Am un prieten care avea nişte prieteni la care ţinea foarte mult. Băi, dar ştii cum? Enorm. Până la modul în care îi numea `copiii mei`. Adică le purta o prietenie sinceră şi adevărată. Anii au trecut, copiii au crescut, s-au făcut mari şi independenţi.

Iar prietenul meu a aflat între timp, că acei pe care îi numea copiii săi îl loveau pe la spate pe unde puteau, îi băgau strâmbe şi ameninţări, influenţaţi fiind de o prietenă comună.

Cum să reacţionezi la aşa ceva?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur