Contul meu
Ma uitam acum la The umbrella academy, pentru ca iese mâine, poimâine, ultimul sezon si am nevoie sa imi reamintesc ce s-a întâmplat si radeam de ce mare newsflash era atunci că a murit multimilionarul lor tată, cu accent pe multimilionar. Intrerupem aceasta transmisie, a murit multimilionarul cutarescu.
In zilele noastre avem, la propriu, atât de mulți miliardari încât nimănui nu îi pasă nici măcar de ei, darămite de vreun amărât de milionar. Fie el și multi.
NOU
Depinde acum daca moare Tiriac, Soros sau Negoita cu siguranta vor fi breaking news all day.
NOU
Cum RobertD, dacă?
NOU
Acum chiar m-ai facut sa imi fie rusine ca sunt milionar!
NOU
Nu e corect, daca moare un necajit ca Tiriac se face breaking news, daca moare vreun medic nu-i pasa nimanui.
NOU
Parcă medicului îi pasă cînd moare vreun pacient…
NOU
Și-a luat 7 atomică de la Marinel. E corect.
NOU
Nu mai sunt miliardarii de altădată. La modul că orice terchea-berchea a ajuns azi miliardar; banii nu mai au valoare, stai cu miliardele în cont (de euro zic), dar nu poți să-ți iei și tu niște hectare în centrul orașului, cum puteau nobilii pe vremuri. Te iau până-n Pipera sau până la Moara Vlăsiei și-ți arât: de acolo până acolo, de la râul ăla la vadul ăla, de la marginea aia la drumul ăla – acolo șed eu, pot să mai șadă încă 10 mii de gușteri în câteva sute de blocuri – iar tu îmi zici că ai nu știu ce miliarde. Păi ți-am bătut miliardele la cur doar că te-am dus într-un câmp și ți-am arătat de acolo până acolo. Ce mai faci cu banii azi? Mai poți să îți cumperi moșie oriunde? Nu. Mai poți să îți cumperi femei? Nu. Mai poți să fii șmecher măcar la tine în cartier? Nu. Zic de banii normali, de miliarde. A, mai sunt și azi șmecheri, dar șmecherii de azi au procente din PIB-ul țării, nu miliarde. Da, dacă ai 15-20% din PIB, atunci ești puternic, atunci ești ca nobilii de pe vremuri, atunci te distingi. S-ar putea, și se prea poate, ca nobilii ăia adevărați care au procente din PIB să nu îi știe nimeni, să se știe doar ei între ei. Asta mi se pare puțin injust față de plebe. Nu că plebeii am fi săraci, dar înainte măcar se știa împărțeala; care ce munte și ce pășune are, la care nobil ești argat. Vârful piramidei este la fel ca pe vremuri, dar noi, baza, suntem mai habarniști, mai cu sacul pe cap. La care nobil sunt argat?
NOU
Milionar zici? hmm.. In UK daca ai total assets in valoare de sub 5 milioane de GBP nu esti considerat milionar, de cea vreme adica in ultimii 10 ani. Practic est pulete de rand; ca sa fii milionar, ca ceilalti milionari sa se uite la tine ca la un milionar trebuie sa ai peste 5 milioane de GBP.
NOU
Breaking: Pică astea la bârnă ca muștele. Cea mai proastă finală.
NOU
Eu am fost odată la un interviu cu o companie din asta multinațională, am candiat pe o poziție de începător, ce-i drept, ceva de junior copywriting; dar în descrierea poziției zicea că vor un candidat independent! nu un șoarece, un candidat cu inițiativă, cu idei, care poate să lucreze singur și să crească în jurul său compania. Și m-am dus la interviu, recunosc, chit că era de junoir, adică mult sub calificările mele, dar m-au atras prin jd, prin vrăjala de hr.
Și m-au luat cu întrebări. Ce știu despre compania lor, despre produsul lor, cum aș vedea eu să facă chestii cu produsul, la ce alte proiecte asemănătoare am mai lucrat, ce pasiuni am, mizilicuri din astea. Si le-am răspuns la toate exemplar. Dar exemplar! Le vedeam sclipirea în ochi, își lingeau buzele “phai, ne-am găsit sclavetele”. Iar la final, m-au întrebat dacă am Eu întrebări. Și am întrebat și eu. Dacă tot au întrebat ei de ce și cum văd eu cu produsul, unde mă văd eu și mizilicuri, am întrebat și eu. Am întrebat unde se văd ei cu produsul. Și mi-au zis. Pe urmă i-am întrebat argații cui sunt. Și n-au mai zis, păreau confuzi. Argații cui sunteți, pentru ce nobil trageți la jug? Bine, am formulat altfel, că nu îi ducea capul să discute în româna arhaică. Și au zis că sunt biroul din România al dracu-lacu și că nu înțeleg demersul meu și ce anume întreb… în fine, pe urmă le-am zis-o pe șleau: Băă, argaților, care este nobilul vostru? Eu nu mă refeream la compania din Germania care și-a deschis biroul în România, că aia tot argați, tot sclavi sunt, mă refeream la nobilul ăl mare. Și nu l-au știut, au amuțit la final; te uitai în ochii lor și vedeai doar derută, doar haos, le-am dat lumea peste cap. N-au mai sunat, și-au dat seama că viața lor, lumea lor nu se mai îmbucă la fel. Eu cred că și-au băgat medical toți cei din interviu, pe termen nedefinit, altfel mă sunau. Dar am reușit prin întrebarea mea să-i deștept, să își pună adevăratele întrebări. Să-i trezesc din paradigmă.
NOU
Când a fost condamnat Becali, mi-a spus un securist bătrân o chestie. Acu’, dacă m-a mințit el, vă mint și eu. Cică la noi, există oameni mult mai bogați decât alde Becali, Țiriac, Copos sau Voiculescu. Doar că sunt discreți. Și asta, nu datorită bunei-creșteri sau a educației, ci din prudență și de frică. Sunt cei care, la începutul anilor ’90, au dat niște mega tunuri, pe lângă care schimbul de terenuri dintre Becali și armată sau ciordeala din conturile “Comerțului Exterior” sau ale U.T.C.-ului, sunt ca niște bășini într-o tornadă. Doar că oamenii ăștia au înțeles că trebuie să se bucure în liniște de ce au furat, fără dat în stambă la OTV, fără pițipoance prin presa de scandal. Și asta i-a emancipat într-un fel. Acum, cică mai pot fi văzuți doar pe la licitațiile Artmark, în cele mai scumpe locuri la Festivalul “Enescu” și pe la balurile de binefacere sau alte evenimente caritabile, organizate de tot felul de capete, mai mult sau mai puțin încoronate. Timpul a trecut, faptele s-au prescris, dar ei tot discreți au rămas, căci de-acum au intrat în “lumea bună”. Își strâng mâinile și stau la masă cu tot felul de “… von …”, “… de …”, “…di …”, “… van der …”, sunt mari masoni, și-au trimis loazele pe la școli înalte din afară, s-au încuscrit cu familii bogate de pe-acolo …, sunt într-o altă lume. Chiar dacă legea nu-i mai poate atinge, nu le-ar conveni ca numele să le fie târâte prin scandaluri. “Pe asta, când a intrat la noi, o trimiteam la cozi la salam și ulei, să raporteze cine-l înjură pe tovarășu’. Era țoapa perfectă pentru așa ceva”, îmi spunea cu obidă bătrânul securist, despre o doamnă venerabilă, etalon de eleganță și bun-gust în cercurile restrânse în care se învârte, cu maniere aristocratice, pe care o puteți vedea uneori pe bancheta din spate a unui Rolls vișiniu, cu șofer în livrea.
NOU
ce zici tu e foarte asemanator cu un documentare despre bogatasii Germaniei, care sunt discreti si nu se cade sa ii intrebi cum si-au facut banii.
Cred ca tot pe aici l-am vazut: www.youtube.com/watch?v=NXaVLXSZdEw