Cred că e primul an, de foarte mulți ani, când nu m-am uitat la Eurovision. Nu a fost o surpriză, am decis asta din momentul în care am aflat ce mizerie de piesă va trimite românia și, atunci, concursul nu a mai avut nicio miză pentru mine.

Sigur, am văzut interpretarea româniei, bășina aia mizeră, o efervescență atonă de sunete fără sens, promovate de un plod arogant, fără idee de muzică, care venise acolo decis să pedaleze pe metoda gay, tip Cezar Ouatu. Cu diferența că Cezar e un artist real și complet, iar Costel Bastârcă ăla de pe scena era doar un nimic.

Evident, școala românescă de muzică ușoară ne arată, pentru a nuștiucâta oară că nu avem muzicieni, nu avem tradiție în muzică și nu avem mijloacele necesare pentru a trimite muzică made in românia mai departe de granițele bulgariei.

Simultan, însă, ne arată că, în românia, sistemul de votare cu public este un fail desăvârșit, pentru că publicul românesc este hidos, este șpăgar, este hoț, cumpără mii de cartele ca să voteze pentru nepoțelul competitor, este o reprezentare realistă a agorei românești.

În rest, am ascultat top 10 melodii, sunt perfect de acord cu clasamentul, cu o singură mențiune. A fost o ediție FOARTE slabă a eurovisionului. Pe youtube eu am un playlist cu melodii care mi-au plăcut, de la Eurovision, de-a lungul timpului. Anul acesta nu intră niciuna în top.

Acestea fiind spuse, un cântec vesel să cântăm.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur