Contul meu
Când copiii mei erau bebeluși, am fost genul acela de tată care le cumpără toate prostiile, pentru că nu a avut nimic când era mic și atunci copiii săi trebuie să aibă totul.
Și le luam toate jucăriile posibile, tot ce mi se părea mie haios prin magazine, toate gadgeturile haioase, toate laptopurile sub formă de țestoasă, păpușele, arbalete, mașinuțe, piane în miniatură, sisteme de lasere, ceasuri yokhai, biciclete fără pedală, orice vă trece prin cap, copiii mei aveau.
Cu ce se jucau ei de fapt?
Discuri de la cornurile cu ciocolată seven days, capace de bere, sticluțe, mături, tricouri vechi, sticle de plastic, pietre găsite pe afară, un os de pui mumificat, bețe de urechi, în principiu absolut orice, dar nu jucăriile lor extrem de scumpe și complet nevaloroase în ochii lor.
Și chestia asta se manifestă în absolut orice fac sau le cumpără părinții.
Mă gândeam la asta azi, când i-am luat de la ora de karate unde, la final, toți copiii primesc un mare, și nu glumesc, mare sandviș cu șuncă și cașcaval. Acasă nu au vrut să mănânce nimic din ce aveau. Nu mâncare, nu brioșe, nu sandviș cu cașcaval și salam de Sibiu proaspăt cumpărat, nu iaurțel cu sirop, bă, nimic. Nu ne e foame, paaaaa.
În schimb, sanvișul ăla, zici că e uns cu ambrozie și nectar, au stat amândoi și l-au mâncat tacticoși, până l-au terminat.
Viața cu ArhiKids.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Copii destepti. I-ai intrebat de ce ? In umila mea parere, cu jucarii de genul asta poti sa iti imaginezi ce vrei tu ca sunt (e mai usor sa te joci, ca sa zic asa). Cu un laptop in forma de testoasa te-a batut soarta…
In privinta jucariilor probabil ca multi parinti (!) cad prada consumerismului. CSF…
NOU
Ești sigur că nu sunt pisici? Felinele de casă manifestă același comportament. Ia mergi și verifică. :-p
NOU
No, că voiam io să scriu aaastaaa…:)
Motani mei au stâlp de zgâriat și varii pămătufuri de fugărit. Dar unul face aport cu inelele de la petul de lapte, cu frunze, cu gogoloaie de hârtie. Desigur, trăgând mașina de spălat puțin de la loc, de sub ea s-a ivit vederii o comoară de foștomoace de hârtie, capace de pix, sferturi de coji de nucă…
Cetin, chestia cu ”nu-i bun ce ai acasă” e universală. Ultimul mister al umanității.
NOU
Pai dupa atata activitaturi, li s-a facut copiilor foame.
Eu n-as fi atins feliile de franzela prajita, unse cu unt si miere de Mamaie, dar baleam la pita cu apa si ceva zahar presarat, a unor vecini foarte sarmani, care erau cinci frati/surori, mama femeie de serviciu si tatal alcoolic, cirotic si pensionat la 42 de ani.
NOU
Prin ’92 erai cel mai mare boss cand ieseai la joaca cu un colt de franzela si o felie subtire de parizer
NOU
Prin ’82 erai cel mai mare boss dacă ieșeai afară cu indiferent ce de mâncare. Eram copil mofturos pe vremea aia, nu-mi plăcea defel cașcavalul. Până a ieșit un copil din vecini cu o bucată de cașcaval, am făcut-o parte toți, cel mai bun cașcaval din lume, o minunăție. Din ziua aia mi-a plăcut cașcavalul.
Peer pressure before it was cool.
NOU
@Balaurul: Dacă era cașcaval d-ăla bun, pentru “export”, cu ceva găuri ca să imite șvaițerul, puteai zice că ați poștit felia aia. Jur că eu prima dată așa am citit.
NOU
Nu am copii deci foarte posibil să greșesc. Dar, eu cred că nu știm să apreciem nimic care vine fără un efort. Cel puțin ăsta e cazul meu. Aș îndrăzni să cred că și copiii tăi apreciază acel sandwich pentru că a venit ca recompensă după o oră de efort. La fel cu toate prostioarele de pe afară. Dacă au trebuit să concureze cu alți copii pentru ele, au devenit brusc valoroase.
NOU
Părinții fac ore suplimentare/acceptă joburi mai stresante pentru a avea bani mai mulți pentru jucării, iar copiii, în special în copilăria mică, au mai multă nevoie de timpul și de disponibilitatea părinților. Din fericire am scăpat din această capcană la timp, deși uneori ne simțeam vinovați (nu știu de ce, simțeam ca nu oferim destule copiilor) când mergeam la prieteni care aveau casa plină de jucării. Multe dintre jucării le-am înstrăinat repede pentru că ne aglomerau inutil casa. Mai puține jucării de adunat prin casă, mai mult spațiu de joacă, mai puține cheltuieli.
NOU
Pai au si ei limita lor
#tatigateste
NOU
Nu cred ca poate cineva sa strice salamul de SIbiu ….
NOU
@Iulia: hmmm
NOU
E mult mai fun sa te joci cu altceva decat cu jucarii. Asta daca ai un IQ mai marisor si nu esti genul care sa stai acolo unde te-a pus tactu’…
NOU
Cum zicea cu năduf un părinte, uitându-se la copilul lui care se juca cu câteva capace de apă minerală:
“Vezi, din astea nu găsești la Noriel…”
NOU
Inca…
NOU
Pe langa tot ce au zis comentatorii pana acum despre jucarii si pofta de mancare as adauga pasiunea lu’ taica-meu sa improvizeze si sa inventeze. Pana nu strecoara el ceva nou sau un pas diferit, nu se simte bine. Si ii place sa faca asta mai ales cu retete vechi “tried and true”, ca sa am surprize. Plus ca oricum e imposibil sa avem gusturile 100% la fel. Poate alora mici (sau unuia, si celalalt a imitat) ai tai le place mai mult tipul celalalt de cascaval/ salam/ paine. Papilele lor bat cititul pretului/ compozitiei.
NOU
Jucăriile nu le cumpărăm pentru ei, le cumpărăm pentru noi. Fiindcă n-am avut. Eu pierdeam câte o juma’ de oră la raionul cu jucării din orice hypermarket în care intram și abia așteptam să am copiii ca să le iau tot ce vedeam și mi-ar fi plăcut să am. Și le-am luat de toate. Ghici, ce? Ei se joacă cu bețe și pietre adunate de pe jos sau cu câte o gioarsă veche și stricată. La mâncare, același lucru. Te chinui să le faci tot felul de fudulii de pitecantropus pane și ei mănâncă brânză cu pâine.
NOU
Mai…fudulii de pitecantropus nu halesc si eu…ce plm!
NOU
Dupa comentariile de pana acum, imi vine sa fac un start-up de vandut pietre, betze, capace de plastic…
NOU
Neaparat folosite. mirosul de nou ii distrage cateva secunde (de obicei pana treci de casa de marcat). pe principiul “daca altii nu l-au vrut, inseamna ca nu e bun”, cu cat e mai ponosit, cu atat e mai valoros. cine stie, poate si jucariilor le trebuie experienta
NOU
Ceva in genul acesta am patit si eu cu baiatul meu. Am cumparat o jucaria destul de scumpa. Si cand a ajuns, am scos jucaria din cutie si i-am aratat ce i-a cumparat tati. Ghici !? A inceput sa se joace cu nimic altceva decat cutia de la jucarie. :))
NOU
Am 3 și am constatat asta de mult timp: zac jucăriile în coșuri și ei se cearta pe o bucata de plastic rupta sau se joaca cu castroanele și lingurile de lemn deși au de jucărie. Așa ca am triat, am donat, am rămas cu mai puține cu care tot nu se joaca mereu. La haine la fel, pantofi (nu am avut cind eram mica și le iau mai mulți decit au nevoie) și m-am potolit. Strictul necesar și noi liga ei cit mai mult.
NOU
o anumita perioada frecventam cu cea mare un bazin de inot privat pe unde se perindau si oameni din patura de sus ca venituri.
Auzi cu ce ameninta o mamica proprii copii, citez: “Daca nu esti cuminte te imbrac de la Zara”.
csf n-ai csf, niste saraci.
NOU
Nepotului meu (1 an) ii place sa se joace cu peria de curatat toaleta. Sta ma-sa-n stress sa fie mereu usile inchise la bai. Cand au fost in concediu s-a dus ață la peria de la baie.
Cand a schimbat femeia periile la baie a luat una-n plus, sa aiba copilu’ cu ce se juca. 🙂
NOU
Daca nu se spala cu ea pe dinti e okish…
NOU
I-am luat la al meu sabie si el tot cu kendama se joaca.
NOU
..io la al meu i-am luat un AK 47 airsoft, ca sa se familiarizeze cu viitorul
ma apuca plansul la dragostea parintilor pt copiii lor
Copiii invata sa-si iubeasca parintii dupa ce nu mai sunt.
NOU
adevarul.ro/locale/constanta/viata-tatarilor-altadata-trebuia-femeia-sarute-mana-sotului-era-obligatoriu-faca-act-sexual-1_59ca34c85ab6550cb88c2788/index.html
asa ai ales si tu numele la copii? 😀
NOU
Fi-miu are acum 8 ani.
Prima masina cu telecomanda – cam 6 -7 luni cand abia statea in fund.
Primul elicopter cu RC – 3 ani
Prima cursa de karturi – aproximativ 6 ani si trebuia sa ne milogim sa ne dea voie.
Prima drona – aproximativ 6 ani
Prima partida de paintball – 3 ani. Doar el tragea in mine, asta sa nu ma trezesc cu protectia copilului pe cap.
Primul laptop strict al lui – 6 ani
Prima undita de pescuit – 4 ani
Primul motoplanor RC – 4 ani
Marea problema acum este ca sotia nu ne intelege si ne-a promis un scandal monstru daca iau si un automodel RC pe benzina si un elicopter RC tot pe benzina. Cum sa o fac sa inteleaga ca bucuria copilului e nepretuitra. Pentru restul exista MasterCard 😀
P.S: acum de vreo 2 zile cu nshpe mii de jucarii in cutii … 2 magneti.
NOU
si-a gasit pustiu fraierul :))) ii prevad un bmw seria 3 la 18 ani.
NOU
I le-ai luat lui ca sa te joci tu, stiu.
NOU
I-am luat ferma de porci si el nimic, batman, batman, ca vrea balta de pescuit. Si… ca orice tata bun, i-am facut rost de una.
NOU
Un set micut pentru copiii iubitori de Lego…
brickdepot.ro/lego-star-wars-c-3/millennium-falcon-p-1128.html?zenid=kieaclio076tgpb5tagb5nkho5
Muhahahahha.
NOU
nici eu nu am avut jucarii cind eram copil insa fiindca am baiat si nu puteam sa ii iau papusi ii luam lego. de obicei ii luam peste virsta lui ca sa fie mai greu. si ii placea sa stea sa le faca. dupa aia se plictisea si trebuia sa ii iau alt lego. am aruncat la un moment dat 2 saci de lego si-mi pare rau ca nu m-am gindit sa-i fi donat in loc sa ii arunc. copiii dupa parerea mea trebuie stimulati tot timpul si e normal ca se plictisesc repede de jucarii. eu zic sa continui sa le iei jucarii pina cind o sa trebuiasca sa le iei jocuri in loc de jucarii 🙂
NOU
Al meu prefera o minge de 10 lei oricarei jucarii. Cu tableta se joaca max 30 min si isi cauta altceva de facut. Ajungem sa ne rugam de el sa stea cuminte la tableta.