DESPRE MORȚI, NUMAI BINE

Românii au o grămadă de zicători tâmpite, de care sunt foarte mândri. Să îți trăiască, adică să nu îți moară, munca e brățară de aur, a duce nămolul la deal și altele. Una dintre ele este Despre morți numai bine. Adică vezi tu, mortul a plătit deja cu viața toate păcatele sale, acum nu mai avem de ce să zicem nimic de rău despre el. De aia vezi o grămadă de țațe ultragiate pe net, de fiecare dată când moare o celebritate, dar vai, cum poți să spui asta de maestrul X?

Totuși, despre Vadim, chiar nu prea aș avea ce să zic de bine. Scrib ceaușist, făcând, alături ce celălalt porc pe care acum probabil l-a întâlnit în iad, Adrian Păunescu, tone de poezele de slavă partidului, tovarășei și tovarășului, nu a făcut absolut nimic bun în viață.

După revoluție a venit cu gunoiul de partid numit România Mare, a venit cu ziarul aferent, cel care împroșca cu zoaie inimaginabile pe vremea aceea, în toată lumea. Poate unii dintre voi își mai aduc aminte de demențele scrise de Alcibiade, de fapt un Vadim ascuns sub așa zisa anonimitate a pamfletului.

Toată viața sa a fost o înșiruire de slugărnicii și lături. Slugărnicii în fața potentaților vremii, indiferent de regim și lături aruncate în capul tuturor celor de la care nu avea nimic de câștigat.

Acesta a fost Vadim. Un limbric coleric, limbric de care mulți dintre noi își vor aminti doar pentru că a fost cel din cauza căruia Iliescu a ieșit președinte a 3 a oară. Pentru că aveam de ales între un criminal, Iliescu și un dement, Vadim. Am ales Iliescu, atunci.

Acum cu toții punem la gheață șampania pentru Iliescu.
Așa să ne-ajute Dumnezeu, pe numele său adevărat Marele Monstru de Spaghete.

Un comentariu: Sper ca în iad să fie înconjurat de unguri, evrei, negri, homosexuali și sirieni.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt