates de aici pe blog este precum lumina unei stele foarte indepartate: trairi care s-au stins demult in mine, dar care abia acum se manifesta pentru voi…:-))

      dar vezi ca mai exista insa si tanti anonima, cea care a scris ca din copac… mie oricum mi-a placut anonima, chiar daca nu am inteles nimic.
      dar imi place melodia cuvinetelor din capul meu cand o recit.

      este un foarte mare talent sa scri fara sa ai nici un mesaj anume.
      e ca si cum as asculta un cantec intr-o limba straina pe care nu o inteleg, dar pe care totusi o indragesc, pentru ca are o linie melodica placuta…

      daca nu aflam ca este femeie, o stiam sigur…:-)

    • #9

      Cu prima ocazie, ma imbat si scriu si eu ceva.
      Sa vezi poezie, tata!

    • #10

      moromete,
      “de ziua ta, iubito” a scriso deja dani corban. nu se pune! :-))

    • in concluzie, ca sa scrii o asemenea poezie precum cele de mai sus trebuie sa fii beat sau femeie!

      haleluia!

    • #12

      @hary, ma sti ce regret eu mult? Ca ai aparut cu terapia ta dupa ce mi-a interzis mie nenea doctoru’ sa mai beau bere, ca prea m-ai facut curios. 🙂

    • #13

      alioja,
      cuvintul “beat” vine din latinul beatitudo (beatitudine = stare de fericire deplina) si inseamna binecuvantat, fericit!
      la catolici beatificarea este un ritual de “premiere” pentru un credincios intelectual, este ultima treapta inainte de ridicarea la rang de sfant! .

      aceasta stare poti sa o obtii cel mai simplu prin consumul de alcool sau de droguri (pentru ca nu implica nici un efort intelectual).
      insa ea, beatitudinea, in forma ei cea mai pura este produsul unui exercitiu intelectual (introspectia este un asemenea exercitiu intelectual).

    • #14

      baxt,
      nashpa sa aud ca nu mai ai voie sa bei din motive medicale.
      ce ti-a gasit de nu ai voie bere deloc?

  7. #15

    Aproape offtopic:
    Cand gasesc cate o carte de Eminescu in diferite locuri (biblioteci, librarii, anticariate) ma uit la poezia Imparat si proletar.
    In toate cartile in care apare e cenzurata, chiar si in cartile aparute dupa revolutie.
    Are cineva varianta intreaga?
    Ce scrie in strofele lipsa?
    Poezia a fost promovata de comunisti dar cred ca e ceva despre rusi in partile cenzurate.
    Gasesc undeva manuscrisul?
    Cand caut asta pe google sunt spamat cu zeci de articole.
    Solutii?

  8. #16

    Copacul l-a desenat mediocrates, anonima, sau arhi ? 🙂

    • #17

      Dani Corban,
      stii si tu raspunsul la intrebarea asta….
      mai bine spune-mi parerea ta despre ce a scris anonima:-))

    • nu e ba nici o anonima, ca daca era tipa pana acum la cat ai batut+o cu fieru’ incins peste uochi!

      ai personalitati multiple masochistule!

      :))))

    • #19

      Alioja,
      oi fi avand eu personalitati multiple, dar nici chiar asa :-))
      ma asteptam de la tine sa poti distinge stilurile…

  9. #20

    legearm.com/
    nu stiu cum altora, dar mie mi-au placut strofele

  10. #21

    poate si nu are sens la prima vedere, dar cred ca eu am inteles corect mesajul acesteia 😉

    • #22

      cpp, m-ai facut curios.
      te rog frumos, spune-mi si mie mesajul acesteia…
      nu te simti jenat, da-ti drumul…:-))

  11. #23

    prima despre curcubeu…despre dragoste e? sau eu am dato in bara?! 😀

    • #24

      aoleu cpp… Ce Pula Piticului de interpretare mai este si asta? :-))
      cand te-am rugat sa-ti dai drumul nu m-am referit sa te pisi ca si eschimosii cuburi de gheatza…:-))

  12. #25

    Text Moromete:
    “Plictiseala inseamna cel mai cumplit, cel mai hidos prozaism; plictiseala se potriveste cu tot ceea ce e mizerabil, pustiu si fara spe­ranta, duhoare si ruina. Iar betia. Insemna sa fie totul confuz, sa se stearga sen­surile si sa fim dominati de un entuziasm nebun; in laturi, faceti loc pentru omul care e atat de mare si de beat incat cuprinde in el totul: stelele, fosnetul coroanelor de frunze, portile deschise ale noptii.
    Si ce meleaguri, stie sa zugraveasca plictiseala sau betia! Tinuturi tesute din uscaciuni moarte sau din prelingeri putrede, din muste, duhori, murdarie si putreziciune… Sau plaiuri adunate din soare, din flori cu miresme sufocante, din ape si nori. Plictiseala si betia cuprind in ele un infern atat de vast, incat in el gasim si raiul; raiul cu toata uimirea lui orbitoare, cu toate voluptatile e insa iadul cel mai adanc, fiindca din el creste dezgustul si plictisul.”

    Moromete,
    o sa incerc sa analizez acest text asa cum as aprecia o bere, folosindu-ma insa in mare parte de cuvintele tale:

    aspectul: mizerabil, pustiu si fara speranta
    miros: uscaciuni moarte, putregai, prelingeri putrede din muste
    gust: plaiuri adunate din soare, flori cu miresme sufocante
    aftertaste: usoare tente de tulburare bipolara

    nota finala:
    incercand sa explici totul, nu ai zis nimic. se intimpla de-obicei cand esti beat si incerci sa pari lucid.
    mie mi-a placut.