Scris de Tatiana Neamţu

Motto:

“De treci codrii de aramă

De departe vezi albind

Şi-auzi mândra glăsuire

A pădurii de argint.”

(Mihai Eminescu – “Călin. File din poveste”)

De multe ori trecem prin viaţă, cu anumitele ei etape, fără a ne putea opri din iureşul în care singuri ne-am urcat. Suntem într-o continuă căutare a fericirii, a bunăstării, încât luptăm efemer şi niciodată nu ne putem bucura pe deplin dacă le obţinem, neştiind să fim mulţumiţi.

Poate cea mai bună lecţie pe care o primim [dacă am fi dispuşi s-o asimilăm] e viaţa într-un stup de albine şi modul în care albinele ne dau cadou cele mai preţioase produse fără a cere prea multe în schimb.

Pentru că zilele astea trecem prin febra anuală a primelor pregătiri pentru pastoralul la salcâm 1, încerc să mă gândesc ce l-a determinat pe bunicul meu (şi pe atâţia alţi apicultori) să se ocupe de albine. Cu siguranţă îndeletnicirea asta merge dincolo de câştigul material. Pentru că apicultorii ştiu câtă muncă e în spate şi câte cheltuieli generează apicultura. Nu vreau să fiu ipocrită şi să minimalizez câştigul, însă câştigul nu e totul.

Totul e bucuria pe care ţi-o dă pădurea de salcâmi. Totul e liniştea deplină a pădurii, însufleţită de zumzetul lin a miliarde de albine trudind din greu. Să petreci timp de 50 de ani – anual – câte 1 lună în pădurile de salcâm şi de tei îţi aduce multe învăţăminte. E fascinant să urmăreşti modul organizat în care se desfăşoară viaţa într-un stup, culesul, traiul, truda albinei pentru om. Să te trezeşti în fiecare dimineaţă timp de 1 lună în aromele intense de tei sau salcâm trece dincolo de orice experienţă pe care putem trăi, noi, ceilalţi.

În luna mai a fiecărui an culegem o miere regească, atât de fină şi de dulce, atât de pregnant aromată încât ai impresia că mănânci pura floare de salcâm. E modul în care albina ne mulţumeşte pentru grija pe care i-am acordat-o de-a lungul unui an.

De ce nu învăţăm nimic de la albine? De ce nu învăţăm altruismul, truda, mulţumirea, fericirea din lucrurile simple? De ce căutăm mereu altceva? Dincolo de ceea ce e cu adevărat important?

Vă doresc o mini-vacanţă minunată!

 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.