Domnului să ne rugăm

Şi pentru ca a mai ramas un rest de zis, daca tot a fugit fugit somnul :
1. Marea tristete cu adevărat e că un credincios, care se presupune, teoretic, ca a gustat din mierea rugăciunii, este mai puturos si mai inconsecvent decat un ateu incrancenat care o tine pe a lui si bună.
Nu e o judecată, ci o amara constatare.
Sau poate tocmai aici se ascunde misterul exercitării liberului arbitru, in amândouă cazurile ?
2. Nu o mai lungesc, ca iti blochezi sinapsele cu atâta vorbarie despre Dumnezeu si ma declari habotnic.
Sau iti pica serverul ori îţi dezerteaza “credincioşii”. 😀
Nu stiu cand te-ai rugat ultima data, dar cu tema aceasta ai facut-o : “Domnului să ne rugăm” este o invitaţie la rugăciune.
Ca şi răspunsul : Doamne miluieste !

Disclaimer: Nu sunt expert catusi de putin.

Cei care se roaga pentru loto si noroc n-au inteles sensul rugaciunii. Dar exista destui.
A zis bine cineva mai sus: omul cand da de greu si nu mai are spre ce sa se intoarca, incepe sa caute sens si-n alte planuri. Si, decat sa ajunga prin cine stie ce secta cel putin dubioasa, prefer oricand sa-i recomand religia in care am fost crescuta de bunici. Apropo de asta, am auzit de cateva ori texte gen “tre’ sa fii bun ca asa-i bine, nu ca asa-ti zice un nene invizibil”. Bun, dar cine zice ca-i bine? Universul? Presedintele? Subconstientul? A, asa ai fost tu crescut? Asa ti-au zis “ai batrani” ca-i bine sau ca “e frumos” cand erai mic? Si ei ce religie aveau? In majoritatea cazurilor, cred eu, bunicii si parintii generatiilor noastre sunt sau au fost credinciosi si poate chiar practicanti. Spuneti-i spalare pe creier, dar daca nici macar frica de sau iubirea pentru un “om invizibil in cer” nu poate diminua anarhia, trisarea, rautatea, atunci nu cred ca legea, educatia, mass-media sau altele ar putea fi de prea mare ajutor.
Revenind la “dubiosenii”, stiu cativa oameni foarte destepti in diverse domenii, dar care au fost racolati de astfel de organizatii intr-un moment de vulnerabilitate si acum vorbesc cu atata patos si de sus despre crestini si alti “muritori de rand”, ca-mi vine si mie sa le dau una.

Eu, personal, nu vad oamenii “bisericosi” ca pe ceva rau. Am suficienti prieteni, inclusiv de alte religii/confesiuni, care sunt de treaba, placuti, etc si care nu incearca sa indoctrineze pe nimeni, dar nici nu se leapada de credinta lor si nu le e rusine cu ea (si dac-or avea indoieli, le tin pentru ei, cred). Imi pare foarte rau ca BOR nu prea organizeaza activitati la fel de dragute (concertele caritabile ar fi un exemplu), in special pentru copii si nevoiasi, care sa ii faca sa-si inteleaga mai bine propria religie si scopul ei initial.
Ca veni vorba, sunt perfect de acord ca nu e ok sa crezi orbeste (cel putin in majoritatea cazurilor), dar sa cunosti putin din ceea ce crezi, sa intelegi de ce mergi sau de ce sa nu mergi la biserica, etc, nu strica deloc. Alegi sa da sau sa nu, sa aia sau sa ailalta, dar alegi in cunostinta de cauza. Cred ca abia la teologie (si poate nici acolo, nu stiu) se dezbat cu adevarat unele lucruri importante, se compara cu alte religii si mitologii, etc. Mi se pare hartuitor sa fiu intrebata de atei cu fularas “de ce crezi?”, atunci cand necredinta lor nu e bazata pe nimic sau pe ceva ce eu gasesc derizoriu (“m-am rugat pentru o bicicleta si n-am primit-o” sau “nu-L vad, deci nu exista”). Corect mi se pare sa studieze cat mai multe religii (desi pe de alta parte nu cred ca ar ajunge o viata), sa vada pe ce sunt bazate, sa vada diverse asemanari si poate chiar sa vina cu o teorie proprie, inainte de a zice: “E prea mult de citit. Mai bine ma lepad.” Nu urasc ateii. Am avut discutii interesante cu 2-3, dar care chiar erau deschisi si care stiau ca, in cazul lor, au luat decizia asta pripit. Zic doar sa stie ce si de ce aleg, nu sa o faca doar ca sa fie in trend sau ca sa nu fie luati in ras.

Inchid paranteza si mai scriu ca ii admir intr-un fel pe cei care chiar merg de drag la biserica. Mi-ar fi placut sa vad un asemenea entuziasm si la ortodocsi. In tarile unde ortodoxismul este minoritar, credinciosii sunt mult mai uniti si “mai” practicanti. Dar aici, ca e majoritara, neaaaah, screw that, I’m doin’ chicks 😆
Pentru orice eventualitate, recomand amicitia cu un cunoscator (preot, calugar, pasionat) care are o viziune cat mai larga si e constient de cum e sa traiesti in ziua de azi, stie de ce multora le e greu sa creada, etc. Un asemenea om iti poate pur si simplu limpezi mintea si raspunde la intrebari si dubii, fara sa incerce sa te indoctrineze.
Am observat la ei un lucru care nu mi-a placut deloc: unii preoti dau dezlegare de la post si multe altele si te lasa “curat ca lacrima”, in timp ce altii iti dau canoane grele pentru lucruri care mi se par mult mai mici. Double standards WTF! Nu cred ca ar strica un FAQ: pentru malahie, 50 de matanii, pentru preacurvie, 100 matanii si tot asa. E un exemplu random, nu stiu cate matanii se dau 😆 Dar sa fie egal pentru toti. A, mai sunt si cei care nu spun decat ce vor ei la spovedanie, desi ideea tocmai aia ar fi, poti pur si simplu sa nu te mai duci et voila.

E drept, mai exista si multi care merg la biserica doar ca sa barfeasca sau sa doarma-n scaun sau care-si declara credinta tam-nesam si te judeca pentru diverse, cand ei nu se uita la cat de multe rele fac ei insisi… multi crestini zic ca s-au “lasat” de religia in care au fost botezati tocmai ca sa nu fie confundati cu asemenea oameni. E alegerea lor.

Cand eram mica, am auzit o fraza in genul a “Tu poate uiti sa te rogi in fiecare seara, dar Dumnezeu nu uita sa te trezeasca in fiecare dimineata”. M-am ingrozit si constient, si subconstient ca poate orice seara in care adorm poate insemna adormire vesnica (desi n-am avut probleme grave pana acum) si daca tot e sa fie, macar sa n-adorm “nerugata”:D

Eu incep prin a multumi pe indelete pentru lucrurile frumoase de peste zi, apoi ma gandesc unde am gresit eu si cum sa ma pregatesc pentru maine, si abia dup-aia cer sanatate pentru toate neamurile, animalutele, plantutele si planetutele (initial, ii numeam pe fiecare-n parte, dar pana la urma am zis “f..k that s..t”, iubesc prea multi).
Primele doua lucruri mi se par exercitii foarte bune pentru oricine, chiar si pentru “spiritual, but not religious”:)

Uite diferenta intre ai nostri si ai lor:

www.realitatea.net/biserica-ortodoxa-din-cipru-punem-averea-bisericii-la-dispozitia-statului-pentru-iesirea-din-criza_1139148.html

www.realitatea.net/patriarhia-cere-mai-multi-bani-de-la-stat-pentru-catedrala-manturii-neamului_1139006.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb