E WEEKEND, vagi amici

Cum să te mai duci acum la bulgari? Ah, acu vreo 15 ani, da, merita să mergi. Erau hotelurile alea de 5 stele la mare, proaspăt construite de nemți, super all inclusive la preț de semințe. Atunci da, fraier să fi fost și să nu încerci. Camere luminoase, curate, impecabile chiar, de la 40 m2 în sus, vedere la mare, băuturi de import la bar, mâncare cât de cât, dar per total merita fiecare leva. Acu 15 ani. Pe urmă au venit localnicii, au venit băștinașii să administreze. Praf și pulbere tot, cea mai proastă ideea a nemților, să investească în locurile și în oamenii aia. Iar Bulgaria, în general arată ca o mahala, țărănoaia pe aurolac. Mare, la fel de jegos ca la noi a ajuns. Munte, hai să zicem că au pârtii mai faine, au infrastructura de turism montan peste a noastră, dar mâncarea este ultima speță. Un talmeșbalmeș gras, sărat, vomitiv.

Sofia arată ca Ferentariul de prin anii ’90. Dacă ieși din zona centrală, și câteva sute de metri dacă ai ieșit din cercul central, zici că ai nimerit în curul Ferentarilor, unde se căcau ferentarii în spatele popotei. Trece și o gârlă prin Sofia – așa albie infectă n-am văzut niciunde. Nicăieri, nici la noi, nici la moldoveni, în ultimul cătun uitat de lume n-am mai văzut așa primitivism. Saci cu gunoaie, pisici umflate, câini putreziți, scaune, căzi din fontă ruginite, moloz, cotețe cu tot cu găina cu gâtul prins între scânduri, copite de cal, curve, sferturi de BMW-uri, chiloți cu crustă, borcane cu castraveți împuțiți. Am stat ceva să mă uit la gârla aia, am stat pentru că m-a șocat.

Ah, iar hotelurile de 4 stele din Sofia arată ca 2-3 stele la noi. Pute a țigări în restaurantul hotelurilor; chelnerițele alea – zici că sunt trezite din morți, îmbălsămate deja – fumează pe la colțuri cum prind ocazia. Fumează și se bășesc.
Mergeți măcar o dată cu mașina București – Sofia, faceți drumul ăla lung și pustiu printre sate. Am mers de vreo zece ori și am văzut același lucru, aceeași penurie puturoasă. Oamenii pe-acolo nu sunt doar săraci, sunt și puturoși, adică leneși, stau să se împută pământul sub ei. Gardul surpat, tencuiala picată toată de pe casă, acoperișul se mai ține într-un cui, căpița de gunoi la poartă, iar ei stau la taclale, îi doare la bască. Ce mai au cât de cât frumos, câte o tufă de trandafiri. Stau acolo la poartă, lângă tufa de trandafiri, și așteaptă să pice casa pe ei.

Și tot spre Sofia este drumul ăla prin câmp, vreo 70-80 km nu vezi vreo așezare stânga-dreapta. Are și indicator când începe. Pe la noi n-am văzut; este un indicator care te avertizează că intri pe un drum pustiu. Dacă ți se întâmplă ceva, vreo pană, ai cam pus-o, aia vrea să zică indicatorul. Eh, pe drumul ăla fără case, fără peco, fără nimic, am numărat 17 curve la dus și 15 la întors. Plin, plin, plin de curvăraie, în tot pustiul ăla cresc numa tiriști și curve. Stau acolo pe marginea drumului și așteaptă să le duc tirurile spre Sofia. Un tir 2-3 kilometri, un tir 4-5, alt tir poate 10, fiecare cât îl ține. Am numărat 17 curve la dus, 15 la întors. Două au reușit să ajungă până în Sofia și le-au angajat chelnerițe la 4 stele.