Există locuri care nu priesc copiilor

Eu stau in Bucuresti intr-o zona “perfecta” cimitir in fata casei ceea ce inseamna aer curat, liniste, verdeata si “oameni extrem de cuminti” si in spatele casei parcu Alexandru Ioan Cuza. Stiu ca si tu tot prin Dristor ai locuit, acum unde te-ai stabilit ?

Am de mers în București de circa 4 ori pe an și stau, de fiecare dată, minim o săptămână acolo. Sunt din Ardeal, dar o secundă nu am avut senzația că cei pe care i-am cunoscut acolo sunt altfel decât cei pe care-i cunosc acasă sau pe care ia-m cunoscut în altă parte: Cluj, Oradea, Timișoara, Reșița sau Suceava de exemplu. Peste tot sunt oameni și oameni. La București colaborez cu o grămadă de oameni unul mai amabil decât altul, bine pregătiți și fără să fie cu nasul pe sus. Există unele deosebiri de temperament între noi, dar în rest nu. A și partea aia cu nespălați, curve, hoți, câini, etc. se aplică cam peste tot în țara asta, în orice mare aglomerare urbană. La fel găsești și în alte țări – mai puțin partea aia cu câini. Aia se pare că e specifică unor zone din România. În rest hoți și curve sunt peste tot. De exemplu nu mă pot abține de la a-mi aminti cum în Italia un vânzător făcea pe prostul și se făcea că nu înțelege engleza când încerca să mă “facă” de 10 EUR.
Ce am mai remarcat eu, legat de București? Că din cauza modului de a vorbi, unii din cei din București par, mai ales pentru un ardelean :), că se ceartă cu tine, că se rățoiesc la tine, când de fapt nu e așa. E pur și simplu modul lor de a vorbi.
Eu unul m-am săturat de prejudecățile astea. Fiecare om e diferit, iar temperamentul și comportamentul social al unora este clar influențat de mediul în care trăiește.
De exemplu un om crescut în București sau care a locuit în București mulți ani și a lucrat acolo e un om ce e obișnuit cu aglomerația, cu agitația, e mult mai legat de sintagma “time is money”. De aceea ajung în zone ce nu sunt așa, va avea impresia că oamenii sunt lenți, că o lălăie, că nu se mișcă așa cum ar vrea.
Unul ce e mai din provincie, dintr-un orășel de provincie sau chiar dintr-un municipiu, mai mic sau mai mare din provincie, nu este întotdeauna la fel de alert, de agitat, etc. Așa că ajungând într-o zonă în care agitația și graba sunt la ele acasă, în care toată lumea e pe fugă, în care lucrurile trebuie rezolvate chiar înainte de deadline, va avea impresia că se sufocă, că amețește, că lumea aia îl ia tare și nu mai pricepe nimic.
Dați-le timp ambilor și majoritatea se vor adapta la mediu. Bucureșteanul la viața de provincie, iar provincialul la viața de București.
Iar legat de poluare eu pot să spun așa: zona din sectorul în care stau când ajung în București, relativ aproape de centru, dar nu în centru și nu pe marginea unui bulevard, e destul de puțin circulată, dar asta nu împiedică praful să fie peste tot. De fiecare dată în maxim 1-2 zile îmi apar tot felul de coșuri, de zone cu probleme pe piele. Cum revin acasă, cum nu mai am probleme. Când am mai stat prin Cluj sau Suceava de exemplu nu am avut aceleași probleme, dar cunosc persoane din Cluj ce au venit în zona în care locuiesc eu și au făcut o serie de alergii. La fel cum știu persoane din Constanța ce lucrează prin zona mea și care se simt super ok, n-au nimic. De aceea, așa cum zice și Arhi: unele locuri pur și simplu nu le priesc anumitor oameni.