Nu îmi place să vorbesc la telefon. Nu îmi place. Nu trebuie să fie neapărat și alte motivații, pentru că sunt, le vedem imediat, dar, în primul rând, nu îmi place. Nu îmi place să aud vocea nimănui, nu mă pasionează sau emoționează cu nimic, nu îmi plac ăăăăăă-urile și Șiiii, și ce mai zici tu, ia zi? pauzele aiurea, timpul lungi fără sens, toate astea îmi repugnă cu pasiune, evit și refuz fără probleme.

Înainte mai aveam anxietate când mă suna cineva, trebuia să inventez rapid o scuză credibilă sau ceva, dar, într-un an, de ziua mea, cineva m-a certat că de ce nu răspund la telefon, să fiu și eu mai deschis, nu doar introvertit. Acela, cred, a fost momentul când am realizat că, de fapt, mă doare în spate de alții și că dacă tu nu mă accepți așa cum sunt eu și ai impresia că eu ar trebui să mă schimb ca să te simți tu bine, eu chiar nu am de ce să mă stresez în vreun fel.

Pe lângă asta, mai am vreo două motive.
Acum vreo mulți ani, un prieten bun, dar bun băi, bun de tot, m-a sunat și m-a antrenat într-o discuție despre un alt prieten bun de-al nostru, o discuție de aia în care, cunoscându-vă de atâția ani, vă înjurați și bârfiți reciproc, dar nimic din ceea ce nu i-ai spune în față, gen. Discuție pe care a înregistrat-o, editat-o și pus-o prietenului respectiv la ureche. De ce? Nu am idee, nu le greșisem cu nimic, niciunuia. M-a afectat? Habar nu am, ne-am răcit, în timp, dar nu cred că a fost de la asta, ci, pur și simplu așa au evoluat lucrurile. Dar, de atunci, când vorbesc la telefon, consider că celălalt mă înregistrează și nu spun decât ceea ce aș vrea eu să fie spus public.

O altă chestie este lipsa de responsabilitate legată de job sau business. Când eram mic, fraier și corporatist, m-am ars nu doar o dată cu o chestie similară cu ce este în memă. Te sun 5 minute și îți explic, că e mai simplu decât în scris. Eu, fraier, eram de acord, discuția avea loc și, dacă se întâmpla ceva nasol după, în ședință nu mai recunoștea nimeni nimic. Cine, eu? Nu am zis așa ceva, probabil ai înțeles greșit. De aceea, când am de vorbit orice remotely legat de business, muncă, orice, e obligatoriu să fie în email, whatsapp, telegram, signal, viber, ce preferi tu, dar în scris, demonstrabil inclusiv în fața unei instanțe.

Daaaar, în general, nu îmi place să vorbesc la telefon. Nu mă sunați decât dacă e obligatoriu să mă sunați. Nu mă sunați ca să vedeți ce fac. Nu mă sunați să îmi urați la mulți ani. Cât timp aveți mesaje scrise, vocea nu mă interesează.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.