Contul meu
Pe lângă nictofobie, anxietăți, depresii și alte lucruri legate de proasta funcționare a creierului, am și o fobie de gen Hai să râdem de Cetin.
Mi-e frică de valurile uriașe din filme. Genul acela de val mai înalt decât un bloc, munte, care vine și mătură totul din calea sa.
Și nu, nu mi-e frică de apă, știu să înot decent, nu mi-e frică de valuri, când sunt valuri mari la mare e plăcerea mea să țopăi pe ele, deci nu e talasofobie.
Mi-e frică doar de chestiile alea ca în poză.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Inaltimile. Sau mai bine zis cazutul de la inaltime… ca nu mi-e extrem de frica de inaltimi. Adica urc in locuri inalte si ma uit in jos. Doar ca nu ma apropii de marginea unei stanci daca nu am balustrada…
Asta e singura 🙂
NOU
Balustradofobie.
NOU
Asta o am și eu, și îmi place să o numesc instinct de conservare.
NOU
DA! si scari fara mana curenta sau contra treapta.
NOU
Frica e inaltimi: acrofobie.
Mi-e mai frica sa cobor pe jos pe Jepii Mari decat a merg cu telecabina.
NOU
Când circulam cu metroul îmi era tare frica sa nu ma împingă cineva când intra garnitura în stație.
Sunt pur și simplu terifiat de apele (răuri, lacuri) unde nu cunosc eu adâncimea exacta. Dacă sunt și foarte calme.. Cu atât mai mult.
NOU
Sunt terifiată de poduri. Ideea de a trece un pod mă paralizează. Pe jos, în maşină, în tren…mă termină. Na, de nevoie le trec, dar când ajung la celălalt capăt sunt lac de sudoare şi zici că am dat la sapă 24 de ore. Horror!
NOU
imi e frica de crap sa nu cada o remorca de tir pe mine, in curbă
NOU
… contactul cu o parte din angajații statului Român
NOU
Acele. La fiecare fucking analiza lesin.
Insectele de orice fel, iar la gândaci și păianjeni paralizez fizic (mai ales când ii scap din câmpul vizual intr-un spațiu închis sau ZBOARA într-un spațiu închis) – am coșmaruri dese cu asta
Din cauza poveștilor de groaza de cand eram mica pe la tara, am rămas cu frica de întuneric și eu, sunt terifiata mai ales de întunericul ala bezna pana ti se adaptează puțin vederea – cred ca îmi si sta inima un pic pana ma reglez.
Sa îmi moara bărbatul înaintea mea – si cu asta am coșmaruri dese =)))
De senzația pe care o ai când conduci și îți aluneca masina, milisecunda aia când îți fuge pământul de sub tine pana te redresezi, când pățesc am un rău fizic in mine ceva timp după.
Astea sunt situațiile/lucrurile la care și când ma gândesc mai profund îmbătrânesc un pic :)))
NOU
Stii ca statistic vorbind, barbatul o sa iti moara inaintea ta. Speranta mai mica la barbati si tendinta ca in cuplu barbatul sa fie mai in varsta e o combinatie fatala. O zi frumoasa in continuare 😛
NOU
Din păcate ai dreptate, încerc să-l țin sănătos :))))
NOU
pe de alta parte, stii ca tortura se va termina, la un moment dat…
NOU
Meh, asa și asa.
NOU
Ace, brice si carice!
NOU
Tinand cont ca in copilarie era sa ma inec, chiar daca am invatat sa inot nu intru veci in ape a caror adancime nu o cunosc. Intru in mare, lac , sa simt treptat adancimea, nici batut in canale, balti, rauri.
NOU
De ce tie frica nu scapi ! Mie frica ca o sa castig 1 mil de euro la loterie.
NOU
Da-mi adresa ta ! Doar asa …….sa fie
NOU
As adauga “…. la loterie si sa slabesc.” :))
NOU
Sunt plin de datorii. Mi-e frica sa raspund la telefon, daca nu cunosc numarul
NOU
Era să mă înec la 14 ani într-un râu, dar nu mi-a fost frică de apă nici până atunci, nici de-atunci încolo. Singura chestie benefică în urma acestei pățanii a fost că am învățat să înot, făcând un curs.
NOU
De skyjet. Merg cu viteza cu masina, cu motociclete, cu f16, cu ce vreti voi, cotizez in mod constant la radar. Am făcut downhill cu bicla printre bolovani cu 50 km/h. In parcurile de distracții ma dau fără probleme în cele mai dubioase si nesigure aparate. Dar o singură dată m-am dat cu skyjetul si nu mi-a mai trebuit. In fiecare moment am simtit ca imi voi imprastia creierii lovindu-ma in cădere de luciul apei.
NOU
asa de naspa e? nu am fost niciodata, dar eram tentat. eram…
NOU
M-am suit pe skyjet la 35 de ani. Cu nevasta-mea in spate, genul de femeie care face atac de panica daca isi vede umbra.
Am luat ca nesatulul 30 de minute, daca era prima oară, de ce sa nu abuzez. Ei, atacul de panica uzual al soției nu a functionat, dimpotrivă, ea făcea mai repede, mai repede, i se părea senzațional.
Mie imi tremurau chiloții (sau slipul in cazul de fata) la fiecare denivelare data de forma iregulata a apei (era o mare linistită, dar orice incretitura a apei mi se părea tsunami).
După 5 minute am tras la mal. Io zic sa încerci, mintea omului e ciudată. De exemplu m-am dat pe niste topogane d-alea uriașe cu apa (chiar se numeau Kamikaze), unde rămâneai in aer secunde bune si n-am avut nicio problemă. Ei, cand skijetul rămânea juma de secundă in aer la câțiva milimetri datorita incretiturilor apei, mi se părea de fiecare dată că nu voi ateriza cu succes.
NOU
nu pot pe tobogane. sufar de chestia aia cu lipsa controlului. involuntar lipesc picioarele de margini, fac tot posibilul sa incetinesc. desi stiu ca nu se va intampla. nu simt nicio placere. mai ales daca sunt de alea inchise si nu vad nimic, e iad.
NOU
in malaezia mi-am luat scuter. am mers ok cu el, dar dupa 50 la ora incepeau sa imi tremure gladiolele. Treceau babataile pe langa mine de le mancam prafu.
Pe bicla la 50 nici macar nu simt
NOU
@Rumbu: Skijet-ul e mult mai safe decât mersul cu 50 la ora cu bicicleta printre bolovani, asta bineînțeles, dacă nu abuzezi de el.Poate ai avut tu o experiența mai nasoala, mie îmi place la maxim senzația, nu se poate obține in multe locuri ceva asemănător.
@cetin eu zic ca merita sa încerci sa vezi cum e, dar neapărat singur pe skijet.
NOU
Pai asta zic si eu, logica imi spune ca eram in siguranta, dar mintea mea imi spunea altceva. Asa functioneaza fobiile. Nu mi-e frică de viteza, nu mi-e frică de moto, nu mi-e frică de apă, stiu sa înot, imi place adrenalina. Dar până la skijet.
M-am dat în chestii mai nesigure pe apa, cu banana, tras cu barca pe colaci, etc. Nu am avut nicio problemă, chit ca am iesit cu vanatai uneori.
NOU
@Animaloo – da ce bicla ai bro de mergi cu 50 la ora ( presupun km) ? Eu cu a mea am prins spre 40 la vale si dand din pedale ca disperatu…
NOU
Daca iti era cu adevarat frica aveai arca facuta pana acum! Deci te alinti!
NOU
Mi-e frica sa nu reseteze careva lumea cu napalm, și peste 500 ani sa realizam ca a fost degeaba și nu s-a schimbat nimic…
NOU
Decolarea – senzația este că avionul nu are suficientă putere pentru a se ridica de la sol, zici e un automobil care, atunci când se angajează într-o depășire, folosește viteza întâia.
NOU
Are factor de 1,23, deci e acoperitor, plus ca se acelereaza.
Mai nasol in decolare e cand nu ai atins inca V2 si cedeaza un motor, dar pentru asta facem simulatoare, sa fim pregatiti pentru “unlikely event of…”
Ca fobie, cred ca tot asta cu apa, Lacul Morii ma mai pune uneori pe ganduri.
NOU
La mine e decolarea si aterizarea pentru ca stiu ca statistic atunci au loc cele mai multe accidente.
NOU
@Bobby: Daca nu a atins V2 e safe sa anuleze decolarea. De la V2+ decoleaza indiferent ca pocnește motorul(1 nu e asa bai) ca altfel se termina pista :))
NOU
Decolatul si se pare cea mai misto parte a zborului, mai ales sunetul motoarelor. (La fel si dupa aterizare cand sunt in reverse).
NOU
au avut si “Air Crash Investigation” si “Mayday” rolul lor in a democratiza zborul.
lumea nu mai se teme de zbor la modul “de necunoscut” ci de chestii concrete:
” – a ajuns oare la V2? nu trebuia oare deja sa “roll it”?
“- hmm, ploua la destinatie, oare au activat anti-skid-ul?
“-ciudat, e un airbus si n-am auzit “latratul” caracteristic egalizarii presiunii in sistemele hidraulice”
“- hmm, e vant lateral, sper sa nu avem si wind shear / microburst” pe final-leg sa trebuiasca sa go-around” 🙂
tot la capitolul asta: mie mi-e frica de echipajele 100% feminine. Aia e, nu e PC dar eu unul nu consider ca femeile si barbatii au acelasi mod de a judeca situatiile limita. N-am nicio problema cu echipajele mixte dar cu echipaj CPT-FO femei incerc sa nu zbor.
Sansele ca intr-o situatie delicata una din ele sa clacheze sunt mai mari si degeaba Capitana e stapana pe situatie daca FO plange si se isterizeaza ca o sa moara si-si pierde urmatorii de pe fb si instagram (zilele astea e la moda pentru femeile pilot sa fie mai preocupate de poze din carlinga).
NOU
Nu sar in apa. Niciodata. De cand eram in liceu si am vazut un creier imprastiat pe stavilopozi la cativa metri departare de locul unde faceam cu gasca concurs de sarituri. Nici la piscina nu mai pot sa sar…nici in picioare….deloc. Intru in apa linistit si inot.
NOU
Serpi.
NOU
Că atunci când vorbesc cu o fata, aceasta, să nu se îndrăgostească așa de tare de mine încât să îi spună soției…
NOU
trec prin aceleasi probleme
NOU
sa ma prinda un cutremur major in apartament.
NOU
Prostia în stare latentă.
NOU
Îmi e frică să nu îmi vina să mă pis și să fiu în spațiu public și să nu am unde sa mă rezolv. Nu e de râs, am făcut crize grave de panică paroxistică in metrou, aveam impresia că nu mai pot respira, că mă pis in secunda aia pe mine și o să râdă tot trenul de mine etc. Odată ajuns cu greu acasă, m-am pișat gen o ceașcă, deci totul era doar in capul meu. De-aia nu pot fi foarte spontan în plecări lungi, trebuie să mă pregătesc, înainte de a ieși undeva mai lung nu mai beau apa / lichide și plec mai mult mort de sete.
NOU
la fel, dar cu nr.2. daca plec dimineata undeva, sunt disperat ca se va intampla si nu o sa am unde:))
NOU
Si eu am problema asta. Cred ca e mai mult o frica de penibil, decat de altceva.
NOU
Te-ai pishat o ceasca pentru ca erai blocat nu pentru ca nu aveai. Been there.
NOU
“Mi-e frica, mi-e frica. Sa dorm singurica”
Mi-i frica sa nu uit sa pun ghilimelele ajutatoare 😀
NOU
Mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am vazut pozele. Pentru ca… am aceeasi frica teribila.
O prietena psiholog imi spunea ca fricile astea (care se transpun si in visele cu valuri mari) sunt din cauza ca mamelor noastre nu le fost prea bine cand ne purtau in pantec. Nu le-a fost bine nici fizic, dar mai ales emotional. Cuplul este reprezentat de cladiri.
Traducerea si-o ia fiecare cum simte…
NOU
Ah, Psihologia, acest domeniu unde orice sarlatan poate debita orice pentru ca nu e tocmai o stiinta exacta.
NOU
stiu din sursse sigure ca atunci cand era gravida cu mine, mama a avut cele mai fericite momente din viata
NOU
Mie îmi e puțin frică de înălțime. Nu am nicio problemă să zbor cu avionul, dar dacă mă pui să mă urc într-un copac de 4-5 m e posibil să nu mai pot să cobor.
Am urcat fără probleme cu liftul în 2 clădiri de peste 80 de etaje, dar nu m-am putut uita în jos. Dacă nu privesc, sunt ok. Dacă mă uit puțin, am senzație de amețeală și mi se cam înmoaie picioarele.
A, da și cea mai mare frică îmi este de moarte.
Dar nevastă-mea mă iubește și așa.
NOU
Avand o germofobie moderata, combinta cu repulsia fata de spitale, pandemia a venit manusa 😉 Situatie angoasanta: concetateni fara masca se apropie de mine in magazin. Am renuntat sa-i mai atentionez, sa le spun de masca, distanta, nu ai cu cine, asa ca execut un slalom rapid printre oameni si rafturi, prefer sa nu cumpar un produs aflat intr-o zona foarte aglomerata, ies din magazin cat pot de repede si ma dezinfectez pe maini de doua ori. Sotia zice ca exagerez:)))
NOU
Nu-mi plac gandacii si sobolanii (aia de canal, ca hamsterii sunt ok). Daca pot, ii omor.
Mi-am invins frica de inaltime prin exercitiu, acum merg linistit pe orice margine, la orice inaltime.
Imi era frica de bataie, am practicat arte martiale, am luat si am dat pumni si picioare – sunt ok si cu asta.
In liceu am realizat ca o sa mor si mi s-a facut frica. Dupa cateva saptamani am devenit constient si frica a disparut. Cu o moarte, toti suntem datori.
Era sa ma inec la 7 ani. Apoi am invatat sa inot.
Imi era frica (timiditate, trac) sa vorbesc mai multor oameni. Am facut practica putin cate putin si am ajuns sa fiu si “lector” si sa fiu apreciat pentru cum ma descurc.
Imi era frica sa nu raman singur (pe lume). M-am autoeducat sa fiu autosuficient. Imi traiesc viata, am prieteni, iubesc, dar cand toate astea nu sunt, nu imi plang de mila, ci astept cu interes data viitoare.
Inca imi este frica sa nu fiu ridicol sau sa fac prostii prea mari. Si ma straduiesc sa le evit. Dar nu din cauza de ce ar spune ceilalti, ci pentru mine. Imi cunosc valoarea si imi stiu limitele. Dar le mai testez din cand in cand. Cica evoluez 🙂
NOU
Imi este frica de termopane. Da, liber la hohote de ras. Mi-e frica sa deschid un geam pe care nu l-am mai deschis niciodata sau pe care il deschid rar, pentru ca am senzatia ca o sa se desprinda din pereti si o sa cad cu tot cu el. Cu cat e inaltimea mai mare, cu atat creste si panica. Am cel putin un cosmar pe an pe subiectul asta.
NOU
And the winner is ..
NOU
Eu raman fara aer in telecabine, teleski, gondole si altele asemenea. Ma blochez si paralizez cand sunt “atarnat” intr-un fir, iar de tiroliana sa nici nu aud
NOU
www.youtube.com/watch?v=Wh0o2zNOx8Y
NOU
Si eu am aceeasi fobie, de valuri uriase.Chiar am si visat de cateva ori. Cum nu este exclus un tsunami, am citit despre cum sa-l recunoastem cu cateva minute inainte sa se intample. Poate fi folositor pentru cand ne aflam la mare.Fobia mea este atat de mare,incat nu as putea locui intr- o casa pe plaja.
NOU
Am aviz de muncă la înălțime, am lucrat la antene, pe piloni, pe acoperișuri, peste 120 de metri… tot ce vrei. Nici un strop de groază, relaxat și fără jenă. Când văd în filme pe vreunul făcând de astea, mă ia cu friguri.
NOU
Când eram tânăr mi-era frică să nu mor virgin.
Între timp m-am lecuit. Acum mă apucă frica când aud vestitul proverb FNF, VPT
NOU
si rezultatul => 2CC
NOU
In ordinea aparitiei:
– frica de inchisoare. Pentru un motiv care imi scapa cand eram mica imi era mai frica de inchisoare decat de moarte. Suspectez o viata anterioara plina de activitati criminale avand in vedere urmatoarea frica ca aparitie.
– frica de cutite. Daca aia cu inchisoarea mi-a trecut dupa Contele de Monte Cristo (Papillon did not help), asta cu cutitele inca o am. Daca e cineva in jurul meu cu un cutit in mana ma tin la 1,5 m distanta si trebuie sa mi=l dai mereu in lateral cu manerul spre mine. De cand ma stiu o am. Suspectez ca viata aia anterioara plina de activitati criminale nu s-a terminat bine pentru mine.
– frica de apa. E o frica sanatoasa, a inceput cu aceleasi cosmaruri cu valuri imense (sincer eu am zis ca e o chestie a zonei, mai toate prietenele din Cta imi povesteau cosmaruri cu tsunami, ridicat nivelul marii pana la balcon, etc) si s-a transformat intr-o frica sanatoasa de apa, curenti, valuri alimentata si de ani de zile de vacante pline de decesurile turistilor din Eforie mai ales care credeau ca Marea Neagra e un fel de Dambovita.
– frica de avioane. Ma urc atee, cobor crestina ferventa, imi trece pana trec de usa aeroportului si ma reapuca credinta la intoarcerea in avion. Nu pot sa o controlez, ma urc resemnata ca am avut o viata ok, am iubit si am fost iubita. Am facut si niste circ intr-un avion o data, cu circumstante atenuante, dar chiar si asa am invatat ca data viitoare cand cred ca o sa mor sa o fac in liniste si civilizat ca daca nu mori e usor penibil la debarcare. Din pacate atunci cand calatoresc si cu copiii se exacerbeaza frica pentru ca …na, sunt si ei, si pentru ca trebuie sa nu par panicata ca astia prind tot ca paratraznetele, ceea ce face mult mai dificila treaba.
– frica de inaltimi sau de cadere. Stiti scarile alea cu gauri intre trepte? Aha, eu nu pot sa le urc fara sa ma hiperventilez oleaca.
– ultima frica este dobandita odata cu apartitia copiilor. De cand s-au nascut ei sunt megapanicata de accidente de masina. Inainte cand eram doar noi doi eram relativ ok, tot imi era frica dar na, mergeam inainte asta e daca e sa mor, mor. Acum imi vine sa asasinez fiecare cretin care ne taie calea pe autostrazi, fiecare gibon care vine sa ne preseze cu flashuri la 150 la ora. Am fantezii care implica niste violenta si niste chei de masina aruncate in primul rau.
So…mda, recapitularea asta tipa dupa niste terapie :))))
NOU
* viespi
* sa intru in apa unui lac/rau pe intuneric
* sa conduc in tuneluri
De primele doua ma feresc cu succes maxim, dar de a treia nu pot scapa, unde locuiesc eu nu se simt astia bine daca nu baga si cateva tuneluri, eventual de 2-3 km in linie dreapta de nu vezi unde incepe, unde se termina.
NOU
dupa o experienta super cretina intr-un club din centrul vechi acum multi ani si dupa momentul colectiv sunt foarte stresat de locurile care au iesiri complicate sau nepotrivite cu numarul de persoane din interior. terase rulz!
NOU
De prostul harnic.
NOU
de șerpi, am văzut si ursul si lupi si porci sălbatici singur în pădure dar ca de șerpi nu mie frica de nimic altceva, mor de frica, dacă e sa vina spre mine fug ca la maraton 🙂
NOU
Moartea. Ma gandesc ca, daca am noroc, mai am vreo 30-35 de ani de respirat. Adica mai putin decat am trait pana acum…
NOU
Mica-mica de tot, imi era frica de… baieti! Mi-a trecut destul de repede.:)))))) Acum cativa ani am incetat sa mai vizionez filme de groaza! Incepusem sa ma baricadez in casa cand eram singura si sa-mi construiesc sisteme de alarma, cutii de tabla prinse de sfori si alte chestii ridicole. Sigur spiritele malefice s-ar fi impiedicat in sfori si ar fi trezit toata casa! :)))))) Noroc ca a zis sotu’ stop la vizionari!
NOU
Serpi, mai ales constrictori cu toate ca nu am vazut live niciodata unul. In schimb, am vazut o emisiune pe Nat Geo sau Discovery despre atacuri si am avut cosmaruri luni de zile. De atunci am o frica irationala ca o sa dau, cumva, peste unul. Din aceea mici, ii mai vad vara pe la tara si inghet instant.
NOU
Îmi este frică să merg cu metroul . Cum se inaugurează metroul in Cluj-Napoca mă și mut in Drumul taberei in București !
NOU
Pai ori in Drumul Taberei, ori in Bucuresti, hotaraste-te.
NOU
Pai asta zice, Drumul Taberei e safe ca nu va avea niciodata metrou
NOU
Interactiunile cu statul roman.
Platesc orice avocat sau intermediar ca sa nu am de-a face.
NOU
Daca ajungem vreodata in situatia aia din poze, nu vad cu ce te-ar ajuta sa-ti fie frica.
NOU
Where others see obstacles I see opportunities!
Surfin’ USA.
NOU
Mi-e frica de florile astea: tra.img.pmdstatic.net/fit/https.3A.2F.2Fi.2Einsider.2Ecom.2F594d8e6ba3630f1d008b53ff/812×609/background-color/ffffff/quality/70/fear-holes-bumps-science-trypophobia-2017-6.jpg
NOU
tripofobie, haha cred ca la peste 50% din toti comentatorii o sa ii ia cel putin un fior pe acelasi principiu ca pisica la castravete.
www.google.com/search?q=trypophobia&tbm=isch
NOU
Sa trec pe sub contragreutatea unei macarale.
NOU
ai vazut si tu clipul ala vechi:))
NOU
Buric.
NOU
Cel mai mult ma terifiaza gandul ca cineva din familie s-ar imbolnavi grav sau ar muri .
NOU
Mi-e frica sa merg pe grilaje, deasupra parcarilor subterane. In Torino mergeam fericita pe strada pina m-am trezit ca intr-o zona trotuarul e facut cu grilaje pe jumatate de latime… Au inceput sa-mi tremure picioarele , desi lumea trecea linistita pe linga mine, fiecare in treaba lui.
NOU
Spitale si tot ce reprezinta ele. Nu ma refer in mod specific la sistemul medical din Romania, am o stare de neliniste cand stiu ca viata mea depinde in mod direct de alta persoana.
NOU
Mie chiar îmi place întunericul, sau semi-intunericul. Am o oarecare paranoia fata de înălțimi. In schimb aveam in adolescenta o teamă incredibilă sa nu fac ceva penibil in public … Normal că am împrăștiat tava cu suc și mâncare în mijlocul MC 😀
NOU
înălțimi. n-am nicio problemă cu avioanele, telecabinele, telegondolele sau balcoanele, și sunt aproape sigură că nici cu telescaunele, dar dacă m-ai suit pe un scaun… sau pe o masă…
să nu mai zic de scări d-alea cu găurele. acum câțiva ani am fost la un eveniment cultural la Turnul cu apă (zona Pantelimon), n-am reușit să ajung până sus, iar coborârea am făcut-o practic încolăcită pe balustradă. doar din cauză de ridicol și oameni în jurul meu n-am coborât pe fund, din treaptă-n treaptă.
boli debilitatente mental: senilitate, demență, alzheimer, d-astea. și pt mine și pt alții.
ploșnițe de cereale. sunt printre puținele jivine pe care le cunosc care mă pot face să dau în istericale, d-alea cum vezi că fac femeile în filme. 🙂 (nu cunosc o grămadă de jivine, nu pot să-mi știu reacția la tot ce mișună pe pământul ăsta)
NOU
Seara, nici dracu pe un segment de drum laturalnic. Intreb nevasta: vrei sa vezi cum e la volan, doar nu ai mai condus. Nu, deloc.
Ii explic cum e cu ambreiaju/acceleratia, sa plece frumos. Ala a fost momentul meu de panica maxima. A dat o pedala in acceleratie de s a dus la vreo 5-6mii de ture, mai aveam putin si ajungeam pe bancheta din spate.
Restul de drum am mers cu 10 km/h spre casa, cu mine la volan.
NOU
Frica de inaltime. Am urcat in Turnul Catedralei din Ulm, Germania( parca-i cea mai inalta din lume) pe o scara din aia spiralata ingusta. La urcat, ca la urcat, ca vedeam cerul prin niste ferestre decorative de vreo jumatate de metru patrat. Dar la coborare vedeam pamantul. Jur ca m-am cracanat cat am putut si am pus mainile pe zid de o parte si de alta( era ingust) si am strans din bucse ca niciodata. Mi-a luat 20 de minute pentru echivalentul a vreo 10 etaje, apoi m-am mai obisnuit.
Zburdau copii de 9-10 ani pe langa mine si blocam tot sensul de coborare, ca eram cacat pe mine. Si nu ma consider chiar pussy in alte aspecte ale vietii. Ceva sporturi de contact am incercat si mai ales, 3 copii, ala sport extrem. Oi fi, dracu stie.
Sa zbor imi place.
Creier tampit.
NOU
Cea mai mare teama-poate vine din educatia militara din adolescenta- rusii! Vin rusii, murim pe capete…si supravietuiesc pizdificatii…
NOU
cei care pot pleca genunchii rapid