insdolventa

Sunt Liliana şi aş avea nevoie de sfatul comunităţii.
Am o situaţie destul de grea. Nu, nu e vorba de nici un ajutor financiar ci doar de o părere a comunităţii. Am să încerc să fiu concisă. Am fost în şomaj, am terminat şomajul iar acum sunt doar a familiei. Nu pot beneficia de ajutor social pentru că se consideră că am venituri suficiente. Soţul e bugetar – la cultură, iar salariul său este de 1400 de lei net. Cu banii ăştia trebuie să trăim 3 persoane iar legea 416 spune că dacă am un venit mai mare de 357 de lei de persoană nu pot beneficia de ajutor social. După 28 de ani de muncă şi de cotizat la stat asta e. Ajutoarele sunt pentru cei care nu muncesc deloc. Pentru cârcotaşi – da, am încercat diverse joburi. Nu mi-e ruşine de muncă. Am încercat de toate. Când spun de toate păi … au fost chiar de toate. De ce n-am rămas undeva? E o întreagă poveste. Nimeni nu are nevoie de oameni de 50 de ani. Dar nimeni.

Aş vrea să se înţeleagă că nu mă plâng (mă rog, mă plâng dar nu mă tăvălesc) dar, din octombrie, de când am rămas efectiv fără nimic de muncă şi, de când mi-am propus să nu mai accept doar oase rupte şi bani puţini, mi-este al naibii de greu. Am spus că sunt a familiei aşa că, probabil, de crăciun voi avea pe masă friptura, sarmalele şi cârnaţii dar nu e numai asta. Fii-mea este studentă, la zi, la filologie şi are o grămadă de nevoi. A dorit ceva de muncă doar că este o facultate de toceală şi nu poate face faţă şi la cursuri şi la muncă. Norocul meu este că este la zi – la buget, că altfel n-aş fi avut de unde să-i plătesc 3300 lei/an, cât costă filologia la universitate. După cum bine ştitţi acum nu mai este ca pe vremuri, ai intrat şi 3 ani eşti la buget. Aşa că are nevoie de note mari ca să rămână în continuare acolo, notele mari se obţin învăţând aşa că … Apoi mai suntem şi noi, că şi noi, deşi avem 50 de ani, mai avem nevoie de un pantof, de un ciorap, de un chilot.

De ce am nevoie de ajutorul comunităţii? Ei bine, pe 26 decembrie a.c. ar trebui să intre în vigoare legea insolvenţei persoanelor fizice, legea cu numărul 151/2015. Personal consider că sunt în faliment, cei 1400 de lei nu-mi ajung prea mult şi, ca orice român care se respectă mai am de rezolvat şi un overdraft de pe vremea când ne era bine. În fine.

Am citit legea şi nu pricep cum stă treaba cu casa. De încadrat m-aş încadra, nu am maşină şi nici alte bunuri ce ar putea fi valorificate. Doar casa. Ori treaba cu casa nu e prevăzută prea bine. Da, dacă stai în vilă te poţi muta în apartament (la o adică asta o faci şi singur nu ai nevoie de un administrator special) numai că eu stau într-un apartament modest şi alternativa ar fi … ???? nu ştiu. La telefon am cartelă de 5 euro iar aparatul e din 2008. Laptopul de pe care e scriu e tot de atunci şi mă rog să mai ţină, etc … Pe de altă parte aş fi curioasă ce mă poate sfătui un administrator specializat. Da, va zice să-mi găsesc de lucru doar că unde? Şi ce? Repet, am încercat de toate.

Ca să închei, întrebarea adresată comunităţii (poate e cineva printre voi de specialitate) e următoarea: cum mă poate ajuta pe mine aceste lege a insolvenţei personale? Mă ajută sau judecătorul îmi va ordona să vând casa, să achit datoriile şi să mă mut în canal? Legea asta e făcută să ajute sau doar ca să bifăm încă un punct pe ceva ce ne-a obligat uniunea europeană să facem?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.