pasaj piata presei

Știți construcția aia minunată pentru care stăm și înghițim nervi, praf și aglomerație de vreo 3 ani? Pasajul ăla care trebuia să ne scoată din mizeria și insalubrul în care ne chinuim, agnostici și loviți de soartă?

Am trecut aseară prin el.
Pasajul ăla e cât o ejaculare mai bună. De lung. Și nu face absolut nimic. Doar o curbă subterană. 3 ani de chin ca să nu mai stăm la semaforul din fața casei presei. Nu e problemă, că stăm la semaforul de la ieșirea din pasaj, dar, de la geamurile corporatiste din jur nu se mai vede intersecția aglomerată.

Fain.
Cică mai face încă 3, după succesul ăsta. Pe Ștefan cel Mare. Și o să le facă, foanfă ăsta va ieși primar cât timp va dori el. Să vedeți ce frumos o să fie, vreo 6 ani de acum încolo.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.