Ce înseamnă o adicție?

Sunet de filomelă?

Dacă aș putea da și plus și minus ți-aș da

Cica un orgasm pe zi te fereste de cancerul de prostata. Nu zic nu, poti gasi zilnic si pe cineva care sa ti-l provoace direct (ahahaha)

Pentru cine nu are timp sa citesca am sa rezum eu intr-o fraza: sobolanii si ratonii sunt doua chestii diferite.

Domnu doctor, eu sunt dependentă de lichid de frână. Cu toate astea, nu mă pot opri.

Un mic update: văd că au apărut ex-fumătorii prin comentarii şi discută despre câtd e uşor s-au lăsat ei de ţigări. Deşi fumatul tot la adicţie poate duce, adicţia de tutun şi cea de alcool sunt pe atât de diferit pe cât e cea de alcool de cea de heroină.
Când fumezi primeşti nicotină nu din ceea ce produce corpul ci din tutunul aprins. Cu timpul coprul nu mai produce nicotină de unul singur ci o preia pe mai toată din ţigară. Renunţi la ţigară, corpul tău nu mai are îndeajuns de multă nicotină şi începi să te simţi rău. Asta aparte de factorul psihologic.
Când te droghezi cu heroină în schimb, heroina deja are de-a face cu centrii plăcerii. Molecula rogului este similară cu cea a endorfinei şi se substituie acesteia în schimbul dintre receptorii de la capătul neuronilor. Cu timpul, coprul nu mai produce endorfină de la sine ci o cere din exterior, şi aici intervine noua doză de heroină care – din nou – se înfige în locul moleculei de endorfină şi o face în număr mare. De dragul discuţiei, în loc de 100 de molecule de endorfină pe care le-ai primi la orgams, primeşti vreo 800 de heroină când bagi în venă. Eşti un zeu. E cât zece orgasme la un loc. Dar cum corpul nu mai produce endorfină destulă, nu mai primeşti nici 6 molecule de endorfină când mănânci ciocolată, nici 2 când te mângâie cineva, nici 60 când eşti îndrăgostit, nici 10 când mănânci mâncarea ta preferată. Viaţa devine fadă fără micile ei plăceri aşa că bagi din nou în venă. Şi de fiecare dată bagi mai mult, pentru că dacă 800 de heroină te făceau să te simţi bine ieri, acum ai nevoie de 820, mâine de 835, poimâine de 850, şi tot aşa.
Renunţi brusc la heroină, aparte de şocul sevrajului, dai în depresie, apatie. Te laşi de heroină şi nu simţi nici cea mai mică plăcere de când te scoli şi până te culci, vree de 10-15 ani. Dacă înainte simţeai o oarecare plăcere câd luai pe tine o haină călduroasă şi pufoasă, acum nu mai simţi absolut nimic. Mâncarea nu mai are gust, băutura nu ajută, orgasmul e extrem de slab. Nu simţi nimic când îţi îmbrăţişezi iubita, faci baie, caşti, îţi treci mâna prin păr, e soare sau te odihneşti. Tot ceea ce îţi provoca cât de cât plăcere, fie că e vorba de a strănuta şi te relaxa imediat după ori de chestii mai serioase precum un masaj, a dispărut. Asta pentru că al tău corp nu mai produce endorfine şi pe deasupra mai şi tot cere moleculele de heroină cu care l-ai obişnuit până acum.
Şi aşa ai de-a face nu doar cu lipsa totală a plăcerii vreme de decenii, dar şi cu crampe, dureri musculare, dureri de cap, greţuri, depresie şi alte chestii nasoale. Te puneai în pat noaptea şi te simţeai bine în cald şi puf – ei bine, chestia aia nu mai e şi nu va mai fi la fel până ajungi bătrân. E greu să-ţi duci viaţa fără nici măcar o plăcere. Trăieşti ca un roboţel şi-o faci doar pentru că te roagă familia. E mai rău decât a te trezi deprimat de dimieaţă şi a sfârşi seara şi mai deprimat. Că, deprimat fiind, mai bei o Cola şi vreme de 5 secunde te simţi bine. Faci sex cu cineva şi eşti OK vreo jumătate de oră, şi apoi treci iar în depresie. Dar chestiile alea mici îţi dau speranţa de mai bine. Că se poate totuşi mai bine de atât, chiar dacă pentru puţină vreme.
Ei – când eşti în sevraj de la heroină, nu mai ai speranţa aia, nu mai ai plăcere, nu vezi u rost în a continua. De-aia e mult mai nasol şi de-aia nu se poate compara adicţia de tutun cu cea de droguri serioase. Pentru că renunţi la ţigară dar bagi un film de comedie şi râzi; mănânci o pizza şi e OK o vreme. Şi aşa trei uşor peste adicţia de tutun, cu alte chestii cu care să înlocuieşti lipsa aia de nicotină. Că efectul tutunului asupra endorfinelor e minimal în comparaţie cu heroina sau alcoolul. Tot de dragul discuţiei şi strict pentru a exemplifica brut, fumezi şi primeşti 2 endorfine. Bei şi primeşti 50. Bagi în venă şi obţii vreo 900 de molecule similare cu endorfina. E uşor să renunţi la plăcerea aia de 2 în comparaţie cu cea 900, mai ales când nu ţi-au dispărut brusc absolut toate plăcerile mici al vieţii.
Aşa că da – e tot adicţie, dar mai mult la nivel de schimb de nicotină decât de centri ai plăcerii cum e cazul drogurilor precum heroina sau metamfetamina. Renunţi la tutun, corpul cere nicotină, ţi-e rău, dar scapi uşor în timp. Renunţi brusc la metamfetamină şi e tot ceea ce aţi experimentat voi mai rău în viaţă, cumulat şi înmulţit cu zece. Şi te ţine ani de zile, nu două luni.

Pentru cine nu are timp sa citeasca ce a scris Incubus am sa rezum eu intr-o fraza: Incubus zice ca sobolanii si ratonii sunt acelasi lucru.

@Incubus:

Dacă susții ca vrei să renunți și nu îți poți impune că mai bine mori decât sa mai consumi, pe orice perioadă vrei tu, atunci nu ai suficientă voință și orice ai face ca să îți faci suferința mai mică e pentru a o putea înfrânge cu o voință mai mică.

Există diverse grade de dependenţă. Există de exemplu dependenţa de ţigări (aştept încă să se aprobe comentarul meu anterior rferitor la comparaţia dintre ea şi dependenţa de alcool sau roguri). Există dependenţa de alcool, care e u doar psihică ci şi la nivel de receptori de endorfină. Există dependenţă de droguri, cu cea de metamfetamină fiind pritre cele mai nasoale. Acolo nici nu ma contează că te doare tot corpul în sevraj, pentru că nu doreşti meth din nou ca să eviţi durerea, îl doreşti pentru că receptorii de endorfină ţi-o cer.
Revenind la dependenţa de alcool şi cum te-ai lăsat tu, e şi ea în diferite grade: de la ”vreau să beau pentru că-mi place” până la ”vrau să beau că altfel simt că mor”. Din ce deduc eu, tu erai pe undeva la ”meh, mă las, că deşi îmi place consider că nu-mi face bine”. Nu ajunseseşi încă la o dependenţă al cărei sevraj să se sfârşească în greaţă, vomă, episod depresiv major cale de vreo 8 luni, zoopsii (halucinaţii vizuale), stare perpetuă de nervozitate. Pe scurt, bănuiesc că nu-ţi tremurau grav mâinile când te-ai lăsat, de nu puteai ţine lingura de supă între degete. De unde – din nou – deduc că în caul tău a fost strict chestie de voinţă. N-a trebuit să fii nici internat, nici să iei medicamente, nici să mergi la psiholog. Aşa că da – tu zici că erai alcoolic; eu zic că erai pasionat de alcool şi că-s două chestii diferite.
E una să-ţi placă să bei şi cu totul alta să simţi că nu mai poţi fără. Nu din lipsa plăcerii, ci pentru că, la nivel chimic, ţi-o cere corpul. Aşa cum atunci când îţi este foarte foame mănânci, la fel bei când ţi-o cere corpul. Ţi-e foarte somn – te culci. Să nu consumi alcool când ajungi la sevraj (ceea ce n-a fost cazul tău) e ca şi cum ai sta cu paharul de apă în faţă, la 42 de grade, după ce n-ai băut nimic vreo 6 zile. Nu mai e chestie de voinţă acolo, e deja ceva vecin cu instinctul. Ţi-o cere corpul, nu mintea.
Ca o paralelă – e ca şi cum te-ai trezi în fiecare dimineaţă şi-ar trebui să cobori picioarele goale pe cărbuni încinşi. Şi instictul îţi dictează să te fereşti de foc şi aş apărea eu în spate şi ţi-aş şopti că n-ai voinţă dacă nu calci. Şi-ar trebui să calci zi de zi pe cărbuni încinşi, chit că tot corpul îţi spune să nu. Ca să ai voinţă.
Cam aşa e cu sevrajul. Ăla nu trece dacă-ţi bate cineva obrazul că ”hai mă, atât nu poţi?”. A afirma că e evoie doar de voinţă ca să ieşi din servaj e ca şi cum te-ar lăsa iubita vieţii tale în faţa altarului şi-ar veni unul din orchestră să te bată pe umăr că ”hai mă, nu fi trist, există şi altele”. Te-ar durea în cot de altele în clipele alea şi de ce zice un oarecare, tu ai vrea-o înapoi fix pe aia care te-a lăsat. Şi-apoi vine tot ăla din orchestră şi ţi-ar spune că n-ai voinţă dacă nu faci cum zice el. Că are el un prieten care şi-a dat şi ăla rapid seama că mai există femei pe lume. Şi că – uite – tu de ce nu poţi?
Poţi. Dar în timp. Şi cu ajutor.
Tu n-ai fost în sevraj. Tu probabil consumai alcool pentru că-ţi făcea plăcere şi nu pentru că simţeai că nu eşti om fără. A fost uşor să te laşi. Gradul tău de ”adâncime” în problemă era mic. Alţii, ăia de trebuie să-i lege de pat în spital, nu-s la fel de norocoşi.

@RobertD: eşti total :))))))))

lumea inseamna si altceva decat x, 0 si alte balarii mundane. un plus pt robertD

Esti sarac.

esti gurmand!
berea e aliment, nu bautura!

pofta buna!

credeam ca au fost decimati de democatia ‘americana’, La multi ani !si nu uitati 2016 votati trump daca doriti in continuare democratie americana.