Scrisă de Joyanna
O legenda povestește de niste capre care pasteau pe o pajiste in podisul Etiopiei. Pastorul observa ca animalele erau sprintare si energice pina noaptea tirziu, in loc sa doarma, in special dupa ce rontaiau niste fructe mici, rosii si verzi dintr-un arbust pe care nu il cunostea. Crezind c-o fi Necuratul la mijloc, le-a cules și dus la o manastire din apropiere sa caute leac.
Abatele , cu mai mult how know decit pastorul, a luat fructele cu gindul ca si calugarilor le-ar fi folosit nitica energie noaptea, ca prea cadeau cu nasul in cartile de rugaciuni in timpul priveghiurilor. A incercat diverse experimente, fara sa obtina rezultatul dorit . Bolborosind de nervi, a aruncat fructele necunoscute pe foc.
Parfumul imprastiat de boabele arse l-a convins sa le scoata din nou si sa le amestece cu apa, obtinind astfel o infuzie pe care apoi calugarii au numit-o “băutura care nu te lasa sa dormi”.
Era prima qahwa al-bun, “vin de boabe”, care se va raspindi in lumea islamica . Prin 1500 au aparut cafenelele publice , unde oamenii se intilneau pentru a asculta musica, reprezentari de teatru, sa vorbeasca de viata si politica. Evident ca autoritatile nu le vedeau cu ochi buni, astfel incit a inceput o campanie de defaimare a cafelei, inclusiv cu amenintari de genul ” in ziua Judecatii de Apoi, cafegiii se vor prezenta dinaintea comisiei cu fata neagra !”
Din seria ” ale noastre sint mai gogonate decit ale lor” , marketarii cafelei au pus in circulatie o alta legenda , avind ca protagonist pe insusi profetul Mahomet : S-a intimplat ca era obosit, bolnav si cu moralul la pamint. Îl invoca pe Allah cerindu-i sa puna capat slabiciunii sale iar acesta i-l trimise pe arhanghelul Gabriel cu o bautura neagra ca piatra de la Mecca, cu gust decis , amar. Profetul a baut acea licoare si îndata si-a recapatat forțele, încît a învins 40 de soldati dusmani si a satisfacut 40 de femei intr-o singura zi… Ba chiar, cei mai zelosi se jurau ca ar fi fost vorba de virgine.
(Ce va minunati asa, voi n-ati vazut reclame cu rechini in Dimbovita? Pe barba alba a profetului!!!)
Tot palavragind, qahwa a ajuns in Turcia, cu numele de kahve, unde a capatat o importanta deosebita (o lege a stabilit ca daca un sot nu putea procura sotiei cantitatea dorita de cafea, aceasta putea cere divortul, fiind considerat motiv valabil ) apoi in Europa : caffè, cafè , coffee. Gasisem undeva ca in japoneza se spune “Koji” si in chineza “kafei guan”
O data ajuns in Europa, “vinul islamic” a întîmpinat protestele unor catolici convinsi ca era bautura diavolului, fiind produsa de arabi. S-au adresat papei Clement , care a cerut sa o guste, pentru a putea judeca. Verdictul pare ca a fost “E o bautura atit de delicioasa ca ar fi pacat sa se bucure de ea numai pagînii. O sa-l învingem pe Satana binecuvintind -o. ”
Dupa 1600 incet incet se deschid cafenele in marile orase : Venetia, Marsilia, Paris, Amsterdam, Brema. Viena ar avea o poveste particulara: se spune ca otomanii, infrinti de catre austrieci, au fugit lasind in urma citiva saci cu boabe de cafea. Au fost dati ca prada de razboi regelui polonez, care i-a dat , la rindul sau, unui oficial, iar acesta a deschis prima cafenea.
In Franta, la inceput, femeile nu aveau voie sa bea cafea, crezindu-se ca ar provoca avortul. Cind s-au lamurit ca nu era adevarat, a ramas oricum un fapt scandalos ca o doamna sa bea cafea ( ceva de genul femeii care fuma cu nonsalanta pe vremea bunicilor noastre) La Londra in schimb au organizat “Petitia femeilor impotriva cafelei”, pentru ca barbatii petreceau prea mult timp in cafenele, transformindu-se din “onesti cetateni britanici” in “cadavre inutile”.
In istoria noastra, primul care a baut cafea a fost logofatul Ioan Tautu, trimis in misiune diplomatica la Constantinopol. Intre salamalecurile prevazute de protocol, cafeaua era preferata Marelui Vizir. Oaspetele moldovean nu cunostea acea bautura. Vazind ca Vizirul pregeta sa guste primul (probabil astepta sa se raceasca), hotari sa ia el initiativa. Ridica ceasca, rosti o urare de viata lunga pentru sultan, apoi dadu cafeaua pe git, toata dintr-o suflare, ca de dusca. Lichidul era fierbinte dar logofatul se prefacu ca nu simte nimic si ca sa ascunda durerea pricinuita de arsura, striga cu voce puternica “Traiasca Împăratul si Vizirul!”
NOU
Interesant.
N.B. Kafeiguan (咖啡馆) e „cafenea”, „cafea” e kafei (咖啡), calc fonetic.
NOU
Maithune, poate să fie și altfel…. Dar îți bagi pla în cafeaua chinezilor. Acolo bei doar Starbucks dacă nu ai chef de căcat preparat ca un ceai….
NOU
Eu as fi preferat o poveste cu oile cu frunzele de coca și coca cola. Mai pentru timpurile noi.
NOU
Alea erau lame și guanaco, “esse”!
NOU
Daca nu ma insel (ca deh, de la o varsta memoria te cam lasa…) tot de capre este legata si legenda descoperirii vinului (ala vero, din struguri, nu din boabe de cafea…). Ceva cu niste capre care au mancat niste struguri fermentati, pastorul a descoperit boabele, le-a stros si a obtinut vin… De altfel, de multe ori in mitologia greaca, Dionisos apare sub forma unui tap.
Concluzia: unde ar fi ajuns omenirea asta daca nu existau caprele, dom’le….
NOU
Caprele ca caprele… daca nu existau caii, nu ajungeau mongolii in Romania, nu exista Cetin, nu exista blogul… Cu alte cuvinte, tot ce avem astazi aici nu ar fi existat 😀
NOU
tatarii nu sunt mongoli, sunt tatari
NOU
Nu erau mongolii nu erau nici tatarii…
“Tătarii, care în secolul al V-lea trăiau în deșertul Gobi, după subjugarea lor în secolul al IX-lea de către dinastia Liao au migrat spre sud și au participat la fondarea Imperiului Mongol al lui Genghis Han.”
si o dedicatie pentru Cetin: www.youtube.com/watch?v=I1WE7H_PD_I
NOU
“tatarii nu sunt mongoli, sunt tatari”. Iata premisa pentru o discutie interesanta, nu tocmai pentru cei neinititati…
NOU
Gica, daca lucrurile ar fi atat de simple, ce bine ar fi… Din pacate, nu sunt…
NOU
Off-topic: ati vazut asta?
www.facebook.com/SuperMercatoRomania/posts/1291502017678592
NOU
Cea mai tare postare din ultima vreme.
Cum isi permit nesimtitii aia de Oradeni sa spele cu detergenti care nu sunt adusi din Italia. Niste saraki.
NOU
Desi “sint fabricate pentru italieni” balsamul lor de rufe e cam apa chioara.
NOU
O frumuşeaţă de post! Bravo!
NOU
Deci am fost curios si am cautat despre tipul asta logofatul Ioan Tautul. Are se pare un portret intr-o biserica pe care a construit-o, care spre deosebire de majoritatea celorlalte picturi medievale, pare a fi realista.
Deci asa arata logofatul Ioan Tautul, primul moldovean care a baut cafea: barba rara, mustati ferchese, pare un tip istet
ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_T%C4%83utu#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Tautu.JPG
NOU
Logofatul Ion Tautu supranumit Oparitu’ dupa experienta cu cafeaua si-a insarcinat randasul Ion Nautu poreclit Cation (avea o fire otimista de felul lui) sa faca rost de cafea pentru a o studia acasa. Pe drum a instrainat in folos propriu din cantitate asa ca acasa a inlocuit boabele cu ce avea la indemana. Reteta a fost redescoperita in anii odioasei dictaturi si a sinistrei sale sotii.
NOU
Când eram mai tânăr, neînsurat și fără frică de jumătatea mea mai bună și mai frumoasă, cunoșteam eu niște căprițe… 🙂 toată ziua erau la cafele și altele, lucruri pe care eu acum le înfierez cu mânie proletară. 🙂
Dacă citește Maria pe aici, aprindeți și pentru sufletul unui sărac om mort în chinuri o lumânare, chiar dacă sunt ateu … 🙂
NOU
Doamna Maria, să știți că Dănuț nu a fost cu mine și cu alea două căprițe la cafea. Nu știu pe unde-a umblat, o fi fost acasă, că n-a dat și el un telefon, nimic…
NOU
Mulțumesc, nea Ilie, amabil ca de obicei. 🙂
Acum o să pună Maria și sare după ce că mă face arșice.
NOU
adaptare dupa asta: www.ncausa.org/about-coffee/history-of-coffee ?
NOU
Un link interesant, mi-ar fi fost de folos dacă l-as fi gasit inainte… Unele chestii povestite acolo nu le stiam…
Asa cum acolo nu sunt unele chestii pe care le povestesc eu…
Legende sint mai multe, una vorbește de vaci in loc de capre, alta de un mare incendiu pe un cîmp unde se găseau arbuști de cafea, încît parfumul boabelor arse se simtea la kilometri depărtare, o a treia de un seic care ar fi descoperit băutura de cafea pentru a rămîne treaz in timpul rugăciunilor de noapte, o alta povestește de cafea utilizata in scop medical…
Restul e istorie, consemnată de catre cronicari…
NOU
Ai nevoie de un documentarist ?
NOU
Ce începe de la capre etiopiene se termină prost, într-o cafenea siberiană:
www.youtube.com/watch?v=E3Rl2PGMszc
NOU
Na mă ranchiunoșilor, că primul român care a băut o cafea a fost tot moldovean, ne tot faceți bețivi !
Mai beați voi cafea sau țuică dacă nu erau moldovenii ?
NOU
Nu ca am vrea sa va facem betivi, dar tipul asta ridicat cafeaua, a zis un “Doamne-ajuta, sanatate!” si-a dat-o peste cap.
NOU
Am șters ultimul paragraf la editare, am salvat și tot a apărut, sorry !
NOU
Cafeaua a aparut in Turcia in 1540 si probabil a devenit populara chiar mai tarziu.
www.helloturkey.net/kahve.html
Ioan Tautu a fost in misiune la turci in 1504, conform Wikipedia.
Doar ca sa precizam faptele…
NOU
Daca doresti precizie, atunci ar fi mai corecta afirmatia : In prima jumatate a secolului XVI-lea au fost inregistrate primele “case de cafea” publice in Turcia. Pina atunci cafeaua era consumata in mediu privat, ( daca te temi sa o inscrii in categoria bunurilor de lux).
E ca si cum ai spune ca in Romania nu circulau pietre pretioase pina la deschiderea primului magazin de bijuterii, sau nu erau cunoscute prajiturile pina la deschiderea primei cofetarii…
NOU
Cu precizie maxima, in articolul din link scrie ca , cafeaua a aparut prima data pe pamant otoman in 1540. Cafenele nu stiu, probabil mai tarziu. Exista mai multe scrieri (inclusiv Djuvara pare-mi-se) care noteaza discrepanta. Asta pentru ca, probabil, cafeaua a inlocuit o alta bautura apreciata de turci care s-a pierdut in istorie (cam cum e la noi porumbul pentru mamaliga), si asta face povestea interesanta.
NOU
Stai o clipa,
adica ai gasit un link pe net si esti convins ca exprima adevarul maxim, asa cum l-ai putut intelege tu?
E ok, nu am nimic impotriva sa crezi asta.
NOU
Stai tu o clipa.
Am mai multe linkuri, am cautat in general surse turcesti, spre exemplu aici:
www.allaboutturkey.com/coffee.htm
Eu stiam ca e legenda de mai demult, cred ca la Djuvara am citit prima data.
Prima consemnare a ei a aparut cu vreo 2 secole mai tarziu, din surse orale stil telefonul fara fir. Foarte sigure, bineinteles.
Daca ai surse mai bune as fi curios sa le aflu.