Scris de Ștefania

Am citit textul de ieri cu un zimbet amar. Dependenta nu incepe atunci cind nu mai poti functiona fara stimulul extern pe care il cultivi, ci atunci cind nu poti spune “pas” ocaziei. Cind nu poti spune “Multumesc, dar pe moment ma abtin”. Dependenta imbraca multe forme: droguri, tutun, sex, alcool, jocuri de hazard, medicamente, emotionala, mincare, shopping, internet/ celular… In toate exista regula lui “ce e prea mult, strica”, orice bucla se poate transforma in cerc din care nu se mai iese.

Desigur, potentialul distructiv e relativ fiecarei forme. In cazul drogurilor, “Requiem for a Dream” povesteste cu multa delicatete si umanitate, fara a emite judecati , evolutia buclei catre cerc. Mie mi-a pus in echilibru prejudecatile si experienta personala tulburatoare avuta la primul contact.

Nu e un secret ca lucrez in psihiatrie. Dependentele sint o ramura separata, nu se trateaza in spital in mod direct, in sectie vedem urmarile lor, efectele secundare, sechelele ca sa zic asa, Povesti stiti toti, probabil. Despre ce nu se vorbeste destul sint daunele facute nu propriei vieti, ci celor din jur. Familii intregi ruinate de lipsa de coeziune/autocontrol/autostima.
Cel mai tragic caz l-am avut acum citiva ani. F. nu era inca major, fiu al unei familii bine cotate. Mama scriitoare si pictorita afirmata, tatal prof universitar, divortasera iar el statea cind la unul, cind la celalalt, descris ca o fire linistita, sociabil dar cu bun simt. Pe 1 ianuarie, dupa noaptea de revelion petrecuta cu prietenii, intre alcool si droguri, F. s-a intors acasa dimineata. Nu se stie de la ce a inceput cearta cu mama, cert e ca la un moment dat a lovit-o cu o sticla de sampanie in cap si aceasta a cazut lata. Cica politia a gasit-o pe jumatate dezbracata, semn de tentativa de viol. Dupa-amiaza, cind si-a mai revenit din betie, l-a sunat pe taica-sau… Familia l-a sprijinit si a angajat cei mai scumpi avocati , i-au gasit niste atenuante, dar puscarie tot a facut citiva ani. Interesant e ca oroarea a fost atit de mare, ca mintea lui a folost un mecanism de aparare, stergind tot. El efectiv nu isi amintea (tot) ce se intimplase. Spre sfirsitul perioadei de detentie a fost transferat intr-o comunitate, unde a inceput sa faca psihoterapie, in vederea reluarii vietii de afara. A inceput sa aiba tulburari si a venit la noi pentru stabilirea unui tratament. Incepea sa isi aminteasca, sa realizeze grozavia comisa . La nici un an dupa, s-a sinucis.

V-am mai povestit de Gigi? Nu se drogheaza, are problemele lui si fara asta, dar daca ar fi dupa el, ar fuma 4 pachete de tigari pe zi si ar bea un bax de cola. Cum nu se poate, i le injumatatim si i le dam cu portia. Urla in mijlocul holului: “Eu TREBUIE sa fumez! Daca nu fumez ACUM, imi explodeaza plaminii!” “Gigi, asteapta nitel, intii iei medicatia si apoi fumezi” “Eu nu pot lua pastile. Nu-mi trebuie” “Cum asa?” “Sint un robot!” “Aaa.. okeeei . Dar astea nu sint cu apa. E uleiul de care ai nevoie sa nu rugineasca circuitele, ca altfel te transfomi in tinichea”
Ma priveste sceptic, neincrezator , in dubiu. Plusez “Stii ca ai circuite integrate care trebuiesc protejate, uite si tu cum ploua afara, cu umezeala asta chiar vrei sa ruginesti pe dinauntru?”
Sta in cumpănă apoi încearcă totuși să aibă controlul “Dar pe urma imi dai o coca-cola!” “Sigur, dupa ce iei tratamentul” “Vreau doua!” “Gigi, nu te obraznici! O cola si pe urma mai vedem! Iti amintesti ca ieri ai vomitat?” “Pentru ca mi-au facut injectia ca sa vomit!” ” Ba ai facut injectia tocmai ca sa fii bine!” “Daca nu imi dai cola, o sa-ti trimit Blestemul Soarelui” “Eu am Magia Lunii! Nu-ti convine sa ne luam la întrecere” “Eh, ma urmareste Morgana” “Daca esti cuminte, te apar eu!” Plescaie ginditor “N-ai ce face tu, aia ma vrea pe mine!”
Off, Gigi, cum sa fac eu sa te apar de Morgana din capul tau?

Eva e o ex-toxica, de aia cu intepaturi in vena. Are aproape 50 de ani, slaba de-i poti recunoaste craniul sub carnea de pe chip. Sta cu maica-sa, care o ingrijeste bine, ca e singura ei fata. Dar din cind in cind boala preia controlul asupra ei, devine agresiva si atunci maica-sa o aduce sa ii fie reconfigurata terapia. Bine, pe linga schimburi ii strecoara si niste fituici “Turnul de Veghe- Citeste rugaciunile, mama, ca te ajuta!”
“Curvo! Tu i-ai pus cianura lu’ Gigi in pahar!” “Nu, Eva draguto , nu i-am pus, ca n-am, daca as fi avut, ti-as fi dat-o toata tie!” Ride. “Lasa-ma-n pace!” intervine Gigi “ti-am spus ca nu-s iubitul tau!”
“Eva, chiloții se pun peste pantaloni doar daca ești Superman ! Nu e cazul tau!” “Sau daca ai fund mișto!” “Nu e nici cazul asta!”

I. nu implinise inca 18 ani cind a fost adusa prima data. Se certase urit cu familia, urla ca toti o spioneaza si o vorbesc de rau. O fata frumoasa ca o pin-up: piele ambrata, ochi migdalati, gura plina ca o cireasa, tip Sofia Loren tinara ,nu foarte inalta, cu parul negru, lung pina la fund. De mica era cam saraca cu duhul. A intrat intr-un cerc de prieteni care initial o linguseau pentru fizicul ei, a inceput sa se drogheze ca sa se simta importanta, a ajuns apoi sa se vinda pentru droguri, Din pacate, dintr-o fata care s-ar fi putut mentine pe o linie de plutire s-a transformat intr-o persoana traind intr-un delir paranoic: toti ii vor raul, ii controleaza telefonul cu niste cipuri, ii fura hainele, o tin prizoniera. In momentele de aparenta luciditate ne cerea “cuie”, abia astepta sa fie externata, ca sa isi procure. La distanta de un sau doi , cind a fost internata din nou, isi pierduse prospetimea, incepuse sa se uriteasca deja…

A. are 31 de ani. Un tip bine facut, interesant, a jucat fotbal la ceva echipa de serie C, cinta la baterie , cica a si trimis ceva compozitii unui cintaret cu faima. Maica-sa zice ca isi facea din cind in cind, cu prietenii, cite un joint, de relaxare, de stimulat creativitatea, nu chestii grele. Pina intr-o zi cind s-a inchis in camera lui, dormea ziua minca noaptea, sustinea ca e un agent dublu rus si american, dar de fapt lucra pentru contraspionaj, se casatorise in secret cu fiica lui Putin, urla ca n-a primit banii pentru compozitiile lui muzicale si cerea sa fie externat pentru ca tocmai semnase contractul cu o echipa de fotbal de serie A si trebuia sa inceapa antrenamentele. Fara medicatie nu mai functioneaza normal, cit de cit…

“Al cui e rindul sa coboare in triaj? L-a adus politia pe M.”
Il cunoastem, e un tinar care si-a prajit creierul cu naiba stie ce-a fumat la Amsterdam, Cind nu mai ia tratamentul cade din nou in delirul de a avea o nevasta si copil in Olanda iar pe maica-sa n-o mai recunoaste. Ii spune in fata ” Eu nu va cunosc. doamna, nu stiu cine sinteti!” . N-a mai trecut pe la noi de o perioada buna… “Ce-a facut de data asta?” “O fugarea pe ma-sa in gradina cu un iatagan”
Ma uit la ceas si oftez. Peste o ora termin tura. Imi iau combinezonul, masca, manusi, boneta. viziera…
Privesc baiatul din fata mea, slab, inalt, cu chip oval, par lung si ochelari rotunzi. In timp ce așteptăm rezultatele analizelor, doctorii completeaza formularele pentru internare. “Cum te cheama? “I told you, I’m Mark Eagle, I don’t speake your language!” “Zice ca e indian, nativ american ” imi sopteste unul dintre cei doi polițiști care îl păzesc..
Aduce mai degraba cu John Lennon, insa el se simte o pielerosie, cine-s io sa-l contrazic? Dar daca-i bal, bal sa fie! “Ok, Mark, ai si tu rabdare cu mine, ca nu vorbesc engleza asa bine, am uitat dictionarul acasa. Da’ de-a cui din America ești, din ce trib faci parte?” “Sint cheyenne, dar am si rude sioux” “Ah, nu cunosc… Apașii imi sint simpatici , știam si un mohican… ” “Oh, da, apașii sunt de treabă”
Polițistul se uita la mine de parca as fi eu cea ticnită.
“Pfoai, abia peste o ora ne vine schimbul” bombane celalalt. “Eh, mai dureaza, ce crezi? Doar se stie : functionarul public la ora 14 are programare la automatul de cafea! Pina isi beau cafea, pina se urca in masina, pina ajung colegii aici, pina le povestim ce e cu asta”…
“Cu ce te ocupi?” “Eu sint actor, regizez filme si scriu muzica, Am facut o gramada de lucrari, le-am pus pe Youtube ” “Interesant, pe ce canal pot sa vad o opera a ta?” “Nu sint obligat sa-ti arat !” “Evident, voiam doar sa inteleg ce gen de muzica faci!” “Mai multe!” “Dar cum de traiesti aici, daca esti fiu de indieni din America?” “Nu stiu, probabil am fost furat la nastere! Doctorilor, imi puteti spune ce s-a intimplat la nasterea mea?”. Panica.
Trancaneam cu Mark despre politica sociala de integrare a minorităților etnice in America, duca-s-ar pe pustii Trump cu ciuful lui cu tot, sa speram ca Biden e mai breaz, cind a venit colega din tura de dupa-amiaza. Rezultatele testelor nu erau gata.
Salut si ma indrept catre iesire. “Pai cum, si ne lasati aici?”ma intreaba politistul mai tinar (draguuut).
Zimbesc mefistofelic “Functionarul public la ora 14 are o programare!”

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.