Îmi trimisese cineva ieri un link cu un tip care dona niște mobilă veche dintr-un apartament, cu mențiuni de alea Primul venit, primul servit, nu asigur transportul, gen uite ce mărinimos sunt, ce filotim, cum dau eu mobila mea bună pentru o cauză măreață și dreaptă.

Mobila lui bună erau niște gunoaie de alea de mobilă din anii 60, lemn de ăla împuțit lucios care arată ca moartea, niște căzături nenorocite, cel mai probabil tipul moștenise sau cumpărase apartamentul unui bătrân recent decedat și voia să facă curățenie rapid, cu costuri zero.

Oameni buni, oamenii săraci sunt tot oameni, să știți. Dacă vreți să donați ceva, donați ceva util, ceva care să arate drăguț, ceva care ar fi putut să fie vândut, dar preferați să faceți o faptă bună și să îl dați cuiva care are nevoie de el. Altfel nu înseamnă decât că, în loc să aruncați la gunoi, aruncați la săraci, că doar și ei sunt gunoaie, nu au nevoie decât de bear necesities.

Nu, mobila jegoasă cumpărată de bunici nu e mobilă de donat și nimeni nu vă apreciază pentru gestul mărinimos, pentru că toți știu că, de fapt, nu vreți să plătiți pe cineva să vă care la gunoi jegurile antice. Nu, țoalele rupte nu sunt donații, pantalonii cu urme de rahat ale lui tati recent decedat sunt gunoaie, nu sunt lucruri pe care să le dați Să le poarte săracii.

Fiți oameni, nu mai fiți ceea ce donați.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.