Mai există cluburi de box în bucurești?

Când eram în școala generală, eram terorizați de țigani. Clasele 1-4 au fost crâncene. Țigani pe holuri, ne luau banii, uneori lucrurile, nu mai zic de mâncare sau altele. Teroare maximă era să te vadă vreo cioară de genul și să îți zică Hai, sari, ca să audă dacă ai monede în bzunare. După ce ți-i furau, mai luai și bătaie acasă, pentru că ai pierdut banii. Sau pentru că ți-au furat mănușile de fotbal (mersi, mamă).

Știți când s-a terminat teroarea? Prin clasa a 5 a, la un moment dat, eram pe holuri și încercam să ne ferim, as usual, de țigani și de cei de a 8 a, care se simțeau îndreptățiți să facă aceleași mizerii, când a apărut unul din țigănușii din școală și i-au cerut unui coleg să îi dea repede banii.

Iar colegul respectiv i-a dat, din prima, fără nicio discuție, un pumn care l-a adormit pe conaționalul rom. Serios, a căzut din picioare și nu s-a mai ridicat, a venit directoarea, note scăzute la purtare, pedepse etc. Normal, când mergeam să ne plângem că suntem bătuți și furați, ni se spunea să ignorăm, că nu are cum să fie atât de rău. (școala generală 87, da?)

Așa, am aflat că drăguțul coleg mergea de aproape un an la box. Nu zisese nimănui, nu se lăudase, pur și simplu mergea la clubul de pe fizicienilor și făcea box. Și unde dădea cu pumnul în perete, picau bucăți din beton. Ca urmare, pe holul de la clasa noastră nu mai veneau băieții în căutare de bani.

Bine, după o perioadă, a devenit un bully bătăuș și, din ce țin minte, terminase cam nasol, cu miliția pe acasă, dar ideea rămâne. Sunt drăguțe sporturile astea de contact, picioare, chestii, Mircea Badea, dar nu vrei, sub nicio formă, să iei un pumn de la un boxer. Pentru că dacă te-a nimerit, ești cam pa.

Chiar, mai există cluburi de box prin bucurești, chestii de inițiere copii?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt