Contul meu
Când am avut primul copil, primele analize făcute ne duceau spre ideea că se poate ca fătul să dezvolte sindrom Down. După cum s-a văzut ulterior, era doar o policlinică mizerabilă, care doar încasa sume uriașe pentru servicii jenante. Dar nu asta e discuția.
Unul din subiectele de atunci de discuție a fost ce facem dacă va avea Down. Avort era exclus, sunt împotriva avortului (a se reținne că, în același timp susțin dreptul femeii de a face avort). Prin urmare, ce vom face cu un copil care are nevoi speciale?
Și amândoi am ajuns la concluzia că primul lucru pe care îl vom face va fi să părăsim românia. Pentru că în pofida legendei care spune că românii sunt un popor bun și primitor, poporul român mustește de răutate, intoleranță și xenofobie.
În toate țările civilizate e plin de oameni în scaune cu rotile, care își exercită funcțiile în mod normal, societatea ajutându-i să se simtă decenți și utili. Oamenii muncesc, se plimbă, fac excursii, tot ce face și un om cu toate funcțiile motorii. În românia, în cărucioare vezi doar paraplegici împinși de părinți sau cerșetori la semafor. În rest, oamenilor le e jenă să iasă din casă, din cauza intoleranței oamenilor. Nu au cum să iasă din casă, oentru că se pot deplasa până la primul trotuar cu bordurile triplu stratificate ale lui Vidieanu. Nu pot merge la o administrație financiară, pentru că surpriză, nu ajung la ghișeele umilinței.
Leg asta de discuția de aici. Nu discut tonul de țață autosuficientă al Simonei Tache, ton identic cu al stupidelor antivaccin și maidanezofile, probabil e destul de jenată ea însăși de mizeriile debordate. Nici afirmația la care a răspuns.
Ci vreau doar să spun că intoleranța se învață de mic. Atunci când părinții doresc copiii cu probleme în afara razei vizuale a copiilor lor. Să nu cumva să le deranjeze chi-ul. Și nu, școala nu este în principal despre a învăța matematică și alfabetul. Ci despre a învăța viitorii cetățeni maturi școala responsabilității, școala comportamentului în societate, școala supunerii, a respectului etc.
Să spui că nu vrei un autist în clasă pentru că sigur astfel copiul tău va învăța mai puțin e completamente greșit și imoral. Copilul tău va învăța, dacă e capabil. Dar, fiind lângă un om cu nevoi speciale, copilul tău va învăța să fie om. Va învăța să ofere protecție celor ce au nevoie de ea. Va învăța să susțină la greu un om cu probleme. Va învăța să fie prieten cu un om altfel. Cerând ca ceilalți să fie trimiși la școli speciale, nu faci decât să perpetuezi intoleranța, rasismul și discriminarea pe baze cognitive. Nu faci decât să dai șansa ca, peste 20 de ani de acum, oamenii în scaune cu rotile să fie arătați cu degetul pe stradă Hăhăhă, uite un handicapat!
Da, sunteți intoleranți. Și, în același timp, sunteți profund imperfecți. Iar dacă eu, ca părinte cu IQ peste medie și copii la fel, aș cere ca toți cei ce sunt mai proști decât copiii mei să nu aibă dreptul de a învăța în clasa copilului meu, pentru că îl trag în jos, aș fi considerat rasist și abuziv.
Și nu, în societatea umană de astăzi, acel argument, că turma merge cu viteza celui mai slab membru este total futil și invalid.
Spuneți-i asta lui Stephen Hawking.
NOU
Oare? Chiar crezi ca ai fi considerat abuziv, sau ai avea de partea ta tot atat de multi oameni precum a avut si Raag, tipul care a declansat tavalugul acesta prin simpla exprimare a parerii sale, dealtfel pertinenta dupa parerea mea. Ca parinte de copil supradotat( dracu stie cum am reusit, eu fiind departe de inteligenta debordanta), nu mi-am dorit ca fiul bolnav de ADHD al unei doamne sa deranjeze orele timp de opt ani de zile. Si nici ceilalti parinti. Spuneti-i cum vreti, intoleranta, etc, dar e dreptul meu si al celorlati sa vrem binele fiintelor care ne vor asigura perpetuarea. Cred ca e ceva instinctual.
NOU
Chestiunile sunt un pic diferite: ADHD vs autism (vs HIV vs incontinenta urinara spre exemplu).
Altfel spus exista copii cu nevoi speciale care pot face fata “exigentelor” unei scoli normale ( chiar daca pentru asta ar avea …. nevoie de un ajutor). si exista copii care nu pot face fata si nu conteaza cauza pentru care nu pot face fata. Acei copii au mai departe dreptul la educatie insa dreptul lor la educatie nu ar treui sa lezeze dreptul celorlalti. Ma gandesc ca batausul clasei ar trebui sa fie extras cumva de acolo pentru ca e nociv pentru restul.
Pe de alta parte, sunt de acord ca mai avem mult de invatat (noi si la randul nostru noi pe copii nostru) despre faptul ca “ciudatul clasei” trebuie acceptat asa cum este el: diferit (urat, chior, stramb, balbait, negru) atat timp cat nu ti-a facut nimic…
NOU
dar de ce nu spui ca nu ti-ai dori ca copilul tau sa nu fie deranjat de oricine? Sau daca copilul ti-e deranjat de altul normal e ok? Ce ar fi ca sa se ia masuri doar cu cei care deranjeaza si sa nu se puna eticheta inainte?
NOU
Radule asta seara nu am chef de idiotenii. Nu ai inteles nimic. Baiatul meu ca si fostii lui colegi, putea trata eventualele probleme avute cu orice alt coleg, dar cu pustiu cu adhd, mai putin. Pentru simplul motiv ca ala nu intelegea sau nu putea intelege nimic din ce i se spunea. Nu i se puteau impune reguli, nu nimic. Se manifesta in legea lui, deranjand toti copiii, dotati, normali, etc.
NOU
putem incepe prin a ne uita la star trek.
NOU
@Blue
Copilul tau se poate imbolnavi oricand -de meningita de exemplu.Daca scapa cu viata are sanse mari sa devina un handicapat mental,mai mult sau mai putin.Ce parere ai,ar trebui sa se incerce includerea lui intr-un grup de copii sanatosi sau undeva unde sa fie numai handicapati mental,mai mult sau mai putin grav ?
NOU
Cid, am sa iti raspund la modul cel mai serios si cinstit cu putinta: presupunand ca s-ar intampla asa ceva si copilul meu ar deveni un handicapat la nivel de gandire, ci siguranta l-as duce la o scoala adaptata nevoilor lui, nu intr-una obisnuita. Sesizezi ca nu folos
NOU
Am apasat ca vaca. Deci, nu folosesc termenul de normal ci obisnuit. Ceea ce poate fi normal.pentru mine, pentru altul poate parea o ciudatenie. Asadar l-as duce intr-o scoala adaptata nevoilor lui pentru ca prefer sa nu experimentez pe pielea propriului meu copil cam pana unde merge gradul de compasiune, empatie si toleranta al celorlalti copii si al parintilor lor. Deci in primul rand mi-as pune pe primul loc copilul si sufletul lui, nu as suporta sa il vad marginalizat si ciuca batailor cum s-ar spune. De aceea nu ii inteleg pe cei care se autovictimizeaza preferand sa se certe cu tot colectivul unei clase, ca de ce nu il accepta pe cel cu probleme asa cum e. E si asta o forma de a fugi de realitate.
NOU
Deci l-ai inscrie la o scoala speciala pentru a te apara pe tine (nu pe el) de lipsa de empatie a celor din jur. Insa ti-ar cam placea sa ramana printre ei daca oamenii ar tolera problema lui.
NOU
Ar fi frumoasa o societate mai educata si avansata, dar sa o faca altii.
NOU
Eu nu am copii, dar daca as avea unul din asta “cu nevoi speciale”, puii mei, ar trebui sa-i procur aceste “speciale”, nu? Si intr-o scoala normala nu se poate. Ar trebui sa fim constienti de asta. Ca profii de la scolile normale nu au antrenament pentru educat handicapati.
Altfel, e de cacat ca un handilau din asta sa futa timpul a 30 de alti copii, nu credeti?
Ma doare fix in cur cine ce nevoi speciale are, daca are nevoi atat de speciale sa stea acasa. La scoala se face scoala, nu trebuie sa facem circ cu handilai.
Daca eu, sa spunem om normal, ma duc la teatru si incep sa fac pe nebunu’, “ca am nevoie speciale” (de exemplu am o nevoie speciala sa scuip coji de seminte in capul celor din fata), ce mi se intampla?
Eu inteleg ca esti handicapat, facem tot posibilul sa te ajutam, dar RESPECTA REGULILE! Ma pis, nu poti, MARS! Ca nu punem acum 1000 de oameni sa schimbe totul pentru tine. Discriminarea asta pozitiva ne omoara.
Ce puii mei, nu se mai merge la scoala ajutatoare? Va e rusine ca aveti copchii tampiti? Educati-i acasa intai, apoi trimiteti-i in scoala.
Daca un copil are pneumonie, de exemplu, “nevoie speciala”, vine la scoala?!?
Respectam handilaii, ok, dar sa ne respecte si ei.
NOU
E ca la soferie. Exista un set de reguli, nu le poti indeplini, nu ai carnet.
La scoala e la fel. Avem un set (minim) de reguli, nu le poti respecta, schimba scoala cu una pentru cei “cu nevoie speciale”.
Cum e la gradinita? Ca am auzit pe la colegi: “Face pe el, nu-l aduceti inca. Il aduceti cand nu face caca pe el.”
Setul minim de reguli trebuie respectat.
Asa e si la scoala.
NOU
De exemplu, a ramane repetent fara sa fii dat afara din scoala e o masura de bun simt pentru cei cu “nevoi speciale”.
Altfel, in ce cazuri un elev este exmatriculat?
Daca un copil catalogat normal (fara acte de handilau) ar pocni colegii, de exemplu, sau ar face pe nebunu’, ce i s-ar intampla? Ce va crede un copil “rau” si colegii lui, daca acest copil “rau” e exmatriculat dar handilaul care se comporta fix ca acest copil “rau” nu, pentru ca, vezi, are “nevoi speciale”?
DREPTATEA exclude “nevoile speciale”.
Si, zic eu, copiii trebuie sa invete intai dreptatea nu toleranta.
Esti parinte de copchil tampit? Fii decent, “empatizeaza” cu viitorii lui colegi de clasa si du-l la o scoala ajutatoare.
Daca la munca ai avea un coleg care nu poate face anumite task-uri, ba mai e si violent, cum ai trai cu el? NU MAI FI IPOCRIT!
NOU
Si Hitler si-a dorit ca rasa inferioara (din punctul lui de vedere) a “jidanilor” sa nu mai deranjeze rasa net superioara ariana.
NOU
@Himmler e o mica problema in comparatia ta (de kkt, ca a majoritatii tolerantilor). hitler nu omora pe aia cu probleme la cap. hitler avea probleme la cap
NOU
Heeeei, uite ce am gasit: www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/disabled.html
Se pare ca Hitler (si nu numai) intr-adevar ii omora pe cei cu handicap fizic sau psihic. Si cu cativa ani inainte sa-i omoare, cand inca ii lasa sa traiasca in libertate, i-a si sterilizat putin.
Hei(l) sa traiesti Hitler!
NOU
da, se numea eugenie si era politica de stat
NOU
Mesajul asta e scris de parca tu nu esti intolerant.
NOU
aici nu sunt deloc de acord cu tine. scuze, aia nu-s oameni. nu-i vina lor da asta nu inseamna ca altii tre sa-i suporte. ca toata viata familiei o sa fie un chin. cresti ceva mai putin inteligent decat un caine si cu durata de viata a unui om. de ce? ca da bine la societatea de kkt in care traim? nu mersi.
parca oamenii gandesc cu capu, nu cu picioarele. hai sa nu confundam dizabilitatile.
NOU
De ce? Pentru ca e om in plm…
Daca e sa dam dreptul la viata dupa utilitatea in societate cred ca peste jumatate nu s-ar califica.
NOU
defineste omul.
NOU
Dacă aștepți definitia exactă a momentului dintre conceptie si nastere…
NOU
Bai, fii atent, ca am idee de 100 de puncte: in locul oamenilor cu handicap hai sa integram in colectiv cainii vagabonzi ma! Corect, oamenii cu handicap nu sunt oameni – da CAINII MA? Adica cainii sunt si ei suflete, nu? In plus, spre deosebire de persoanele cu handicap, cainii ii musca numai pe oamenii rai la suflet. Pai unde ai mai vazut tu persoana cu handicap suficient de inteligenta ca sa ii muste numai pe oamenii rai la suflet?
Asta ca sa nu mai zic de delfini!
I rau di tat cand ni se fut prioritatile. Rau rau.
NOU
@moldoveanco, cand duci comparatiile la extrem dovedesti ca esti proasta.
NOU
ps: tu nush la ce te gandesti cand spui oameni cu handicap. eu ma refer la aia cu probleme mari la bibilica. aia care o sa aiba nevoie sa fie ingrijiti toata viata. un caine poate sa-si poarte singur de grija 😉
nu, nu vreau sa-i integram. nu fac parte din cutu cutu
NOU
Ce parere ai semketh,oare de ce ar trebui sa suporte un grup de copii olimpici la matematica cativa copii mai lenesi,mai prostuti,dar altfel perfect normali.La liceul Mihai Viteazul sin Ploiesti,acunm catiba zeci de ani s-a intamplat ca intr-o singura clasa sa fie aproape tot lotul de matematica al Romaniei.Inchipuie-ti ce s-a intamplat cand profesorul lor de matematica s-a imbolnavit si a fost inlocuit pentru o scurta perioada de un suplinitor nevinovat.Totusi elevii au fost blanzi cu el,nu l-au luat peste picior,nu l-au intrebat ce il intrebau pe dom’profesor.Si oare de ce ar mai trebui sa faca copii scoala in fond,operatiile elementare,scris,citit si daca n-ai IQ peste 120 la munca !
NOU
alta comparatie de om prost. de unde plm iesiti cu kkturile astea? sunteti pe bune sau trollati?
NOU
Ti-e rusine sa recunosti ca esti olteanca???????
NOU
@CID: Cam multe zeci de ani… Parca la sf anilor 70 inceputul anilor 80?
NOU
bai @semeketh, dar zi, lamureste exact cadrul in care vrei sa ne “infruntam”: mistouri, argumente logice sau atacuri la persoana. Ca daca vrei cu atacuri personale pot sa te invat cateva ceva mai inteligente decat astea cu “ba p-a ma-tii” pe care le stii tu
Apropos, comentariul meu era un misto, spune daca simti nevoia sa le pun eticheta data viitoare, ok?
NOU
@moldoveanco, argumentele tale-s bazate pe sentimente. n-au nici o treaba cu logica. tre sa traiasca pentru ca-s si ei oameni. un kkt, nu-s. doar arata ca oamenii.
NOU
@Moldoveanca
Am sa fiu magarul ala ce se baga in seama si strica o discutie serioasa si argumentata articulat.Sper sa se poata reface……
“I rau di tat cand ni se fut prioritatile. Rau rau.”
Si prioritatili is oameni si au si iele nievoili lor.Mai urat ii cand ni_____(insert vorba di niam prost) singuri prioritatili….
NOU
@semeketh Nu eu am zis ca “tre sa traiasca si ei ca-s oameni”, ci Radu. Eu de fapt resping orice act de ucidere, de orice fel, inafara cazurilor in care o faci pentru supravietuire. Am explicat putin mai jos, in alt comentariu, de ce cred ca fiecare secunda de viata e importanta.
Dar argumentul tau principal care e? Ca nu sunt oameni? Pai asta nu e tot un argument bazat pe sentimente, pe non-stiinta? Exista o matrice obiectiva pe care o pui langa un om si ii zici “bine ba, tu nu esti om” sau “bravo, tu esti”?
Hai sa luam un exemplu: o persoana cu sindrom down. O astfel de persoana cu tratament si ingrijire poate ajunge sa traiasca 100% independent si fara sa fie sprijiniti de parinti sau autoritati ale statului – ceea ce e mai mult decat spune despre o cunostinta de 35 de ani, barbat singur si fara job, care locuieste cu parintii, nu stie sa-si incalzeasca o cana de lapte de unul singur si caruia inca ii spala mamica chilotii.
Hai sa luam un alt exemplu: Stephen Hawking. Nu cred ca trebuie sa discutam exemplul asta
Dar ok, hai sa fiu “avocatul diavolului” (fara absolut nici o referire religioasa) si sa zic ca tine: nu-s oameni. Stii unde apare problema? Unde tragi limita? Unde e granita care ii separa pe oameni de non-oameni?
Problema cu limita sau granita asta e ca poate ajunge foarte flexibila, si poate fi mutata de colo-colo asa cum ii convine simtului estetic al unuia sau al altuia. A mai fost un mustacioara in istorie caruia nu-i placeau decat blonzii cu ochi albastri, ca cica ceilalti nu erau oameni.
NOU
Nu am cunostinte formale medicale, dar daca era vorba de ceva vazut pe ecografie asta nu inseamna ca policlinica era pusa pe jupuit, ci doar ca este un semal de alarma care necesita un triplu test pentru infirmare sau confirmare. Si dupa triplu test, daca e pozitiv, se face amniocenteza, care e singura analiza care zice clar. Zic asta pentru ca am trecut prin aceiasi chestie, problema la mine a fost ca am plecat cu nevasta plangand pentru ca vita de la Medlife care a facut ecografia nu a avut placerea sa ne explice.
Bun, acum trecand la autism si Downs si altele: am plecat din Romania intr-o tara in care se aplica principiul turma trage dupa ea cel mai lent animal, chiar daca asta o incetineste oarecum. Rezultatele obiective, testele PISA, arata ca e mai bine asa. Si daca simte cineva nevoia sa zica ca rezultatele la testele alea sunt pentru ca vestul ne vrea raul, si uite olimpicii, va zic ca participarea la acele teste e voluntara, si Romania e membru al acelei organizatii.
NOU
Just asking: voi ati fost copii? Sau pur si simplu ignorati amintirile in care cei care erau insignifiant “diferiti” erau pusi la zid de restul turmei cu o rautate usturatoare: aragaz cu 4 ochi, grasu, batoza, tocilar, scobitoare, etc, etc. Oare cum ar fi tratat un copil mult mai diferit? Oare cat de tare doare?
Si n-o bagati pe aia cu: daca sunt educati sa accepte, bla,bla… Mustrarile invatatoarei tineau pana pleca ea din clasa.
NOU
Am fost copil si stiu despre ce vorbesti, dar eu si multi alti copii din jurul meu nu si-au batut joc de deficientele celor din jur (gras, slab de inger, handicapat), chiar copill fiind si nu a trebuit sa-mi spuna mama si tata sau invatatoare. Si nici nu am omorat animale sub pretextul … sunt copii. Empatia nu se invata, batjocura si lipsa de respect pe care foarte multi o considera “copilarie” nu e atat de inocenta precum vrei tu sa o scoti.
NOU
Ti-ai pus intrebarea ca poate copiii aia nu au avut de la cine sa invete? degeaba te cearta tanti invatatoarea daca acasa parintii nu se implica in formarea copilului.
NOU
Eu am fost cam cel mai gras din clasa, si de la bloc. Mi se spunea “buric”, “molecula”, “globula”, celebrul “grasu”…. Da, la inceput ma ofticam, apoi mi-am dat seama ca, de fapt, colegii mei erau… colegii mei.
Intr-o clasa cu 33 de oameni, aveam un “doua bete infipte-n fund, aparat de mers pe drum”, aveam trei “aragaz cu patru ochi”, o “batoza”, eu… dar pana in clasa a IV-a ne-am dat seama ca toti suntem colegi. :p
Apoi, aveam un coleg mai lent, posibil sa fi avut o forma de autism, nu stiu, dar va spun sincer ca 4 ani nu a vorbit. Pana si ascultatul la tabla era un chin pentru profi, pentru ca vorbea EXTREM DE INCET, profii stateau langa el sa-i auda cuvintele.
E inginer IT azi, nu a ajuns rau. Are si pagina de facebook! :p
Totusi, cat de (posibil) autist era, nu deranja orele. Nu se batea cu nimeni, nu reactiona ciudat, nu facea pe nebunul.
NOU
plm, daca unu-i mai timid gata, are autism. da-i bine ca folosim cuvinte care suna bine
NOU
Ca sa nu dau copy paste la ce scrisesem acolo,.E simplu-copilul se poate integra in colectiv la nivel minim-bine.Nu-la fel de bine,variantele specializate exista.Fortand pe cineva incapabil sa se integreze intr-un grup sa o faca,nu ca nu-l ajuta pe el,ii discrimineaza pe ceilalti membri.
Dar,n-am copii, asa ca imi permit sa analizez strict pe baze logice.
NOU
Asemanator avem :
Un om in varsta doreste sa emigreze. La completarea formalitatilor este intrebat de catre oficialitati de ce.
– Datorita homosexualitatii…
– ??????
– Pai, in timpul nazistilor se pedepsea chiar cu moartea, dupa aceea cu carantina, apoi cu inchisoarea, iar acum este permisa prin lege. As dori sa emigrez pana nu devine obligatorie.
NOU
Nu cred ca homosexualitatea este un motiv suficient ca cineva sa fie acceptat pentru emigrare. Poate sa incerce un statut de refugiat dar e alta mincare de peste.
NOU
Corect.Si cand iei oala de supa de pe foc e indicat sa o tii de toarte,nu de taiteii din ea.
NOU
Ce s-a oparit lumea pe aici.
NOU
Cred ca faci o greseala…poporul roman este crestin si mega , ultra ortodox..iubeste-ti aproapele…etc…pupam moaste deci da-o in pula mea de treaba ca suntem un neam bland si dezinteresat…
NOU
dap, religia ne invata cum sa fim toleranti cu toata lumea. mai putin cu aia care nu-s ca noi.
NOU
astia care sustin asa intolerante si dupa aia se declara crestini ar trebui luati la bataie pe loc de recenzori(daca recenzorii ar putea avea asa informatii suplimentare). pula mea, sigur iisus dadea afara autistii de la sedintele de partid…
NOU
Chiar ai scris si ilustrat fain. Am avut in scoala primara si generala un astfel de coleg. Nu am fost o secunda mai prost din cauza lui si nu a tras pe nimeni in jos, nici mai tolerant, toleranta nu se invata, o ai sau nu o ai.
In completare as atrage atentia ca toti acesti baieti supravietuitori alpha fara indoieli in opinii, nu sunt doar intoleranri, dar pozeaza in aparatori sociali pe banul altora, cand vine vorba sa intinda o mana din timpul si munca lor, is ocupati sa evolueze cica.
NOU
“… toleranta nu se invata, o ai sau nu o ai…”. As incerca o abordare atipica sa te fac sa intelegi ca nu e asa:
Bai cheliosule, toleranta se invata, ba!….
Dupa ce ca ai si tu o parere, e si fixa…
NOU
Fa pasi.
NOU
la tine natura-i de vina.
NOU
La tine educatia.
NOU
educatia nu-i de la mama natura. cum spuneam 😉
NOU
ps: citit gresit :))
NOU
Stai fratiuc, ia-le pe rand. Prima data inveti sa te exprimi, apoi sa citesti si intr-un final daca o sa vrei sa citesti si altceva in afara de GSP poate ai sansa sa te si educi. Pentru siguranta copilului tau, e recomandat insa sa nu te inmultesti. Cine stie, poate are norocul de il atinge un autist pe varful capului si ii da din inteligenta lui.
NOU
Shhh… ia! Asculta! Auzi? A fost sunetul respectului meu care tocmai a crescut de la primul paragraf citit!
Si acum experienta mea intr-o tara mai blonda: prietena mea nemtoaica e de meserie suplinitoare. Dar nu orice tip de suplinitoare. Pregatirea ei este in asistenta persoanelor cu handicap (nu stiu exact termenul oficial). In UE, de vreo cativa ani s-a dat o lege care spune ca daca un parinte are un copil cu handicap e dreptul parintelui sa ceara integrarea lui intr-o clasa de copii “normali”. Si aici intervine asistentul suplinitor. Meseria prietenei mele este sa stea langa astfel de copii in clasa, sa-i ajute la lectiile din cadrul clasei si uneori si in afara clasei. Asta nu inseamna ca se plimba de la copil la copil, ci i se “da” unul sau 2 copii de care sa aiba numai ea grija. Acum are in grija o fetita de 12 ani care are un defect genetic extrem de rar care o face sa aiba toate bolile posibile si imposibile: are handicap mental, nu va depasi niciodata nivelul de dezvoltare al unui copil de 3 ani. Are foarte multe handicapuri fizice – boala oaselor de sticla, este imobilizata in scaun cu rotile, este subdezvoltata, nu isi poate coordona miscarile mainilor, capului, nu poate vorbi, etc (o pot intreba exact sindromul de care sufera ca sa-l scriu exact). In orice caz, copilului i s-au mai dat de trait doar cativa ani, nu poate ajunge foarte departe cu sindromul asta.
Ei, prietena mea sta langa copilul asta de la inceputul si pana la sfarsitul orelor normale de curs. O ajuta cu scrisul si cu cititul. Cand a intrat la scoala fata nu stia sa numere, acum a reusit sa o invete sa numere pana la 5, ceea ce e o mare realizare. A reusit sa o invete sa-si scrie numele. Dar nu astea sunt cele mai mari reusite. Cele mai mari sunt 2: copilul este mult mai fericit de cand este integrat in programul asta, iar ceilalti copii din clasa invata cum sa relationeze si cum sa se raporteze fata de o persoana cu handicap. Am intrebat-o cum au reactionat la inceput copiii. A zis ca la inceput au fost tematori, s-au mai gasit si parinti care sa faca scandal sau care sa le impuna copiilor sa nu se atinga de colegii lor mai putin norocosi, ca sa nu “se ia” handicapul (deh, oameni prosti gasesti peste tot, nu numai in ro). Dar acum ca a trecut noutatea si s-au mai domolit razvratitii, copiii sunt ca orice copii – prima data curiosi, apoi prietenosi, si chiar protectori fata de colegii lor cu handicap.
Acum, Tanja (prietena) ma mai intreaba si ea de romania. Si eu ii mai spun (dar asa, cu mila, ca am auzit eu ca CTP a zis ca sa nu facem noi diaspora reclama negativa tarii muma). I-am mai spus si de cazul de acum cativa ani cand barbatul acela imobilizat in scaun cu rotile nu a fost lasat sa intre in discoteca. Sau de cum sunt facute bordurile in orasele noastre (foarte “user friendly” pentru scaunele cu rotile). I-am spus si cum te ia vanzatorul de paine la “per-tu” cand te vede in scaun cu rotile, in carje sau cu sindrom down. Sau cum sunt facute la noi rampele de acces pentru persoanele cu handicap locomotor.
Eu sunt curioasa de o chestie: nemtoaica zice ca e lege in UE, toate tarile membre trebuie sa se conformeze. Scolile publice sunt obligate sa-i primeasca pe copiii astia – si sa le asigure conditiile necesare, inclusiv sa plateasca suplinitori din astia cum e ea. Daca parintii fac scandal – aia e, iti iei copilul frumos de manuta si il muti la scoala particulara daca te tine punga, dar atata timp cat beneficiezi de serviciul oferit de stat respecti conditiile oferite de stat. Pai tu ai auzit la noi de vreo scoala (publica) care sa faca asa ceva? Iti dai seama ce caruta de bani se poate face la cedo cu un proces in directia asta?
NOU
La noi exista scoli incluzive, iar pentru cei cu deficit mintal scazut, nu este necesar un suplinitor, insa educatorul/ profesorul este obligat sa faca proiecte de lectie separate pentru acesti copii ( max 3-4 in clasa) si au cateva ore pe saptamana cu psihopedagogul special din scoala ce le preda lectii la nivelul lor. din experienta mea, psihopedagogul chiar se ocupa de copii, insa educatorul/ invatatorul, ii lasa intr-un colt, la o masa separata, sa faca ce vor ei, atat timp cat nu deranjeaza clasa… doar temele ce li se dau sunt diferite fata de ce le da celorlalti. Pentru cei cu sindromul Down, autism, alte sindroame, este necesar un suplinitor, cunosc cazuri, insa toti sunt platiti de catre parinti, nu de catre stat.
NOU
Andra, experienta despre care vorbesti cred ca este o experienta singulara. Intr-adevar, sistemul educational este deficitar in ceea ce priveste resursa umana si nici cadrele didactice nu sunt intotdeauna cel mai bine pregatite. In acelasi timp, ca in orice tara UE, un copil cu nevoi speciale are dreptul la un profesor de sprijin in timpul orelor, care profesor de sprijin trebuie sa fie asigurat de unitatea de invatamant.. Multe scoli in realitate nu au consilier scolar, asa ca e mult sa vorbim despre profesor de sprijin, dar asta e alta poveste. Cat priveste faptul ca invatatoarea ii lasa intr-un colt…sunt cadre didactice care lovesc elevii, care ii agreseaza verbal sau care ii abuzeaza sexual. Asta nu face ca aceste practici sa fie o regula, ci exceptii de nedorit. Cadrul didactic trebuie sa se raporteze programei, iar programa vizeaza media. Ai un copil supradotat – ii oferi programe speciale care sa il ajute in dezvoltare. Ai copil cu deficiente – tot programe speciale, dar de alta natura. Si unul si altul intra in categoria copiilor cu nevoi speciale, iar aceste nevoi nu sunt cuprinse in curricula unei scoli de masa.
NOU
opinia spartanului de serviciu… de ce tii in viata un copil de genul celui descris? cobai pentru ceilalti?
nu crezi ca este mai umilitor (considerand ca ar intelege ce este umilinta) sa traiesti in felul asta decat orice altceva?
NOU
thebblack – tratez comentariul tau ca pe o provocare serioasa la dezbatere. In primul rand trebuie sa definesti ce intelegi prin umilinta. Umilinta asta e o chestie foarte variata si prezenta peste tot intr-o societate. Umiliti sunt si batranii care stau la coada pentru tigaile alea gratis de la lidl, si o femeie violata tot umilita este, dar nu cred ca ne gandim la solutii extreme in cazurile astea, nu?
Stii, eu cred ca oamenii care trateaza moartea cu asa o usurinta cu care sugerezi tu sa o tratam nu inteleg ca viata asta e singura sansa pe care o ai. Nu exista rai, iad, reincarnare, reset game, zana maseluta, exista doar aici si acum, iar dupa aia nu mai e nimic. Iti poti imagina nimicul? Pai sincera sa fiu, pus fata in fata cu nimicul ala, orice sentiment de umilinta isi cam pierde din putere, nu crezi?
Nu spun ca nu exista situatii in care moartea nu ar fi de preferat – de exemplu durerea fizica extrema, continua si de care stii ca nu se va opri. Dar fix in cazul asta eu cred ca orice moment in care prietena poate sa-l faca fericit pe copilul ala e un moment castigat care e de preferat fata de alternativa nimicului.
NOU
pai tocmai aici e problema cu umilinta. indiferent cum o definesti, el oricum nu stie. ca omul ala e om doar conform dicitionarului. exista si nu stie ca exista. nu se sterge la cur si habar nu are ca cineva il sterge. si nici nu are vreo speranta ca va sti vreodata. adica nu el, el nu are nici sperante si nici altceva. cei din jur nu au. respectiva fiinta este putin mai mult decat o planta. ii facem o vaza mai frumoasa? nu crezi ca mentinerea lui in viata este de fapt un simplu gest de orgoliu al parintilor?
NOU
Tu zici “pai tocmai aici e problema cu umilinta. indiferent cum o definesti, el oricum nu stie”. Nu stie dar tu o stii, asa-i? Si atunci problema cred ca e la tine, nu la omul cu handicap.
In schimb am o veste proasta pentru tine: pana si plantele stiu ca exista. Orice organism viu stie ca exista pentru ca altfel nu ar lupta sa impiedice non-existenta prin mecanismele specifice de supravietuire – de la urzici pana la crocodili, fiecare stie ca exista.
Copilul respectiv a invatat sa numere pana la 5 si a invatat sa isi scrie numele. O planta nu prea poate sa invete asta, indiferent ce vaza frumoasa ii pui.
NOU
Ce m-a amuzat pe mine e ca unii zic ca autistii nu le au cu empatia. In acelasi timp am auzit si varianta ca e spre bine copilului ” cu probleme” sa nu fie intr-o clasa de “normali” pt ca o sa fie ciuca batailor, batjocorit, etc. In cazul asta imi explica si mie cineva cine ar trebui sa invete cum e treaba cu empatia: autistii sau aia normali?!
NOU
Cand esti bolnav te duci in multime pentru a te reface?
Sau mai intai te izolezi si te tratezi? .. ulterior revenind in turma?
NOU
Sufar de miopie, glaucom si hipotiroidie. Toate nevindecabile, toate sub tratament. Merg zilnic cu metroul si lucrez intr-un birou open-space alaturi de alti circa 20 de oameni. Poate esti unul dintre ei. Pe mine nu ma dera-jeaza.
NOU
Ce sa ceri de la niste oameni care nu citesc, nu experimenteaza? se informeaza din surse indoielnice ( o zis ala ca copchilu-so autist i-o zgariat copilul, cand creste asta ne face bucati copiii). La concret cati copii bolnavi mintal ( cu retard usor) au incurcat pe restul la invatat? Aham! e clar, acum am descoperit de ce pica puradeiii romaniei bacul in turma. Sunt o gramada de oameni faimosi care aveau probleme cand erau mici diagnosticati cu autism: Messi, Benjamin Franklin, Einstein, Newton, Darwin, Bill gates, Tim Burton, Steven Spielberg, Hithckok, Seinfeld, Van Gog, deci? eu as spune ca ii inspira nu sa ii incurce.
NOU
Comentez destul de rar aici. Dar acest articol e pur și simplu wow! Felicitări Cetin!
NOU
dislikeurile sunt QED pt articolul lui Cetin :))
in traducere noi nu vrem ca copiii nostrii sa fie pe langa autisti/handicapati, dar vrem sa beneficiem de tot suportul pe care il ofera statul atunci cand avem noi nevoie.
NOU
ai uitat * sau esti mb cu felix?
NOU
strigam in gura mare pana cand o masa critica va trage intr-o anumita directie indifferent ce vreti voi sau eu, asta e natura. si nu exista egalitate decat intre catei.
NOU
Corect, despre asta e vorba, despre egalitatea intre oameni, nu despre toleranta. Autismul de fapt e o boala raspandita pe cale orala si daca stai lanaga un autist 10 minute se ia.
Problema nu e intoleranta ci inteligenta.
NOU
bine ca aia care-s ”bullies” sunt considerati normali. tara de nazisti…
NOU
Suntem un popor de intoleranti asa cum sustine si autorul articolului. Din experienta pe care o am in munca cu copiii cu dizabilitati, am intalnit suficiente situatii in care parintii isi retrag copiii “normali” cand un copil cu dizabilitati se apropie de un tobogan sau un leagan si il privesc cu stupoare si uimire cand ii vad pe strada, mai ales pe cei cu sindromul down. Este un aspect care ma infurie, este ca si cum societatea in care traim este “atat de perfecta” incat acesti copii cu dizabilitati care nu au gresit nimanui cu nimic sunt vazuti ca o povara, tot ceea ce-si doresc ei este sa li se satisfaca anumite nevoi minime astfel ca la sfarsitul zilei sa poata zice ca se intorc la scoala sau la gradinita bucurosi. Cat despre copiii cu autism si integrarea acestora in scolile de masa din cate cunosc se face destul de selectiv. Copilul are de obicei o programa adaptata, clasa nu trebuie sa ramana in urma pentru acesta, deoarece el isi urmareste programa. Sunt autisti inalt functionali care sunt mai capabili cognitivi decat un copil tipic, dar aspectul acesta nu este atins, pentru ca nu-i asa, este mult mai usor sa-i punem pe toti la gramada. Da, sunt si copii cu autism care au comportamente dezadaptative (fac crize, sunt autoagresivi, plang, etc) motivul este simplu, de multe ori nu reuseste sa comunice sa spuna ce are nevoie sau ce-l doare, deci hai sa-l punem la zid ca o societate de oameni “perfecti” ce suntem care am avut noroc de gene bune. Suntem focalizati doar pe performante, reusite scolare, olimpiade, etc. nu le contest, felicitari celor capabili, dar valorile morale nu devin ele un handicap daca nu le dezvoltam in acest sens? Adultul cu dizabilitate o are genetic si nu se mai poate schimba, dar adultul performant/perfect o are dobandita si nu face nimic pentru ea. Care o fi mai grava?
NOU
daca un copil ramane in urma la scoala sau nu se dezvolta conform potentialului sau, atunci cand vrem sa invinovatim sistemul educational, prima privire ar trebui sa o aruncam spre cadrul didactic. Un copil cu deficiente nu ar trebui sa puna in pericol dezvoltarea armonioasa a altui copil. O unitate de invatamant neechipata corespunzator, un cadru didactic nepregatit…acestea, foarte probabil, vor defavoriza dezvoltarea copilului “normal”, indiferent cine sunt colegii sai.
NOU
In anii 80 la o varsta frageda, din cauza unui anevrism cu care m-am nascut, am facut un AVC si am dezvoltat un retard usor , locomotor. Din această cauză am fost in recuperare prin sanatoriile românești cativa ani. Din fericire, problema a fost rezolvata 100%, cu implicarea părinților totala. Nu a fost o perioadă ușoară, dar a fost o perioada extrem de educativa pentru mine. Am întâlnit de la cazuri grave inclusiv cu retard mintal sever, pana la … nu stiu … poliomielite (apropo de vaccinuri) sau tetraplegii severe, dar cu mintea brici. Unul dintre cazurile pe care nu le voi uita niciodată este al unui baiat tetraplegic, intr-un scaun cu rotile (aprox 10 ani). Am devenit pentru o vara cei mai buni prieteni, pentru ca acest copil avea o minte sclipitoare si o pofta de viata si un umor incredibile. Era blocat intr-un corp ce nu functiona, dar asta nu il impiedica sa fie copil. Am învățat an dupa an ca fiecare dintre cei cu care eram in recupare (cazuri grave sau usoare ca al meu) e uman, are sentimente si respira acelasi aer. Am ras, am povestit, ne-am facut orele de kinetoterapie sau masaj hlizindu-ne si chicotind. Am învățat, cei care eram “sănătoși” sa avem grija de cei care erau mai grav: sa le oferim o carja, un baston, sa impingem un cărucior. Unii isi comparau operatiile si isi numarau cusăturile si la sfarsitul turei de tratament toti ne bucuram daca exista cea mai mica urma de progres. Daca un retard mintal grav invata sa bata din palme de bucurie ca isi vede părinții sau fratii, ne bucuram toti. Toata aceasta petioada m-a ajutat sa vad umanul din oameni, sclipirea, acea chestie care ne face unici, sa inteleg ceea ce multora le este imposibil sa înțeleagă. Imi aduc aminte ca sectia de neurologie copii era destul de aproape de scoala si aveam colegi care treceau pe langa “nebuni”. Nu am spus niciodata ca periodic am parte de o internare la “nebuni” si ani de zile am simtit o stare de vinovatie ca nu spun nimic si nu explic ca acolo nu sunt nebuni, sunt copii cu probleme. I-am lasat sa imi imite mersul care era putin câş si mana care atarna in vremurile acelea si am îngropat secretul in mine. Undeva pe la sfârșitul generalei cazul meu a foat declarat recuperat si am intrat oficial in randul celor sanatosi. Noi cei sanatosi avem datoria de a-i proteja si ajuta pe cei cu probleme. Nu aveti idee cat de mult ii motiveaza sa mearga inainte si sa lupte cu viata, cat de mult progresează in momentul in care empatizezi cu ei.
De cativa ani locuim in Germania si primul lucru care mi-a sarit in ochi aici a fost libertatea de miscare pe care o au cei cu probleme si protectia de care beneficiaza. Nu se ascund in case, sunt in strada, in metrou, in restaurante. Traiesc, sunt ajutati si protejati. Au lifturi, au insotitori (unde este cazul), au borduri joase, au locuri de munca dupa puterile lor. Sunt considerati egali in gradinite, scoli, universități. O nepoata, care traieste tot in Germania, are una dintre cele mai bune prietene o fetita, care in clasa 1 a ramas paralizata in urma unui accident. Sunt prietene din grădiniță, acum sunt in liceu. Deci se poate si altfel. Ii inteleg pe cei care nu inteleg. Ii inteleg ca diferitul ii sperie. Niciodată in istorie majoritatea nu a acceptat usor minoritatea, dar schimbarea poate veni, nu atat de la cei cu probleme, cat de la cei ca mine sau ca Arhi! Imi pare rau ca nu am stiut asta in copilarie, ca mi-a fost frica de rautatea din jur! Noi putem schimba incet, incet percepțiile. Daca mie nu imi este jena sa ma afișez cu un “handicapat”, nu imi este frica sa il protejez cand este agresat, etc … cei din jur isi vor schimba cu timpul atutudinea. Poate deveni o chestie normală: “Uite ba ce tip fain si ce prieten are!” ” Sa vezi ce umor are prietenul ala in carucior al lui Cristi!” sau “Bai … fii-miu vrea sa il dau la pian de cand l-a auzit pe prietenul ala al lui fii-su lui Arhi, ala de e autist, cantand la pian! Mama ce talent are copilul in el!” Puterea exemplului e mare!!!
NOU
Gradul ridicat de toleranta fata de cei cu dizabilitati este masura civilizatiei unei societati.
NOU
Prea mult tam tam pentru o problema delicata in care nu poti fi obiectiv, In fond e gresit sa compari copii, chiar daca sunt normali… iar scoala romaneasca asta face. Daca e sa ai un copil autist, probleme grave de comportament… n-ai dc sa-l dai intr-o scoala normala, nu exista logica intr-o astfel de alegere, totusi se intampla pentru ca statul e permisiv.
NOU
Despre ce comparatii vorbesti tu aici ? Cine ce compara ? Vorbim de a tolera existenta unui om diferit in preajma noastra fara a avea instinctul medieval de a-l baga intr-o cusca sau eventual a-l omora, orice numa sa dispara de langa noi. Cine cu cine se compara ?
NOU
Despre ce vorbesti mai omule? Traiesti intr-o tara de autisti, de dezaxati, de bolnavi psihic care sunt toata ziua la TV. Un copil handicapat in Romania la ora asta are mari sanse sa ajunga presedinte, daca nu de tara, macar la PNL…
NOU
Mergem mai departe cu teoria:
Avem echipă de fotbal.
Primim 2 șchiopi? Unu’ la poartă, unu’ la înaintare?
Avem un sereleu de livrări – încărcători-descărcători.
Luăm pe unu’ în scaun cu rotile?
Avem o afacere de internet dizain saituri, alea.
Luăm pe unu’ cu sindromu’ down?
Avem un call-center.
Luăm doi surdo-muți, să fie acolo?
Ce zic e că în societatea de oameni maturi, lucrurile se cern ceva mai fin.
Nu mai contează că ai făcut liceul, contează că ești autist. Că nu corespunzi la muncă. Și nici un bișniț n-o să facă ceva special pentru tine. Ajungi unde ți-e locul.
Și să zicem că ești normal; dar ai trecut prin școală ca gâsca prin apă și ai ars gazu’ timpului la păcănele. Ai o diplomă luată pe damigene și juma’ de porc tranșat. Acuma vrei să fi șef.
Eii… parcă nu merge. Dacă ești isteț, furi. Dacă nu, dai la lopată.
Acuma, partea inversă:
În unele țări cu apă fierbinte la robinet – cum ar fi America, să zic, am observat fix d-ăștia cu dizabilități lucrând bine mersi în magazin – nu știu alte locuri.
Vorbim Walmart.
Casieră cu o singură mână. Ciungă. Mâna stângă lipsă nițel mai jos de subțioară. Termină de bătut cumpărăturile, se apucă să bage în pungi. Normal, clientul ajută. Dar nimeni nu face caz. Ori se urzică de milă.
Unu’ clar cu sindromul Down – stă la intrarea în magazin și dă bunăziua la clienți. Lumea îi răspunde și îi zâmbește. Pla mea, face și el o treabă. Cineva trebuie s-o facă, e în politica de magazin.
O cocoșată la raionu’ de chiloți/sutiene. Manager acolo. E cel mai perfect ordonat raion din tot magazinul. Clientele nu mai aruncă marfa unde apucă, o pun frumos de unde au luat de pe umeraș. Că o văd pe cocoșată cum cară un scăunel mic de plastic cu ea ca să ajungă la cuiere.
Și mai e un gras îngrozitor, la raionul de lactate.
Merge șontîc, aruncă picioarele lateral ca să înainteze. 7-8 guși sub bărbie. Clar ceva e în neregulă cu el, hormonal poate? Da’ împinge cărucioru’ cu sticle de lapte, le aranjează frumos (încet). Gîfîie veșnic. Cred că are peste 2 sute + de chile – vai de călcâiele lui.
Am avut prilejul să vorbesc cu directorul magazinului.
L-am întrebat:
“De ce angajezi bre d-ăștia?”
Mi-a răspuns:
“Parte e politică de companie, parte e avantaj de la stat, parte e… trebuie să muncească și ei, atâta cât pot… și dacă pot, de ce să nu muncească?”
NOU
“Avem un call-center.
Luăm doi surdo-muți, să fie acolo?”
Nu – dar luăm oameni în scaunul cu rotile. Practică uzuală în firmele germane.
La mine la serviciu lucrează o femeie surdă. Citeşte pe buze, dar nu aude. Se exprimă cu dificultate.
Munceşte la punctul de sortare-ambalare. N-are prea multă şcoală, are şi handicap. Dar munceşte şi e mai conştiincioasă şi mai puţin cârtitoare decât mulţi dintre colegii cu urechi bune şi limbariţă direct proporţională.
where there’s a will there’s a way….
NOU
Daca as trai intr-o tara in care se respecta 100% drepturile copiilor cu handicap motor sau mental (si altele), as zice ca da, merita sa fie inclus intr-o scoala normala si ar trebui sa fie privit un lucru normal asta. Dar vorbim totusi de Romania. Tara in care inca exista o rata mare de analfabeti in randul copiilor si multi altii care abandoneaza scoala din cauza saraciei. Nu cred ca e nevoie sa dau exemple multe, pentru ca fiecare stim pe cineva care o duce poate mai rau decat noi si asa mai departe.
Referitor la problema discutata si de Zoso, mi se pare putin cam radical, daca ar fi totusi sa vorbim despre o profesoara care a facut si pregatire psihopedagogica in randul copiilor cu autism, sa declari ca acel copil iti incetineste rezultatele sau timpul de invatare a propriului copil. Se presupune ca are experienta si stie sau ar trebui sa stie sa se descurce intr-o situatie de genul, daca intra in clasa ei un copil cu nevoi speciale.
Problemele sunt multiple: de la lipsa de personal adecvat care sa se ocupe pe nevoile unui copil de genul intr-o scoala normala, pana la educatia parintilor si modul lor sucit de a gandi (in proportie covarsitoare din cate vad) si gradul de dezvoltare cognitiva la care a ajuns prin psihoterapie copilul pentru a putea fi inclus intr-o scoala normala. Pentru ca da (si aici credeti-ma ca nu sunt dura sau rea, departe fie-mi gandul), un copil de care nu s-a ocupat nimeni (din lipsa de timp/bani/cunostinte etc) sa-l bagi direct la o scoala normala in conditiile in care acesta manifesta comportament disruptiv si orice stimul il incita sa reactioneze diferit de ceilalti, nu cred ca e ok. Atunci da, nu cred ca mai vorbim aici de discriminari si lipsa empatiei ci pur si simplu de incercarea de a-l invata notiunile de “baza” intr-o scoala cu nevoi speciale, inainte de a fi inclus intr-una normala.
Cand eram mica, in clasele I-IV am avut un copil cu sindromul Down inclus intr-o scoala normala. Sincer nu mai tin minte daca erau copii care si-au batut joc de el dar tin minte ca nu erau toti copii asa de deschisi fata de el. Era ceva nou, mai ales la inceput cand nu stiam sa reactionam noi fata de un copil diferit. Dar in timp ne-am obisnuit. Parintii lui s-au ocupat de el intr-un mod mai mult decat exemplar si chiar a putut fi inscris la o scoala normala. Nu tin minte sa fi deranjat orele sau sa strige. Dar si mergea saptamanal la terapii si asta se vedea in comportamentul lui zilnic. Astazi se descurca sa faca aproape toate lucrurile de unul singur, fara ajutor, ceea ce dupa parerea mea este un imens beneficiu… II admir parintii pentru ambitia, tenacitatea si puterea cu care au luptat an de an cand altii isi abandoneaza copilul (sanatos sau nu) in primul spital.
NOU
“Doamna” are nevoie de rezultate, de copii brici care sa ii ridce cota pe piata “doamnelor”. Nu se incurca sa stea dupa un copil cu nevoi speciale. Eventual, ii inhiba si pe ceilalti cu iesiri de genul “handicapatule, boule, retardatule etc”. De cele mai multe ori (nu ptesupun ca toate doamnele procedeaza asa) chiar doamna e cea care da tonul nemultumirii si instiga.parintii. e mai usor asa decat sa ai doua programe diferite intr o clasa.
NOU
Toleranta prin forta este foarte distructiva, creaza oponenti frustrati dar ascunsi, ce pot rabufni.
Exista o diferenta enorma intre durata de timp necesara unui individ sa devina tolerant fata de o categorie marginalizata si durata de timp necesara unei societati sa devina toleranta.
Exemple in primul caz: parintii ce isi iubesc enorm unicul copil, afla ca acesta este homosexual; un cuplu ce se chinuie de foarte multi ani sa aiba un copil, descopera ca noua lor comoara are deficiente cognitive etc.
Exemplu in al doilea caz: accesul femeilor in toate ramurile profesionale si in functii de conducere …. de 100 de ani se lucreaza la asta , si feministele au inca o paine de mancat din asta…..
Toti aduc vorba de tarile din vestul Europei, apai oameni buni, aia au inceput politicile de acceptare a personelor cu deficiente cognitive de acuma 50-60 de ani , noi suntem in urma la capitolul asta, abia a inceput oferirea de ajutor persoanelor cu dizabilitati fizice … de dizabilitati cognitive mai e de asteptat.
Ca si o ironie: fortarea Romaniei de a incepe integrarea persoanelor incete in sistemul standard de invatamant, este exact ceea ce statele vestice fac cu noi in UE, o tara asa mai inceata.
PS: Eu sunt atat dyslexic, cat si cu probleme nereparabile de vedere, prin vointa si ajutorul celor apropiati, eu zic ca le-am anulat efectul in cele din urma.
NOU
i1.kym-cdn.com/photos/images/original/000/353/117/a7a.gif dyslexia ….
NOU
Una din probleme este modul in care se face scoala in Romania si modul in care este ea perceputa. Imi aduc aminte ca In orice clasa am fost (vorbesc de 1-8) exista o ierarhie bine stabilita, cine e premiul 1, 2, 3 si care sunt la coada clasei. Oare e logic ca ala sa se simta de la 7 ani prostul grupului, sa i se inoculeze ideea asta?
In Romania scoala este exclusiv despre note si rezultate, nu are nici o legatura cu socializare, relationare sau dezvoltare ca om.
NOU
@fde – Nu ironicule, nu stiu daca doar in Romania, or mai fi si alte tari la fel. Pana la liceu am schimbat 3 scoli diferite din 3 medii sociale complet diferite.
Da, scoala romaneasca e facuta sa indese in copii materie cat mai multa si cam atat. Ia spune-mi te rog unde lucreaza elevii in grup. Au teme de grup, proiecte, ceva? Asa au crescut generatii de parinti, asta li se pare si lor normal. Foarte multi din romanii plecati afara se lauda cu nivelul scolilor din Romania si li se pare ca restul sunt prosti pentru ca nu invata la fel de multa materie.
Sa iti vorbesc de sistemul de unde am ajuns eu? Cum sunt scosi copiii in pauza fortat ca sa se aeriseasca si sa se joace, sa socializeze? Sa iti vorbesc de materiile pe care le alegi, putand sa aleaga ce vor si in acelasi timp schimband colectivul, fara sa stea in coltul lor de clasa?
Sa iti vorbesc despre stiluri diferite, unul bazat pe inmagazinare de cunostinte teoretice si altul pe folosirea conceptelor si aplicarea lor?
Vrei sa vorbim de socializare intr-o tara unde parintilor li se pare normal sa isi bata copiii si multi sunt de acord ca si profesorii sa ii bata?
Nu, nu doar in Romania, insa daca o sa te intersectezi cu mai multi oameni o sa vezi ca sunt zone, nu doar tari. Ce crezi tu ca e doar in Romania este la fel si in jurul lui, ca e Moldova, Bulgaria, Serbia, etc.
Nu iau doar partile negative insa m-am saturat de atitudinea “nici altii nu sunt mai buni”. Nu, altii chiar sunt mai buni si ar trebui sa invatam de la ei.
NOU
Ba, nu stiu ce colegi ati avut voi in clase, dar va zice unul care a terminat liceul in 2013, liceu economic, nu varful ierarhiei, a fost practic un liceu in care vezi absolut orice fel de copil, de la tocilar, la cocalar ghetoist de Ferentari. Mistouri au fost in fiecare ora, in fiecare zi, mistouri bune, glume cocalaresti si de neam prost, orice fel, dar o regula nescrisa a fost intotdeauna sa nu se faca misto de copiii cu probleme de sanatate evidente, din nastere, si de copii cu o situatie financiara evident mai slaba decat a majoritatii . Oricata caterinca s-ar fi facut, regulile astea s-au respectat intoteauna in liceul meu cu sfintenie, si da, am avut ceva colegi de liceu avand problemele mai sus mentionate. Si astea, am spus, intr-un liceu destul de departe de a fi de elita.
Aveti o parere mult prea proasta despre lumea din jurul vostru, mintea unora de aici este incarcata de ura si de gri, nu am vazut aproape niciodata in viata mea, in copilarie sau acum, sa se faca misto de un copil // om cu un handicap locomotor, cu autism, cu sindrom down si etc.
Daca handicapul nu este sever, si copilul in cauza are functiile de baza necesare descurcarii in societate, nu cred ca ar fi nicio problema cu integrarea acestuia, in 95% din salile de clasa din Romania.
Daca handicapul este sever, cum au fost unele exemple date mai sus, nu vad rostul pentru care acel copil sa fie dat la o scoala normala. Va avea in permanenta nevoie de ajutor, si cu siguranta nu il poti lasa corigent sau repetent, chiar daca probabil nu va putea sa scrie, sau nu va sti nici macar sa vorbeasca coerent. Nu este nimic gresit ca acesti copii sa fie dati la scoli ajutatoare, si inca odata, sunt sigur ca nimeni nu ii va batjocori in societate. Marginaliza, poate, dar batjocura ieftina de copii de liceu, gen aratat cu degetul, cu siguranta nu s-ar face 🙂 .
NOU
Am avut in liceu un coleg de clasa cu o forma de retard, nu chiar cea mai usoara, as spune (nu stiu vreun diagnostic). Nu prea tinea pasul cu restul, nici familia nu era de prea mare ajutor, dar baiatul avea decenta si era respectuos. Mai era uneori tinta unor mici rautati, dar nimic exagerat. M-a uimit insa, in ciuda faptului ca mergea mai greu cu scoala, ca baiatul asta era cel mai tare din liceu la geografie. Stia sa spuna cel putin 2-3 orase din orice tara din lumea asta. Nici macar profesorul de geografie nu stia tot pe dinafara.
Acum e undeva prin Portugalia si se descurca relativ decent.
NOU
Argumentul cu Stephen Hawking nu e corect. Turma (societatea) alearga mult mai bine cu ajutorul lui.
NOU
America e una din cele mai tolerante tari. Nu conteaza rasa, religia, optiunea sexuala, politica sau sportiva. Dar cind e vorba de inteligenta discriminare exista. Copiii de pe la 4 ani dau teste de aptitudini si in functie de rezultate sint distribuiti in diferite grupe. Cei mai buni intr-o clasa, mediocrii in altele…
NOU
Dar o fac organizat, in anglia e la fel si au grija sa nu puna labeluri si sa nu jigneasca. E o diferenta subtila pe care gigeii nu au cum sa o sesizeze. La noi isi pun oripilati poalele in cap si imbratiseaza sistemul comunist cu mare placere.
NOU
georgele, in comunism toti aveau sanse egale sa fie slugile sistemului. atunci chiar nu conta ce ai in cap. tot te duceai unde-ti spunea partidul
NOU
Scaiete, stiu ca vrei sa semnalizezi, dar eu te-am citit demult. Mai sapa si ai sa gasesti centrele de copii ale comunismului sa vezi ce egali erau oamenii intre ei pe foaie. Am specificat din start ca or sa apara idioti cu gandire hibrida care confunda capitalismul si lipsa de compasiune pentru cei. I se spune kapitalism, asa ca te invit sa plimbi ursul si sa te bagi in seama cu cei care iti impartasesc kultura.
NOU
prostovane, n-are nici o legatura capitalismul cu ce crezi tu ca-i toleranta.
NOU
Pai poate iti faci timp si scrii tu o carte despre asta. Vezi unde a dat banu Copos si rezolvi si tu problema. Hai ca deja m-am plictisit sa-mi bat joc de tine, e prea redundant.
NOU
Circula pe facebook un articol. mi-e lene acum sa-l caut:
-profesor roman preda in Anglia
– tineau cursuri de matematica separat pentru elevi mediocri, separat pt avansati
– cand era ora profesorii din celelate clase ii trimiteau pe elevii lor mediocri/superiori la respectiva materie
– el era de ex profesor de engleza mediu, istorie avansat, matematica incepator
– se luau in considerare numai comparatia cu propriile note din trecut, nu ii comparau cu ceilalti
– treaba era functionala, la sfarsit existau rezultate
NOU
Nu ai idee cat de bine imi pare ca ai scris despre asta. Pe mine m-a scarbit maxim valul de intoleranta si mai ales lipsa de flexibilitate in gandirea multora dintre cei care au comentat la zoso zilele trecute. Lasand la o parte vocabularul multora si faptul ca, in mod evident, cel putin 80% au comentat fara sa fi citit macar articolul de la care a pornit discutia, mi se face sila cand vad atata ipocrizie. O! Vai! Un copil bolnav ar putea afecta educatia progeniturilor lor! Dar el, ca parinte, ce educatie ii da astfel copilului sau? Care sunt valorile pe care i le transmite? In fata unui copil cu deficiente e mai usor sa-ntorci capul si sa-ti scuipi in san: Slava domnului ca al meu e normal! Si as putea sa pariez pe ce vreti ca aia sunt cei care acuza cel mai vehement scoala ca nu educa realmente copiii, ci ca doar le transmite o cantitate de informatii.
NOU
Ce frumos vorbim pe teorii. În urma cu vreo 36 de ani făceam școală la comun, clasele I-IV, undeva la țară. Eram în a întâia iar Sorin era cu 2 ani mai mare și avea niște probleme cu căpuțul.
Dacă voia sa se bășeasca o dădea de zanganeau geamurile.
Dacă ii era foame, manca.
Dacă voia ceva frumos de la colegi mergea și se servea.
Dacă învățătoarea încerca să i se opună rezultatul era niște urlete, istericale și tăvăleli pe jos.
Dacă colegul se opunea se alegea cu niște zgârieturi.
Nu a fost ținta miștourilor ca era namilă și după ce un coleg a fost cât pe ce să primească un ditamai bolovanul în cap am învățat sa îl evitam.
Eu înțeleg generalizarea și umanitatea dar sunt cazuri speciale care trebuie tratate altfel.
Când boala mintală e combinata cu o gena de agresivitate nu ai nici o șansă să îndrepți individul, sau dacă vrei sa încerci fă-o tu cu neamurile și prietenii, nu obliga pe alții sa ți-l integreze.
Și nu va mai cacati pe voi imaginandu-va ca în fiecare individ cu dizabilități zace un Stephen Hawkins nedescoperit.
NOU
Deci tu bati din piciorus ca nu-ti convine sa bagi la gramada prostii cu desteptii. E dreptul tau sa-ti doresti asta, mi se pare o doleanta corecta, precum in US. Bun, ce ai facut tu pentru asta ? Adica, banuiesc ca stii ca prima data trebuie sa dai un guvern mafiot jos si apoi sa muncesti de doua ori mai mult decat o faci azi sa platesti taxe mai multe, doar competenta costa.
Dupa cum ziceam mai sus, gigeii nostrii dau din picioruse ca vor aia si ailalta si fac spume la gura ca nu li se da. Parintii autistului platesc si ei taxe, unii dintre ei mai mult dect o faci tu. Cu ce drept dai din piciorus ?
Ti se pare aiurea si nu-ti convine. Pai i-a inscrie-l pe banii ta la o scola particulara, trimite-l frate in elvetia dar nu te apuca sa faci mofturi pe bani colectivi. mofturi faci doar pe banii tai.
NOU
Nu știu cine bate din picior mai tare. Vad ca ai postat azi la greu pe aici dar cam pe lângă subiect și doar teorii ca nu cred ca ai experimentat fenomenul pe pielea ta. Dacă vii vreodată prin Zam te duc sa vezi cum arata un psihic ținut în salon cu gratii ca nu se pune problema să-l integrezi. Copiii cu probleme nu sunt o categorie mare așa cum crezi tu. Nu, sunt copii cu probleme rezolvabile în timp și alții cu probleme permanente și neameliorabile. Categoria nașpa sunt copiii care nu pot trece de 1+1 sau ABC. Ce faci cu ei? Îi bagi așa la facultate ca poate dacă nu o faci ii discriminezi ?
NOU
Nici mie nu mi-a placut sa le platesc subventiile la apa unor negriciosi cu BMW, pentru ca adevaratii nevoiasi primesc o palma peste cap de la guvern, iar banii publici se duc pe asistati lenesi de la sate si orase care nu vor sa munceasca dar voteaza si mentin viu sistemul, pe alocatii de copii turnati special pentru ajutorul de la stat ce vor ajunge noi infractori asistati si ei, pe astia nu-i vedeti de 25 de ani, aia nu va incurca copilul, aia nu vi-l trag in spate ? Vi-l trag in spate amaratii astia cu adevart nevoiasi. Ei au nevoie de asistenta sociala nu cefele late cu BMW si pupatoarele de moaste de prin sate si orase.
NOU
O natie de handicapti cu IQ mic ce se plange pe internet ca-i trag in spate autistii. :))
Da ma, autistii sunt vinovati pentru tot esecul vostru, n-am stiut unde dracu sunt vinovatii, i-am gasit in sfarsit.
NOU
Te manifesti precum o gospodina isterica la menopauza, si nu te va lua nimeni in serios, oricate zeci de comentarii ai scrie pe aici plangand. Calmeaza-te.
NOU
Oamenii ca el ne ridica în sus intelectul în țara asta, sa știi. Eu cred ca recent a descoperit internetul și deocamdată e încă perplex ca exista in lumea asta oameni cu alte păreri decât ale lui. El lupta acum sa schimbe mentalități, sa deschidă minți, chiar și cu ranga dacă altfel nu se poate.
NOU
Si-a mai pus si poza, sa-l vada toata lumea. 🙂
Prostovane, daca toata scoala sta dupa un handilau, ca “trebuie sa se miste cu viteza celui mai slab”, ghici ce, DA, tampitul ala cu acte a tras toata scoala in urma.
Cand esti “blank” (copiii sunt cam “blank” la nivel de hard-disk si procesor), profii chiar sunt responsabili pentru unde ajungi tu ca elev.
De asta exista clase cu profi buni care au rezultate mult peste medie, de aia unii sunt dusi in clase speciale, de superdotati. Pentru ca, da, chiar conteaza o ora in plus de scoala, versus o ora in plus de “hai sa-l suportam pe Ghituc care e tampit.”
10 buni + 3 tampit, si media scade.
Nu sunt nazist, sunt realist.
Nu degeaba in State sunt scoli PE BUNE, unde dai bani grei. Pentru ca aia nu tolereaza handilaii violenti. Pentru ca problema tuturor nu e ca ala e prost, ci ca ala pierde timpul celorlalti, nerespectand regulile minime ale unei scoli. N-auzi ca urla si chiraie, si nimeni nu stie de ce? Asta e ok, zici tu?
NOU
Da ma, pentru ca eu scriu pe aici sa ma ia cineva in serios. Ai inteles gresit, eu imi bat jocnde o societate bolnava asa cum merita, violent.
NOU
Da, mi–am pus si poza, ca nu mi rusine sa-mi asum cuvintele. Alte dileme ?
NOU
Georgică, calmevu – nu te ia nimeni în serios – vorbim și noi, ne dăm cu părerea, împărtășim anecdote personale, nimica special, arhicomentăm, nu?
Dar da, există locații geografice pe planetă unde handicapații (de orice stil – fizic ori psihic) sunt acceptați, integrați acolo unde pot fi folositori nu neapărat societății, ci mai ales lor înșile.
Și nu din milă ori frică de doamne-doamne. Pur și simplu, chestie de viziune comună socială la nivel macro.
N-am scris toată ideea desprinsă din discuția cu directorul magazinului din America – că nu era total ontopic, dar!
El mai exprima (pe lung) ideea că dacă nu-i pui la muncă pe handicapați, ăia o să moară curând fiindcă se vor simți de prisos, drept care… de ce nu i-am pune la muncă?
El elabora că e egal cu a-i eticheta ca “nefolositori” sociali și ca urmare, buni de aruncat la gunoi.
Nu pretind că înțeleg ideea, oricum nu-i ceva “românesc” ca gândire, dar e un punct de vedere.
Tu poți argumenta că e o atitudine național-socialistă (nazi). Eu cred că e o atitudine realistă, oarecum leninistă: “de la fiecare după posibilități, la fiecare după nevoi”.
Da, comunismul e “cîh” – dar ideea lui Lenin e vie și aplicată în America, left and right, regardless of location, from Manhattan to Venice, CA cât privește “dizabilitații”.
Da, cei despre care am scris mai sus – cazuri reale, nu fantezie – beneficiază de bani de la guvern pe bază de “disability” – plus mașină specializată pentru deplasare, plus aia și ailaltă.
Chiar nu le trebuie cei 6-7-8 parai pe oră de la magazin – la care se sustrag taxe.
Dar ei VOR.
DORESC să muncească… că nu i-a dus nimeni cu sila să scrie aplicația de slujbă.
Ei chiar VOR să arate că-s în stare să facă și ei… ceva util, ceva valoare, atâta cât pot.
Simt nevoia de a fi utili. Să fie și ei ceva… cineva. Să aibe un rost în lume. Mic, pricăjit, cum o fi – da’ să fie. Vor să fie PARTE din societate, nu doar să joace la păcănele din cărucior.
Chestie de cultură. E idiotic să vii (cum fac eu, ori alții) cu exemple străine. Ce merge la ei, nu merge la noi. Dizabilitații lor… vor să fie parte. Ai noștrii… vor doar banii.
E o diferență între acomodarea nevoilor lor de a fi utili cu “asimilarea” între normali. N-ai s-o vezi pe cocoșata de care vorbeam conducând un eighteen wheeler, ori ciunga de mână antrenor de tenis.
Problema mioritică nu e cu “hai să-i acceptăm” ci mai degrabă cu neputința sistemului de a-i ajuta să-și găsescă locul potrivit – în școală ori în societate.
Cam ca în cazul tău, zic.
Societatea nu-i bolnavă, da’ poate strângi bani să te cauți tu la specialiști?
Nuș’, zic și io…
NOU
zici bine! respect!
NOU
la capitolul “pus la munca” nu e nicio diferanta intre comunisti si nazisti.
probabil crestinismul a aparut si ca societatea era bolnava pe vremurile acelea sclavagiste (iubesteti aproapele, “ce ti-e nu-ti place altuia nu-i face” -etica in gradinita), poti spune ca nici cu hippiotii extrem laissez faire nu se ajunge nicaieri (destui habotnici -ideologic vorbind si in zona aia, cu argumente gen antivaccin etc.)
cert e ca unii se simt mai bine ajutand (asa a progresat umanitatea), altii cred ca e o lupta continua pt ciolan (nazisti, comunisti, sau dinozauri nesatui, care nu au supravietuit biodiversitatii soriceilor cu dizabilitati- din care a aparut apoi si maimuta)
NOU
Zice Ingrid, dîn Jermania care este:
““Avem un call-center.
Luăm doi surdo-muți, să fie acolo?”
Nu – dar luăm oameni în scaunul cu rotile. Practică uzuală în firmele germane.
La mine la serviciu lucrează o femeie surdă. Citeşte pe buze, dar nu aude. Se exprimă cu dificultate.
Munceşte la punctul de sortare-ambalare. N-are prea multă şcoală, are şi handicap. Dar munceşte şi e mai conştiincioasă şi mai puţin cârtitoare decât mulţi dintre colegii cu urechi bune şi limbariţă direct proporţională.
where there’s a will there’s a way….”
A se observa îndemnu’ in nemțește dă la final.
Care o fi.
Bre Ingrid… eu am specificat surdo-muți, nu surzi cu dificultăți de vorbire.
Ce paula mea e greu de priceput?
Spune-ne de o casieră la prăvălie care e oarbă.
Hai, bagă.
( nu că nu se poate, normal… doar că nu se practică. O oarbă poate să învețe tastele de la casa de marcat bani… produsele se adună pe scaner… rămâne o ciungă să le pună în pungi, cu speranța că nu e oarbă și ea)
NOU
Ce-mi plac mie comentarii gen “știu io un țigan cinstit, nu fură portofele, etc”.
Cam așa și cu surda din Germania. Conștiincioasă, alea, tutalegu.
Așa, și?
Angajăm surzi la vînzări de difuzoare?
Paula mea băi TATĂ (arhi)!
Unii citește ce vrea ei să vază – c-așa-i la tenis balcanic.
Se dă știre: “87% din țigani fură și tîlhăresc”
Vine Ingrid și zice: “Io am un țigan care lucrează cu mine și nu știu să fi furat ceva”.
Cum era zicala aia:
“Prostia… s-a născut în România” ?
NOU
Mah Blegoo, din al meu pdv n-ai decat sa si gazezi surdo-mutii si handicapatii – my twopence. Era un exemplu de integrare, poate-n Romania nici nu s-ar fi uitat careva la femeia aia, necum sa o angajeze. Si da, inclusiv de asta e acolo unde e “jermania care este”. Pentru ca nu-si bate joc de oameni.
Si ca idee, n-ai priceput ideea: se cauta locuri unde oamenii cu handicap se pot integra si unde pot munci. Nu, n-ar fi pus colega surda la call center. Nu, n-ar fi pus pe omul in scaun cu rotile la sortare-ambalare. Asta e ideea, apropo de exemplul tau, fortat si absurd, cu virgula casiea oarba.
NOU
Erata: casiera.
NOU
Ingrid zice:
“…se caută oameni cu handicap…”
Întreb și io, ca blegu’:
“Oare de ce?”
Pe pariu că nu-s mai capabil ca unu’ normal, este?
Și-atunci…?
Care-i motivul?
Că nu cred că le dă afară empatia și iubirea de aprope pe firmele germane.
NOU
Blegoo, nu-i niciun secret, firmele care angajează persoane cu handicap beneficiază de nişte facilităţi (sunt scutite, temporar, de plata anumitor contribuţii). Dar asta cred că e valabil şi-n România, nu-i aşa?
NOU
Ingrid. Si nu e singurul motiv. Compania de asigurari AOK are o echipa de 4 programatori autisti condusi de un manager normal care lucra pentru o aplicatie de asistenta medicala la distanta si am avut sansa sa ma uit peste ce au lucrat baietii aia. Am fost uimit de disciplina inginereasca si inteligenta pe care o au, mai inteligenti decat toti cretineii de pe aici. Dar asta nu-i opreste pe ghiolbani sa-si dea cu parerea despre boala asta si de diferitele ei forme, desi pun pariu ca ei nu au incercat niciodata sa interactioneze de curiozitate cu un om cu sindrom down sau cu un autist.
NOU
@Blegoo Mimezi foarte bine inteligenta, esti un un actor bun. Din pacate esti un mar stricat in interior. Nu stiu doar un exemplu, m-am intalnit cu zeci de exemple. Sa-ti spun de baiatul care repare biciclete in colt si care vorbeste singur si scoate sunete ciudate, dar le repara oamenilor bicicletele ? Sa-ti spun de fata cu sindrom down care mergea in fiecare dimineata la servici pe aceasi ruta cu mine ? Sa-ti spun de colegul de la financiar al sotiei mele care nu stiu ce naiba boala are la cap ? Sa-ti spun de un fost coleg cu handicap locomotor cariua i-au facut o rampa speciala prin toata cladirea de birorui si i-au cumparat o masa speciala de fo 1000 eur ?
NOU
@Blegoo
“…se caută oameni cu handicap…”
Întreb și io, ca blegu’:
“Oare de ce?”
Fiindca (in afara de unele sponsorizări de la stat) aia nu platesc nici impozit.
Implicit si angajatorul plateste mai putin (per/angajat iese cu aproape jumătate din cheltuieli fata de un altul)
Daca nu e un handicap sever care sa-i impiedice sa-si faca munca, vorbind strict de concurenta, nu prea poate sa concureze nimeni cu ei, si normal ca sunt preferați.
Am avut ocazia sa muncesc cu niste surdo-muti intr-o vreme, deja imi puneam mainile in cap, nici nu ma asteptam, muncesc tata de le sar capacele.
Au niste abilitati de ramai masca.
Nici nu se compara cu un angajat normal, si eu mi-as angaja de ăștia la orice ora.
NOU
io cred ca Stephen Hawking isi cam bate joc de noi. zice numai chestii pe care nu le poate verifica nimeni, iar noi ne uitam ca prostii in gura lui si il numim geniu. ca si pe Dalai Lama ala, un om care desi are experienta de viata zero (zero futaiuri, zero relatii, zero neveste, zero copii, zero cariera, etc), sta si ne da noua sfaturi despre cum sa ne traim viata.
NOU
de unde stii tu ca zero futaiuri? cariera e de dalai lama. sigur mai tare decat a ta. iar restul chestiilor se cheama greseli pe care a fost destept sa nu le faca, nu exprienta de viata 😀
NOU
“de unde stii tu ca zero futaiuri?”
pentru ca calugarii budisti nu au voie sa faca sex.
“restul chestiilor se cheama greseli pe care a fost destept sa nu le faca”
un om care n-a gresit, inseamna ca nici macar n-a incercat, deci nu prea are ce sa-i invete pe altii. da ma rog, un virgin e liber sa dea sfaturi despre sex si tu esti liber sa-l asculti. urmeaza-i sfaturile si sunt mari sanse sa ramai si tu virgin.
NOU
Un individ inteligent aude ca tiganii fura. Intai cauta sa inteleaga de ce, cauta sa ii educe si abia apoi recurge la solutii mai drastice. Un idiot ii baga in lagare. Toleranta zero.
Un om inteligent aude ca firmele nu dau bon fiscal. Mai intai cauta solutii, cauta sa le stimuleze sa intre in kegalitate, mai face o loterie, mai da o amenda etc. si abia apoi ia masuri mai drastice. Idiotul inchide firma fara sa stea la discutii. Toleranta zero.
De altfel observ de cativa ani de cand urmaresc comentariile de pe blogul asta ca o mare parte din comentatori au pareri putine si fixe.
Umanitatea tinde sa devina mai toleranta in general. Ar trebui sa invatam si noi sa ne raliem la curentul asta. Intoleranta duce la Inchizitie, holocaust, razboaie, etc.
NOU
“Umanitatea tinde sa devina mai toleranta in general.”
ti se pare. asta pentru ca mai peste tot in occident guvernele incearca sa faca exprimarea intolerantei ilegala sau macar social innaceptabila, gen iti pierzi serviciul daca afla cineva ca esti rasit, homofob, etc. un fel de hai sa mascam simptomele, in loc sa mergem la sursa si sa vindecam boala. lucru care pe termen lung va avea un efect opus. crezi ca ai vazut intoleranta in trecut? stai pe-aproape sa vezi ce urmeaza.
NOU
@Mos Craciun, corect. toata toleranta asta bagata pe gat cu forta in tarile “cu apa calda” o sa explodeze urat de tot. aia nu-si tin privirea inainte din cauza ca-i inunda toleranta. aia-si tin privirea inainte de frica.
NOU
@MosCraciun & semeketh:
hai sa vin cu un exemplu banal: in evul mediu (care nu stiu pana cand a tinut in romania) aveai voie sa-ti vinzi copiii, sa-i pui la munci grele, probabil sa-i si omori, acum nici sa-i bati nu mai ai (unii chiar sunt convinsi ca fara bataie nu ajungeau oameni asa de vaza, probabil ai societatii “sa traiti, am inteles”)
intretimp s-a evoluat (cu “mici” exceptii ideologice naziste, sau comuniste- mania proletara sau mai nou islamiste- minia religioasa), iar guvernele liberale din tarile “cu apa calda” sunt intolerante cu cei ce nu respecta legile/ drepturile omului, fara discriminare, scalvagism etc, fiecare e liber sa faca ce vrea, acceptand legile (si nu doar “tolerandu-le”)
PS: se pare ca unii romani (care se considerau frumosisidesteptii la ei in cartier) au inca un soc cultural ani buni dupa ce ajung in tarile “cu apa calda” vazand ca au fix aceleasi drepturi ca musulmanii, negrii si mai nou ca tziganii, ei fiind blonzi si nu concep cum de blonzii locali pot sta asa relaxati la coada la bilete in spatele “uratilor”
NOU
inteligentilor, cati olimpici “normali” au ajuns sa impinga carucioarele la kaufland? cate eleve de nota 10 borasc dimineata si ragaie a pwla dupa o noapte in chaboo?clar, copilul vostru va ajunge un nimeni din cauza copilului cu handicap din ultima banca, influenta celorlati copii “normali” care beau, se fwt si fumeaza de la 12 ani va fi ultrabenefica!
NOU
@Blue.
Ai mare dreptate in felul tau, dar marea problema intervine in comunicare.
Noua romanilor ne place sa facem totul pe ascuns, deoarece semenii nostrii nu pot sa ne inteleaga decata daca au trecut prin asemenea situatii.
Am trecut prin aceeasi situatie ca si tine cu baiatul meu, clasele 1-4.
Prima greseala a fost a parintilor deoarece nu ne-au anuntat de problemele baiatului lor. A fost nevoie sa ne interesam de la invatatoare in momentul cand am auzit de la baiat ca exista un baiat in clasa care le deranjeaza ora. Daca noi parintii eram pusi in garda de la inceput, reuseama intr-o micasau mare masura sa le explicam pruncilor cum trebuie sa se poarte cu acel copil, sa manifeste afectiune fata de el, …
Specialistii spun ca acesti copii cu probleme nu se recupereaza intr-o clasa speciala, ci din contra intr-o clasa cu copii normali. Binenteles daca noi parintii suntem pusi in garda de la inceput cu acel copil “problema”, pt a incerca sa nu il eticheteze copiii.
Ca si parinti, totul este sa fim mai deschisi la problemele semenilor nostri, pt a avea curajul sa ne destainuie greutatile copiilor lor.
NOU
pai cum era cu grasele care nu sunt pe craca lor cand vor sa fie acceptate ca fiind perfect normale ?
anyway, daca un copil are o deficienta care il dezavantajeaza fata de restul, cel mai bine pentru el este sa fie intr-o comunitate in care sa nu se simta exclus. plus ca o problema poate sa fie simpla limitare datorata deficientei cu pricina, chestie care sa rezulte la fel intr-o izolare fata de ceilalti. iar copiii pot sa fie fooooooaaaaaarte rai !
NOU
ce nu intelegi tu e ca acei copii se transforma in adulti. iar acea societate de copii impartiti in normali si cei cu deficiente se va transforma intr-o societate de oameni maturi. de ce sa nu ii bagam in lagare, atunci? iar daca deficientele sunt grave, sa ii gazam. nu? sau suntem milosi si ii lasam totusi sa traiasca, dar cat mai departe de noi, astia normalii
NOU
ce incerc eu sa iti spun e ca adevarul e la mijloc. nu poti sa duci orice persoana cu dificultati/dezabilitati in orice mediu pentru ca e posibil sa ii faci mai mult rau. nici sa scoti persoana aia din mijlocul comunitatii doar din cauza de cea probleme nu e ok. ziceam doar ca ai dat un punct de vedere foarte fortat, in mod evident sa scoti de la adepti reactii scrise 😀
NOU
@Santamanta
Hm…e frumos ce spui. E de ajuns sa te uiti la politica SUA in Orientul Mijloviu sa iti dai seama ca nu e asa. Nu ma refer la ISIS, ca aia isi merita o starpire de la radacina.Politicile internationale sunt romantate mult… e vorba de interese foarte bine stabilite, d-asta se colaboreaza cu regimuri care nu respecta dr.omului.in fine, discutia e complicata…
NOU
Discriminare exista peste tot, uneori e exacerbata de conditii. Vezi Franta, ea fiind o tara toleranta daca o privesti per ansamblu. SUA la fel. Contextul face diferenta. La unii e economic, la noi e cultural. O tara majoritar ortodoxa, n-are cum sa nu fie una cu tendinte pronuntat homofobe. O tara in care majoritatea nu intelege ce face un parlament, n-are cum sa inteleaga egalitatea in drepturi etc. M-am giftuit la pranz, ma culc ca am scris prea multe evidente
NOU
Problema principala e ca foarte multi parinti isi cred copiii genii, de asta li se pare ca daca au un copil cu dizabilitati in clasa copiii lor n-ar mai invata. E vina copilului cu dizabilitati, nu a propriilor progenituri. Sa vezi cata genialitate o sa fie la Mc in cativa ani, cand aceiasi copii genii o sa-mi serveasca mie cartofii prajiti. Dati-va jos din nori, reveniti cu picioarele pe pamant, analizati lucrurile la rece si realizati ca nu, daca copilul vostru a comparat o piatra cu o rata cel mai probabil nu e geniu ci are doar imaginatie de copil normal. Iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care i le puteti oferi copilului vostru normal (inafara de aifon) e sa-l invatati cum sa traiasca o viata buna. Empatia e o componenta esentiala a unei vieti bune, iar asta se invata, nu e innascuta.
NOU
Iq peste medie? In rest e destul de adevarat din pacate, cu unele exceptii.
NOU
De acord meștere! Dar aia cu IQ peste medie, desi sunt convins că-i adevărat, suna a “blonda buna, vând tractor”. In rest super articol.:)
NOU
asta e un procedeu tehnic, prin care ii agat pe hateri sa iasa la suprafata:))
NOU
Am inteles. Nu-s hater, bre. Pe matale si pe cumnatu’ va citesc frecvent. Speram sa fie o scula magica din panoplia de A Lister de 10k pe luna. Succes!
NOU
eu stiu ca nu esti hater, nu de tine zic…:)
NOU
Suntem intoleranți, din păcate. Nu numai față de copii, cât și față de oamenii de lângă noi: familie, colegi de muncă, colegi de școală, casiere sau funcționari etc.
Poate că și educația este de vină sau propriile experiențe, însă mai ține și de decizia pe care o luăm în această privință. Ori, multor le este mai ușor să blameze decât să empatizeze, le este mai ușor să vorbească fără să gândească mai bine la ceea ce spun. Este aici și o teamă de a te privi – atunci când o faci, s-ar putea să vezi în tine umilința pe care tu o cauzezi celuilalt, să recunoști că nu te-ai vindecat de unele lucruri petrecute în copilărie și, ca să scapi de această suferință interioară, îi condamni pe ceilalți, simțindu-te puternic prin asta.
În fine, ar fi multe de spus…
NOU
La fel, Freddie Roach alt “handicapat” cu Parkinson care il antreneaza pe Paquiao.