Contul meu
În ultima vreme, tot observ discuţii iniţiate în general de persoane tinere, în care se elogiază fumatul şi ce bine e când fumezi.
Desigur, argumentele infailibile gen `am un bunic care a fumat până la 90 de ani şi nu a avut nici pe dracu` sau clasicul `doar nu o să mi se întâmple tocmai mie` sunt pe primul plan.
Prin urmare, aş vrea să vă împărtăşesc o experienţă de viaţă, trăită alături de tatăl meu, mort de cancer la gât, făcut desigur din cauza ţigărilor.
Cum se manifestă cancerul la gât?
La început în niciun fel. Doar că ai o uşoară, dar foarte uşoară răguşeală, de care nu mai reuşeşti să scapi. Nu e mare lucru, nu te jenează, dar simţi tu că eşti puţin răguşit. Aşa că începi să ai grijă de tine. Renunţi să mai bei sucuri reci, sugi zilnic bombonele de gen, Strepsils, Tantum verde sau altele
Sunt seri în care ai impresia că ţi-a trecut, aşa că te culci fericit, doar ca să descoperi dimineaţa că iarăşi eşti răguşit. Nu se poate, îţi spui, e ceva în aer, e curent în casă, am dormit dezvelit etc. Eventual îţi muţi locul de dormit, dormi înfolofolit, eviţi curentul la servici. Normal, în toată perioada asta fumezi, pentru că tu ştii oameni care au fumat până la adânci bătrâneţi.
După câteva luni, decizi să te duci la un doctor, să îţi dea un antibiotic ceva pentru răguşeala asta care nu mai trece.
Te duci la un cabinet simplu ORL, îţi faci un consult, consult din care nu ţi se spune nimic. Medicul doar îţi zice că e ceva, nu e mare lucru, dar trebuie să te vadă un specialist, că şi infecţiile astea ORL sunt ciudate şi nu vrei să ai vreo reacţie la ceva şi să nu ştii de ce.
Te duci la un medic specialist renumit, ăla se uită în gâtul tău şi te trimite la analize. Vii cu analizele şi te întrwabă te întreabă întâi, dom`le, dumneata eşti bărbat sau nu? Normal, îţi baţi pumnul în piept, sunt bărbat. Atunci staţi jos, să discutăm, pentru că aveţi o tumoră malignă, care e necesar să fie extirpată. Adică aveţi cancer.
Ştiţi cum e senzaţia când afli că ai cancer? Simţi un sloi rece în inimă şi în corp, transpiri brusc, inima ţi-o ia razna, se înfundă urechile şi rămâi într-o stare de prostaţie. Cum adică, cancer? Tocmai mie?
Primul gând, inevitabil, e sinuciderea. DUpă care te gândeşi că nu se poate, medicii sunt proşti, trebuie să fie o eroare. Şi te internezi la spitalul Panduri, să te consulte specialiştii de acolo.
Care specialişti îţi trântesc diagnosticul dur. Cancer, destul de avansat, din păcate nu te-ai prezentat mai devreme, e necesară extirparea laringelui. Adică nu vei mai respira aer pe gură sau pe nas niciodată, ci ţi se va face o gaură în gât, în care se va introduce un tub prin care să respiri. Niciodată nu vei mai putea vorbi, niciodată nu vei mai putea face nimic din lucrurile care înainte ţi se păreau naturale.
În fine, faci operaţia, eşti practic distrus omeneşte, dar trebuie să fii distrus şi fizic, pentru că e necesară chemoterapia care trebuie să distrugă eventualele celule canceroase rămase. Chemoterapia practic te omoară, senzaţia de rău, de durere, de greaţă, de vertij, te însoţeşte tot timpul, nu mai ai păr pe corp, nu mai eşti om, eşti o legumă, dependentă de cei de lângă tine, care trebuie să te spele, să te ajute să îţi faci nevoile, să te şteargă la fund, să îţi dea să mănânci etc.
Dar faci toate astea, sperând să scapi.
Doar că nu scapi. Peste 6 luni, la control, doctorul te informează că a recidivat, că s-a întins în corp şi că e cazul să te pregăteşti pentru ce e mai rău.
Şi atunci încep durerile. Înfiorătoare, nu poţi avea idee ce înseamnă durerea unui om bolnav de cancer. Nu se compară cu nimic. Ai vrea să urli, să zbieri, dar nu poţi, nu mai ai voce, aerul nu mai circulă demult prin gura ta. Şi doar gemi mut, cu ochii măriţi de spaimă, cerşind ajutorul celor din jurul tău, ajutor pe care ei ar vrea să îl dea, dar nu au cum.
Ţi se oferă morfină, morfina fiind singurul lucru care ameliorează durerile, dar te transformă într-o vegetală, care trăieşte într-o altă lume. În scurtele pauze de luciditate plângi, implorând ajutorul oricui, cerşind câteva clipe de viaţă în plus, ai vrea să mai vezi o dată lucrurile pe care le-ai iubit, oamenii lângă care ai stat. Dar nu poţi, eşti doar o legumă legată la o perfuzie. Din fericire, cazi în starea de vegetală imediat ce intră morfina, dar şi ea e scumpă iar tu deja ai cheltuit cam tot ce se putea cheltui pentru a încerca să scapi.
După care mori. Simplu, fără farafastâcuri, corpul tău decide să te izbăvească de durerea continuă şi mori. Mori după luni lungi de dureri înfiorătoare, de urlete mute, de bileţele scrise către un dumnezeu care nu te ascultă.
Iar ultimele tale cuvinte sunt `aş vrea să mai trăiesc măcar o zi`.
Nu am scris niciodată mai greu un articol. De aceea nu îl corectez, nu îl verific, nu îl ilustrez. Nu pot să mai recitesc încă odată.
Dar, atunci când vă sorbiţi cafeaua dimineaţa, învăluiţi în îmbătătorul fum , gândiţi-vă că poate soarta vrea ca în câţiva ani, să trăiţi aceşti paşi pe pielea voastră.
Sau, puteţi să vă gândiţi că aşa ceva nu are cum să vi se întâmple tocmai vouă.
NOU
Nu mai citesc articolul asta o data, e din 2011 dar îl țin minte aproape cuvânt cu cuvânt. Mi-a dat dauna totala atunci, acuma cu atât mai mult.
NOU
A se vedea și consumul de alcool.
Că și acolo sunt tragedii. Dacă la fumat, o mierlește fumătorul, la alcool suferă și alții pe lângă el și îi incapaciteaza și pe ăilalți.
NOU
Fix peste o lună împlinesc 36 de ani și “sărbătoresc” 20 de ani de fumat.
Am avut nenumărate tentative de lăsat, inclusiv prin programul “stop fumat”. De când s-a născut copilul, 1 an și 9 luni, îmi tot spun că trebuie să mă las, nu pentru mine, ci pentru el.
Iata-ma scriind aceste lucruri la cafea și țigară.
Sunt bărbat? Cu siguranță nu.
Nu știu dacă am apucat sa citesc articolul la vremea lui dar acum mi-a dat fiori.
NOU
R.J. Reynolds executive’s reply when asked why he didn’t smoke: “We don’t smoke that shit. We just sell it. We reserve the right to smoke for the young, the poor, the black and stupid.”
La care categorie esti?
NOU
@okochea tânăr nu mai sunt (sau nu mă mai simt, probabil de la fumat), sărac nu sunt (îmi permit să fumez fara sa simt asta in buget), black poate intr-o altă viață, deci da, stupid.
NOU
Mda, mi-ai adus aminte de taicamiu, exact de aceasi chestie a murit. Dar din pacate el nu a fumat niciodata. L-a terminat in exact 8 luni de la aflarea vestii. Taiat gat, vorbit cu microfon, chimio, tot ce se putea….Cancer malign, tiroidian parca i se spune… De la 90 KG, la 30 de kg. Varsta 54 ani. End Of Game.
NOU
Așa scrii tu câteodată că dai cu unii de pământ.
NOU
@Arhi, de cât timp te ai lăsat?
Eu din 2012, deși nu fumam cine știe ce. Primul an a fost dificil dar după, n au fost probleme. M a ajutat mult guma Nicorette.
Doar sa vrei pentru ca exista tot felul de suport de la patches, guma sau chiar pastile.
NOU
Mie tocmai mi-a trecut pe langa ureche un glont numit cancer de piele, m-am dus la fix momentul T0, daca mai stateam se complica treaba.
Am 38 de ani si am inceput sa-mi pun lucrurile in ordine, ca nu se stie niciodata si n-am chef sa-i las pe astia de langa mine sa alerge dupa hartii, draci, laci cand o veni vremea.
Toti mi-au zis ca e o tampenie, ca sa nu ma gandesc la asta ca bla, bla, dar mie mi-a dat un sentiment de liniste sa stiu ca toate sunt aranjate in caz ca dau coltul.
NOU
Cum ti-ai dat seama ca e posibil sa ai cancer de piele?
NOU
@ Claudiu Uneori ipohondria are si parti bune. Observasem o alunita noua de care nu-mi aminteam nici moarta, cu margini neregulate si rosii, m-am dus la dermatolog unde mi-a facut o dermatoscopie. Dupa care urmatorul pas este la chirurgie unde se scoate sub anestezie locala. Se patrunde destul de adanc in piele, dar fiind pe burta, am scapat de cateva grame de grasime. Firele se scot in 10 zile si esti ca nou.
NOU
Am o cunoștință cu multe alunite pe spate, are o zi pe an (sau cam așa) bătută în cuie în care nevastă-sa îi verifică alunițele, cu poze, cu verificat pozele din anii trecuți.
NOU
Wow, bravo!! De-am face toți la fel… :))
Mi-ai amintit de mine în perioada de gratie cu copchil care nu doarme și nu mai știam de capul meu. Nu aveam timp nici sa îmi dau seama dacă ma lovesc, treceam mai departe ca și când nu se intampla nimic, simțeam ceva durere peste câteva ore dar imi era prea somn sa bag de seama sau sa corelez cu evenimentul când m-am lovit. M-am trezit cu 3 pete noi pe mana stângă, le-am băgat în seama doar fiindcă erau la vedere și păreau alunite, dar eu nu am avut alunite pe maini niciodată. Aveau o suprafață dubioasa, cam tare, cam ma mâncau, parca ma și dureau, parca ma lua panica. Am stat vreo săptămână și când m-au măcinat gândurile am pus mana pe telefon sa ma programez la dermato, noroc ca n-am zis nimănui de gândurile mele cu cancer de piele în ultim stadiu, ca fix în ziua aia s-au descuamat, erau arsuri de la ulei încins dintr-o dimineața când m-am scuturat în tigaia cu ulei încins de apa de pe mâini, ca atâta m-a dus capul după o noapte de coșmar:)).
NOU
Unul din avantajele saraciei in care am copilarit e ca nu aveam absolut deloc bani de buzunar pentru nevoile mele, asa ca si daca voiam sa ma apuc de fumat, nu aveam cu ce. Pe urma cand am ajuns la facultate si aveam mai multe libertati, deja aveam exemplu in familie cu tata distrus pe viata de tigari si atunci cred ca am fost destul de lucid sa inteleg ca n-are sens sa o iau pe drumul asta.
NOU
Cancer la plamani, s-a dus in 3 saptamani. A fumat toata viata. Asta-i motivul pentru care urasc tigara din tot sufletul. Apoi alcoolul, am vazut cum poate distruge o familie. D-aia si eu m-am lasat de asa ceva, de pe o zi pe alta. Complet. Nici macar o bere rece cand erau caldurile mai mari. Nu multa lume isi da seama ce schimbari faine sunt cand te lasi complet si brusc de alcool. Desi e greu ca naiba.
NOU
Imi place cand gasesc oameni care nu beau alcool. Eu beau foarte rar si atunci doar 1 pahar de vin sau o doza de bere. Niciodata n am inteles placerea de a bea si a te distra doar band. E mai misto sa fii treaz si sa stii ce ai facut sambata seara. Si tigarile la fel, bani arsi aiurea.
NOU
desi in familie se gasea alcoolul si se consuma rezonabil, nu mi a placut niciodata si beau foarte rar.
Cu fumatul am cochetat ca mi se parea cool ..in facultate.. Am renuntat dupa absolvire dar m am apucat pentru o perioada scurta din cauza unei situatii dificile. Si iar am renuntat.
Am prieteni buni care fumeaza la greu iar cand beau (minim 5 6 beri) fumeaza si mai vartos. Si au copii, sotii.. Nu e usor sa te lasi dar cred ca motivatia se amplifica atunci cand ai o familie in spate.
NOU
In Rep Moldova, dacă nu bei la petrecere, ești invariabil întrebat:
– Da’ tu cum te distrezi dacă nu bei?
NOU
si atunci de ce am vazut poze cu Arhi cu tigara in mana in Bulgaria???
NOU
una e sa o tii in mana, alta e sa o fumezi.
NOU
Cel mai bun articol al tau din toate timpurile, si unul din cele mai bune de pe tot internetul, dpmdv.
Am trecut si eu cu tata in 2007 prin asa ceva, ma regasesc in fiecare cuvant.
Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva.
NOU
O singura remarca am, apropo de morfina. Anul asta am fost si eu lovit de trenul vestii cand taica-miu cade la pat cu plamanii praf, ca mai apoi boala sa se extinda in creier si sistemul osos. Spre final am fost la medicul lui de familie si-am primit reteta de Fantanyl, plasturi, care din fericire nu costa nimic, si l-au ajutat sa treaca cat de cat omeneste in lumea de dincolo, oricare-ar fi ea.
Ce-i drept nu stiu cum e situatia in cazul injectabilelor, dar sper ca sunt decontate.
NOU
Nu stiu daca sunt decontate sau nu dar efectul e ca esti “comfortably numb” si cum ai zis, treci omeneste dincolo. Cunosc din familie….si pastile si injectabile si si….
NOU
Si al meu tata a fost pe punctul de a pati acelasi lucru, acum vreo 30 de ani. Nu concepea sa manace ciorbe/supe cu o temperatura sub limita de fierbere, mai ales in sezonul rece. S-a ales cu o raguseala ce nu trecea la nici un fel de medicatie. Dupa cateva luni s-a decis sa faca un control. Surpriza! Polip pe coardele vocale. A avut noroc ca nu a fost malign, operat laser si recuperare vreo cateva saptamani. A ramas cu o oarecare raguseala si ceva sensibilitate la frig. Ce vreau sa subliniez (nu e fumator)… chiar si obiceiul asta de a bea foarte rece sau a manca foarte cald e un factor care iti poate face rau.
P. S – am lacrimat putin la textul tau. Nici nu trebuie revizuit, e scris din inima. Respect!
NOU
Soacra mea, niciodata fumatoare, cancer de plamani, investigatie chirurgicala pentru diagnosticare, dezastru, metastaze osoase multiple, maxim 6 luni, nici o sansa.
Chimioterapie, scheme de tratament noi sau asa ceva (IRO Iasi).
Sunt deja aproape 8 ani de atunci, tratament medicamentos, CT la fiecare 3 luni , stationar.
Exista o luminita chiar si in cel mai negru intuneric.
NOU
Condoleanțe!
NOU
nea zapada, de obicei esti haios, dar acum ai dat cu mucii in fasole. De ce credem că putem glumi cu orice?!
NOU
@Motanes: dac-ai vazut (multi) copii murind si dac-ai trait o o treime din viata in tara unde glumele cu mortii de la Bataclan sunt acceptate, o gluma ratata despre soacra ti se poate parea nevinovata. Mabed, en tout cas, pt fericitii ce n-au o asa cuirasa ca asta de s-a format la subsemnatu’ din cauza (gratie?) valurilor vietii.
NOU
Ce bine ca am citit articolul in 2011, nu mai trebuie sa ma deprim si acum.
NOU
:)))))))
NOU
2011, ce vremuri! Mi-aduc aminte ca era anu’ in care Senioru’ sarbatorea 10 ani de pensie.
NOU
Apropo, anul ala in noiembrie a murit bunica-miu de cancer la plamani, fumator de-o viata. Macar a prins 80 de ani si a chinuit doar 1 luna.
NOU
pe cine?
NOU
Asta imi aminteste cand il auzeam uneori pe taica-meu cum tusea de la tigari si a fost motivul principal pentru care nu m-am apucat de fumat. Recunosc, am incercat doua sau trei tigari, dar nu am vazut ceva deosebit in ele. Din pacate, nu am un Ferrari, dar am o Nubira. Buna si aia.
Pe de alta parte, inteleg de ce cancerul este poreclit moartea boala/tacuta. Asa a inceput la tata cu ceva probleme la prostata, a fost la doctor, a luat pastile si hop un pic mai tarziu ca de fapt e cancer de prostata, insuficienta renala cronica si colac peste pupaza, metastaze osoase.
A fost operat, l-au bagat pe tratament, doctorul i-a dat prea mult timp un medicament, fara sa ii verifice mai des creatinina si aia s-a dus in bazgodii. Ups, hai cu citostatice plus o injectie de remineralizare a oaselor la fiecare 3 saptamani (pentru aia trebuia si un referat semnat de un consiliu de medici). Dupa un timp, situatia parea sa se imbunatateasca, cand intr-o zi apare nenea stop cardio-respirator.
E greu sa asisti cum un munte de om este macinat incet, incet si nu prea poti sa faci mare lucru.
NOU
in liceu cred ca am facut filosofie in ultimul an, nu imi mai amintesc sigur, mi-am amintit acum ca aveam o dilema de adolescent, daca esti intr-o situatie foarte grava medical care afecteaza viata celor de langa tine in mod extrem negativ, esti curajos sau las daca pui “stop joc”
de atunci nu cred ca m-am mai gandit la asta
NOU
Api ar trebui dusi toti cei ce fumeaza o tura pe la pneunologie si o tura pe la oncologie. Nu trebuie sa faci cancer ca sa mori de plamani. Poti merge acolo sa vezi barbati la 50 de ani de 40 de kile ce nu pot deschide un sertar. Sa-i vezi cum horcaie ca nu au aer si ce pamantii devin din lipsa de oxigen.
NOU
Unchi-miu, 64 de ani, s-a dus anul trecut de cancer metastatic pornit de la plămâni si extins după operații și operații în tot corpul. A fost în tinerețe sportiv, medaliat national cu bronz la lupte greco-romane, sportiv disciplinat. Pe la 25 de ani a făcut hepatita și în spital s-a apucat de fumat. La fumat a cunoscut-o pe viitoarea sotie. La 60 de ani avea bicepși de oțel, făcea în continuare 50 de flotări la înviorare dimineața și apoi munca prin curte, la țară. S-a pensionat devreme, cred că pe la 57-58, că a avut coeficient din ăla supraunitar, grupa grea de munca in uzina. Pe la 62 a descoperit cancerul și în doi ani s-a dus. Fire pozitivă, nu accepta că va pierde lupta, dar parcă ii păsa cancerului de atitudinea lui. Ultima săptămână pe morfină. Abia l-am recunoscut la înmormântare.
NOU
Sper ca fi-miu sa nu rămână cu sechele precum ai rămas tu văzându-ți părintele murind agonizand.
Acum 2 ani, după 23 de ani de fumat, am decis sa ma las și am și reușit. Dar se pare ca nu a fost suficient. Acum, după 2 ani și având 41, am fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Din păcate forma foarte agresiva a acestuia. Am fost diagnosticat într-un stadiu oarecum incipient și fără metastaze ceea ce e aproape o minune.
Dar chiar și asa joc împotriva sanselor. Am fost diagnosticat și am primit imediat tratamentul complet undeva într-o tara din vest. Alta minune. De multe ori cad în depresie doar gândindu-mă ce înseamnă să lupți cu cancerul acasă. D-zeu m-a trimis parca aici, în alta tară, pentru că am emigrat doar cu un an și jumătate în urmă. Și doar El îmi mai poate ierta greșelile tinereții și proteja fiul de imaginea unui tată muribund, senil și desfigurat.
NOU
Mda… Când suntem sănătoși, ne batem joc de viață, credem că binele ni se cuvine by default. Apoi… cerșim fiecare secundă în plus.
Da, se moare stupid, fără să depindă nimic de noi, dar multe nenorociri sunt și alegerea noastră.
NOU
Nu am fumat.
In ultima vreme ma obsedează cuvântul cancer. Sper sa mă înșel. Nu vreau sa dau detalii.
Trist este că orice facem ne îndreptăm încet dar sigur către aceeași destinație.
Contează cum ieșim? Asta ma întreb des. Are importanță că la muncă ești văzut ca harnic sau ca leneș? Merită sa stai departe de copii și sa faci buzunarul mare la patron?
Asta ma gândesc mereu când ma aflu la munca si un necunoscut se ocupa de educația copilului.
NOU
Trebuie sa salvez undeva articolul acesta. Sa îl dau copiilor să-l citească.
NOU
Probabil au fost mai mulți factori care au contribuit la formarea cancerului respectiv dar e un articol bun de citit înainte să te lași de fumat.
NOU
Am fumat din 1987 (cred) până în anul 2007, când ne-am hotărât că peste un timp o să avem un copil.
Înainte tușeam din cauza tutunului (chiar dacă nu fumam mai mult de un pachet pe zi).
NOU
Asta a fost triggerul meu pentru lasat de fumat. Zic pentru lasat de fumat, pentru ca simt ca tura asta nu am de gand sa ma mai intorc la tigari.
Fumator hardcore, intre 1.5 si 2 pachete/zi.
Mi l a trimis prietena pe 7 sept, pe la 11 si ceva l am citit. Mai aveam 7 tigari in pachet. Am fumat vreo 3 sau 4 cu gandul daca e momentul sa ma las sau nu.
M am mai lasat de minim 5 ori inainte (cu diverse rate de succes, cold turkey, citind allan carr, etc).
Nu cred ca exista ceva care te face sa te lasi de fumat daca tu nu iti doresti cu adevarat asta. Dar mereu exista un catalizator, in cazul meu, acest articol.
Thanks arhi
NOU
daca te-a ajutat, sunt foarte fericit
NOU
A murit in 2016 la 48 de ani.
Era tanara si frumoasa.
Avea burta ramasa dupa nastere, era mereu balonata si radea ca dimineata nu isi vede burta de tate, si seara nu isi vede tatele de burta.
O fi de la bila. De la colon. Digestie aiurea de la mancat alandala. Medicii fara explicatii clare, doar presupuneri. Unul nu a zis: ia fa tu un CT sa vedem ce e acolo.
Hai ca o fi de la micul dejun facut din tigara si cafea.
Cancer pancreatic. A stors-o de viata. A facut-o iasca. Nici cu plasturi si morfina nu aveau ce sa ii faca pt dureri. I-au scos un nerv ca sa nu o mai doara in spate, i-a accentuat durerea infinit.
Mama a murit sedata – un medic care a operat-o de urgenta pt ca i s-a gaurit stomacul de tot de la cancer a considerat ca e mai bine sa se duca fara dureri. O sa ii fiu vesnic recunoscatoare.
Am incercat sa fumez o singura data. 4 fumuri am tras. Nu am gasit nimic interesant in asta. Un viciu in minus. Niste sanse mai putine sa fac cancer de la asa ceva.