Nu îmi place să vorbesc la telefon. Nu îmi place. Nu trebuie să fie neapărat și alte motivații, pentru că sunt, le vedem imediat, dar, în primul rând, nu îmi place. Nu îmi place să aud vocea nimănui, nu mă pasionează sau emoționează cu nimic, nu îmi plac ăăăăăă-urile și Șiiii, și ce mai zici tu, ia zi? pauzele aiurea, timpul lungi fără sens, toate astea îmi repugnă cu pasiune, evit și refuz fără probleme.

Înainte mai aveam anxietate când mă suna cineva, trebuia să inventez rapid o scuză credibilă sau ceva, dar, într-un an, de ziua mea, cineva m-a certat că de ce nu răspund la telefon, să fiu și eu mai deschis, nu doar introvertit. Acela, cred, a fost momentul când am realizat că, de fapt, mă doare în spate de alții și că dacă tu nu mă accepți așa cum sunt eu și ai impresia că eu ar trebui să mă schimb ca să te simți tu bine, eu chiar nu am de ce să mă stresez în vreun fel.

Pe lângă asta, mai am vreo două motive.
Acum vreo mulți ani, un prieten bun, dar bun băi, bun de tot, m-a sunat și m-a antrenat într-o discuție despre un alt prieten bun de-al nostru, o discuție de aia în care, cunoscându-vă de atâția ani, vă înjurați și bârfiți reciproc, dar nimic din ceea ce nu i-ai spune în față, gen. Discuție pe care a înregistrat-o, editat-o și pus-o prietenului respectiv la ureche. De ce? Nu am idee, nu le greșisem cu nimic, niciunuia. M-a afectat? Habar nu am, ne-am răcit, în timp, dar nu cred că a fost de la asta, ci, pur și simplu așa au evoluat lucrurile. Dar, de atunci, când vorbesc la telefon, consider că celălalt mă înregistrează și nu spun decât ceea ce aș vrea eu să fie spus public.

O altă chestie este lipsa de responsabilitate legată de job sau business. Când eram mic, fraier și corporatist, m-am ars nu doar o dată cu o chestie similară cu ce este în memă. Te sun 5 minute și îți explic, că e mai simplu decât în scris. Eu, fraier, eram de acord, discuția avea loc și, dacă se întâmpla ceva nasol după, în ședință nu mai recunoștea nimeni nimic. Cine, eu? Nu am zis așa ceva, probabil ai înțeles greșit. De aceea, când am de vorbit orice remotely legat de business, muncă, orice, e obligatoriu să fie în email, whatsapp, telegram, signal, viber, ce preferi tu, dar în scris, demonstrabil inclusiv în fața unei instanțe.

Daaaar, în general, nu îmi place să vorbesc la telefon. Nu mă sunați decât dacă e obligatoriu să mă sunați. Nu mă sunați ca să vedeți ce fac. Nu mă sunați să îmi urați la mulți ani. Cât timp aveți mesaje scrise, vocea nu mă interesează.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

34 comentarii Adaugă comentariu

  1. Faza cu tine, citat mai departe după ce ai avut o discuție privată, îmi amintește de Seinfeld:

    www.youtube.com/watch?v=afD_xkDUsgc&t=50s

    You must admit, the resemblance is quite uncanny :))

    6
  2. #2

    Deci nu sunt defect.
    Nu am pățit cu înregistrări, dar așa sunt eu . Nu îmi place la telefon.
    Pe partea de business m-am fript de multe ori până am îndrăznit să solicit totul scris.

    21
  3. #3

    Mda, în rest…ești de treabă!
    ————-
    Te-nțeleg pentru că și io-s caaaaam la fel.

    8
    • #4

      Chiar era necesar sa faci ditamai textul pt asta?? Puteai sa dai un telefon si explicai imediat..

      68
    • #5

      Sîc! Sunt surdo-mut(ă).

      4
  4. #6

    Eu am un prieten care ma suna cand e la serviciu(e sofer de autobuz) pe whatsapp si ma tine la telefon 1-2 ore. De multe ori, si tin internetul inchis pe telefon, tocmai ca sa nu ma poata suna. Nu stiu cum sa ii zic sa nu ma mai sune, sa nu ma mai tina la povesti. Si cand e acasa, niciodata nu ma suna. Deci timpul lui liber e mai valoros ca al meu. Uite ca nici eu nu il sun, sa vada cum e. Si da, urasc sa vorbesc la telefon sau sa fiu sunat. Cica ii zice anxietate telefonica. Mi se pare timp pierdut. Si gagica daca m-ar suna, tot timp pierdut ar fi. Prefer sa fie langa mine, nu sa vorbim nimicuri la telefon.

    20
    • #7

      O strategie ar fi ca de fiecare dată când te sună, venind si aferentul “ce mai zici/faci?”, să îl anunți că ești în mijlocul unei activități sau pe cale să începi una. De exemplu, “mă pregătesc să ies la alergat/mă pregătesc să mă duc la cumpărături” etc. Apoi, după câteva minute, îi spui că trebuie să închizi. Fă asta de câteva ori și ai să vezi că o să le rărească. Șoferii se plictisesc cumplit la volan. Probabil ăsta e și motivul. Gândește-te că sunt persoane în viața lui care nu îi permit să o lungească atât.

      21
  5. #8

    Amin! O convorbire telefonica, mai ales cu o persoana pe care nu o cunosc foarte bine, ma lasa la propriu, sleit de puteri, obosit.

    21
  6. #13

    Nu am fost inregistrata pana acum, dar in rest am aceleasi retineri la telefon. Nu imi place sa vorbesc la
    telefon. Daca ma suni, spune-mi repede si direct ce ai de spus si gata. Nu suport persoanele care vorbesc non-stop si tot vrei sa sfarsesti conversatia, zici pa, hai ca inchid, dar ele tot continua sa vorbeasca si sa te intrebe prostii, si eu ma agit la capatul celalalt, cum sa fac sa inchid mai repede telefonul.
    Imi provoaca o anxietate uriasa. Prefer sa “vorbim” in scris, whatsapp, mail, etc.

    10
  7. #14

    Sunt perfect de acord. La numere pe care nu le cunosc nu raspund decat dupa ce le caut pe Google. “Call me antisocial but please don’t call me”.

    21
  8. #15

    (Parc-am scris eu postarea asta – minus faza cu prietenul.)
    Le zic de la obraz oamenilor care vor să ne sunăm: nu mă sunați, că nu vorbesc la telefon. „Ah, atunci sună-mă tu/sunați-mă dvs.” Nu, pixeli și biți, tovarăși, sau pa și la revedere.

    7
  9. #16

    În principal, detest să vorbesc la telefon pentru că omul mă sună când fac cu totul altceva. Mă piș, dorm, mănânc, vegetez. Când scriu, îmi pot permite să abordez poker face și să urmăresc altceva, nu trebuie să arăt o fațetă umanizată de-a mea.

    Mai ales dacă ai o problemă, te sună ăla și iar pierzi 10 minute ca să înțelegi de ce pentru că poate că, atunci când îl suni, deja cealaltă parte nu este disponibilă.

    Mai ales dacă este ceva legat de serviciu ori facultate, cu ce este mai eficient să vorbești decât să scrii atunci când, in a nutshell, trebuie să transmiți un mesaj obiectiv? Pe mine mă interesează că examenul se ține în sala X la ora prestabilită, nu vreau să aud și oftatul aferent. Cum ai spus și tu, există o mărturie. Dezavantajul este că mai sunt ironică și celălalt nu pricepe satira, dar pentru asta s-au inventat emoji-urile.

    Vorbitul în public este și foarte deranjant. În scris, îmi pot desfășura toate fanteziile sexuale, nu trebuie să mă cenzurez. Iar multe glume sunt bazate pe meme-uri ori poze stalkerite de mine, așa că avem mare nevoie de elemente vizuale.

    Singurele persoane cu care vorbesc la telefon sunt babele din neamul meu și gagiul care-mi place.

    6
  10. #17

    Eu rezolv multe lucruri cu un telefon rapid. Nu sunt la fel de relaxată ca în cadrul unei convorbiri față în față pentru că îmi lipsesc indiciile non-verbale (uneori diferența între glumă și înjurătură o deduci doar din gesturile/mimica interlocutorului). Dar prefer un telefon de 5 minute unui schimb de mesaje/mailuri întins pe o săptămână.
    Iar pentru faza cu nu s-a întâmplat, n-am zis eu asta: când vreau dovezi dau un mail scurt cu – „așa cum am povestit la telefon/în ședința x …”. Am observat că multe afaceri mici au început să facă la fel. Cluburile de copii, vendori mici de pe marketplace, chiar și persoane de la clinici medicale.
    Mi se pare cea mai rapidă variantă.

    10
    • #18

      Mi-e greu sa cred ca dai un mail care incepe cu “asa cum am povestit la telefon'”, cred ca nu as mai fi curios sa citesc mai departe…povesti

      3
  11. #19

    Sa fiu inregistrat la telefon in timp ce vorbesc….
    New fear unlocked !
    Multumesc !

    17
  12. #21

    Cred ca am mai spus pe undeva pe aici, ultima nebunie e ca te suna pe whassup cu videocall, sa te și vadă omu’ că e curios. Mi se pare o nesimțire crasă.
    @ boss: Am senzația ca postul asta l-am mai citit odată și nu demult, tot aici, ești sigur ca nu ai mai postat subiectul asta?

    32
    • #22

      imbatranim, cine stie

    • #23

      ba da, a mai fost postat. stiu sigur.

      4
    • #24

      numa de vro 6 ori.
      plus alte subliminale, laterale in alte articole legate de socializare, vai ce pretini buni am, nu ma deranjati inutil samd.
      se pare ca lumea e grea de cap si omu’ tre sa repete.
      daca nu aici, unde?
      sa le dea telefon?

  13. #25

    Eu urăsc cateva chestii:
    – apelurile după mesajele mele. Răspunde tot cu mesaj, wtf! Timp am, chef nu.
    – apelurile video neanunțate. Oricum nu răspund sau revin cu apel normal. Inițierea unui apel video fara sa fiu întrebata înainte. Nu înțeleg de ce unii vorbesc tolăniți in pat. Stiu ca sunt absurda, dar eu nu pot vorbi pe video din pat si nepieptănata.

    35
  14. #26

    Androidele nu mai lasă la integistrat telefon de câteva generații incoace..
    Vorbitul la telefon e chiar recomandat dacă e bine retribuit, cu 1 eur / min ne cad complexele.. [vezi Wizz si Blueair cum.fac banii]

    4
  15. #27

    am lucrat la *222 in tinerete. Mi-ajunge vorbitul de atunci pentru 2 vieti. Se mai supara bunicii, mama ca nu vorbesc decat in doi peri. Dar sunt convins ca pot trai si fara sa astiu ce a facut nush care verisor de al tzshpelea pe care nu l-am vazut niciodata.
    Sau ce parere au ei ca am varsta pe care o am si n-am copii

    19
  16. #28

    Era o vreme cand ma invita un prieten sa mergem sa vizitam orasul X sau Y, ceva la 2 ore de mers de acasa, sa petrecem timp impreuna, sa bem o cafea pe terasa la Y, etc.

    Bai, deci din momentul in care pornea motorul incepea sa sune, ba pe alt amic, ba pe mama, ba pe sora, ba pe nu stiu ce partener cu o afacere, practic era ca si cum eram singur in masina. 2 ore dus, 2 ore intors… Am ajuns sa urasc oamenii care vorbesc la telefon …asa de rau m-a afectat.

    Bine i-am spus la un mom dat in fata prietenului ca nu mai merg cu el, ca mai bine ma duc singur ca tot aia e. De atunci a lasat-o mai moale.

    8
  17. #29

    Eu aveam o problemă cu mail-urile la fostul jos. Scriam mail, pe lung, pe lat, pe diagonală, ba chiar și pe înălțime. Mă sunau sa le zic. “Ai citit mail-ul?” “Nu”.
    De ce, pt numele indivizilor sacri din toate religiile, n-ai citit? Eu de ce am muncit?!
    Ah, și dacă scriam “nu”/”da”, fără explicații, mă sunau să întrebe “de ce”.
    Când scriam “de ce”- ul de la început, nu citeau.

    Recunosc că uneori, după ce scriam, sunam, că angajatorul voia mail-urile scorțoase și bățoase, și era mai simplu să fac un nespecialist să priceapă chestii juridice folosind un limbaj simplu și analogii din viață, interzise în mail-uri. Interzise expres, prin codul deontologic, sau ce spanac de chestie aveam intern. Șefii voiau “mail-uri oficiale “.

    4
  18. #30

    La multi ani cu numele!

    1
  19. #31

    ce misto era cand aveam telefon fix. numa fix.
    nu puteau sa ma sune de la munca ca -hai c-avem nevoie sa faci tura lu’ Giani,
    sa ma verifice nimeni unde sunt, daca am rezolvat chestia aia importanta,
    nu ma sunau d-astia care vor sa ma abonez la aia, dak vreau nustiuce gratis pt cateva luni, numa sa ma inscriu la madoarencur concurs SI ASA MAI DEPARTE.

    Am stat fara telefon mobil din 2006 pana in 2015, am avut doar tel fix.
    2016-2018 am avut si mobil pe care-l tineam in casa, am anuntat pe toata lumea ca “mobilul” e fix nr 2.

    Lumea depinde prea mult de telefonul asta mobil care nu mai e telefon demult.
    E computer in toata puterea cuvantului.

    Orice face lumea, se desfasoara cu telefonul, prin telefon, pe langa telefon, datorita telefonului,
    din cauza telefonului, pana se si moare din cauza telefonului ( selfie pe liniile de tren etc – numa ca telefonul e cel destept din ecuatia asta).

    Gata, am terminat, ca tre sa dau un telefon.

    4
  20. Comentariul meu este mai lung, dar vă spun mai multe la telefon. 🙂

    3
    • #33

      Pai matale iti da mana sa stai pe telefoane avand in vedere c-ai fost coleg de clasa cu Graham Bell.

    • Cu puștiul ăla? Cu bunicul lui, băiat de viață. Pot să vă spun la telefon mai multe. 🙂
      Acum nu că nea_zăpadă ar fi mai tinerel, dar se alintă… 🙂