Cei de la Heineken au fost trişti că nu am putut ajunge la Heineken Mansion, odată cu toată lumea şi s-au gândit să îmi mângâie sufletul ars de sete neostoită, cu un baxuleţ de Heineken.

Coincidenţa a făcut ca asta să se întâmple exact în ziua când îmi fac aprovizionarea săptămânală cu suc de hamei. Eh, asta e, trebuie consumată şi ea, nu? Şi cineva trebuie să se sacrifice pentru echipă, iar eu am avut întotdeauna stofă de erou.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.