Contul meu
Mă uitam înainte la ştiri, cum vajnicii inspectori de la ITM au prins nişte muncitori angajaţi la negru şi îi obligau să dea declaraţii, cu îndemnuri duioase, gen Hai scrie, scrie, că discutăm după aia.
Băi, NU EXISTĂ LEGE ÎN RROMÂNIA CARE SĂ TE OBLIGE SĂ DAI DECLARAŢII. Singurul loc în care eşti obligat să declari ceva este în faţa unui judecător, într-un tribunal. În rest, dacă nu vrei să declari nimic nimănui, NU DECLARI, inclusiv la poliţie, procuratură etc. Bine, probabil la poliţie veţi primi şuturi în cur până veţi declara tot ce vrea cap de cretă, dar ca idee, e dreptul tău de cetăţean de a nu declara nimic.
NOU
Nu poti spune pur si simplu nu vreau eu sa declar nimic.Trebuie sa declari ca nu declari nimic.Si apoi te semnezi.
NOU
mm » poti refuza sa declari ceva. respectivul ce doreste sa te interogheze va nota ca refuzi sa faci orice declaratie si cam atat.
NOU
Asta e valabil doar pentru inculpat/invinuit. Revin asupra ceea ce am zis anterior si iti spun ca, in penal cel putin, esti obligat sa declari tot ceea ce stii.
NOU
mm » in fata unui tribunal, da. in rest, nu.
NOU
Ca sa ne intelegem. Invinuitul/inculpatul are DREPTUL sa dea declararie, iar martorul are OBLIGATIA sa declare tot ceea ce stie. De aici si diferente pe care le banuiti si singuri (primul poate refuza sa dea decl, al doilea nu). Infractiunea mentionata de un comentator este altceva (gandeste-te ce se intampla daca politistul nu intrebuinteaza niciunul din mijloacele descrise, ci doar iti solicita sa dai declaratie). Pentu a face o persoana sa dea declaratie, exista mijloace de constrangere LEGALE. Crede-ma ca stiu ce spun. Sunt procuror.
NOU
mm » daca esti procuror, care e articolul, litera, legea care ma obliga sa dau declaratie in fata oricui in afara de judecator.
NOU
Declaratia are aceeasi forta probanta in fata oricui ai da-o. Declaratia data la instanta nu are o forta mai mare decat cea pe care o dai in fata politistului, de ex. Scrie in Codul penal.
NOU
mm » nu despre forta ei probanta vorbim, ci despre obligatia de a declara ceva.
NOU
True. Eu a trebuit sa dau declaratie ca refuz sa dau declaratie.
NOU
daca nu te pot obliga prin lege, se aplica legea “junglei” (a pulanului).
NOU
Pentru cine are timp:
50 de minute despre: “de ce sa nu declari nimic politiei”
www.youtube.com/watch?v=6wXkI4t7nuc
NOU
Nu e acelasi lucru ce-i in america cu ce-i la noi. In primul rand ei au drept comun, noi avem drept latin.
NOU
oare daca le baga o replica de genul “nu declar nimic decat in prezenta unui avocat, ca asa m-a invatat mama”, oare ce fata fac ?
NOU
Nici o instanta nu poate obliga pe cineva sa dea o declaratie:
“Întrebuintarea de promisiuni, amenintări sau violente împotriva unei persoane aflate în curs de urmărire penală ori de judecată, pentru obtinerea de DECLARATII, se pedepseste cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.” Cod Penal, art. 342 alin (2)
NOU
Marian » danke
NOU
Vreau să ştiu câţi vânători de declaraţii au fost pedepsiţi pentru încălcarea acestei dispoziţii în România!
NOU
Si eu la fel. Cred ca numarul lor tinde spre 0…
NOU
Inainte de a te intreba cati au fost pedepsiti intreaba-te cati au fost RECLAMATI pt asta (CU DOVEZI, nu “cuvantul tau impotriva cuvantului meu” – si anume nu numai cu “dovezi” vinete de violenta, ci cu dovezi ca violentele respective au fost folosite ANUME pt obtinerea de declaratii).
PROBABIL ca SI dac-ai reclama cu dovezi un asemenea caz, TOT s-ar gasi “portite” ca sa-i scape pe cei vinovati, da’ cre’ ca-i suficient si faptul ca nu folosesc respectivele violente anume in acest scop de fata cu martori (terte persoane) si nici in fata vreunui dispozitiv de inregistrare – iar “ai lor” BINEINTELES ca nu vor recunoaste niciodata ca au asistat la asa ceva (nici macar nu-i nevoie sa minta propriu-zis, e suficient “sa nu-si aminteasca sa fi asistat la asa ceva” (!) ).
NOU
Daca tot sunt specialisti p’acilea, as vrea sa stiu si eu cum e cu legitimatu’. Adica daca merg pe strada, ziua in amiaza mare, iar un militian vrea sa ma legitimeze, pot sa-i spun sa-si cate de drum?
NOU
Bine ca stiu, credeam ca ai obligatia. Deci cand politia se maimutareste pentru declaratii, joaca la intimidare, nu?
NOU
Totul tine doar de persoana. Va garantez ca, daca ai o atitudine corespunzatoare, nimeni nu va indrazni sa-ti ceara o declaratie. Va spun din proprie experienta. Acum cativa ani am intrat intr-un depozit al firmei unde lucram, unde vreo 10 inspectori agatasera fiecare cate un muncitor si-i interogau. I-am intrebat autoritar cine sunt si va spun ca au fost foarte respectuosi cu mine si parca chiar se scuzau. In schimb la amaratii aia, care scriau fiecare cate o declaratie, le vorbeau de parca le erau stapani. Nici macar nu m-au intrebat cine sunt si nici nu aveam functie de conducere. Va spun, atitudinea conteaza. Eventual acum le-as prezenta buletinul ca cica e si un gabor.
NOU
“…daca ai o atitudine corespunzatoare, nimeni nu va indrazni sa-ti ceara o declaratie.”
misule, in asemenea imprejurari precizia exprimarii conteaza mult. BINEINTELES ca indraznesc SA CEARA declaratii (oricui – daca n-ar face-o ar fi numa’ buni de dat afara), doar o vor face in mod civilizat si cuviincios, fara a insista dincolo de o anumita limita a bunului-simt daca primesc refuz categoric.
DAR – daca au oarece presupunere (fie ea bazata pe argumente oricat de indepartate, de “subtiri”, de… “aluzive”) ca ai merita sa faci parte din cercul de suspecti pt vreun incident oarecare, o asemenea atitudine referitoare la acel incident AUTOMAT te plaseaza in interiorul respectivului cerc de suspecti. In opinia mea, este totusi preferabil SA DAI o declaratie de tipul “in legatura cu… nu stiu nici un fapt mentionabil”. * **
*Este bine ca declaratia respectiva s-o scrii in doua exemplare, si sa semnezi si sa inmanezi unul din exemplare anchetatorului DOAR dupa ce a scris EL pe celalalt exemplar “Am primit un exemplar” s-a semnat si ti l-a inmanat, ca sa nu te recheme de “en” ori pt acelasi lucru, ca sa tot “dai cu “subsemnatul” ” ca nu stii nimic; altfel impaturesti declaratia (ambele exemplare – inca nesemnate), o pui in buzunar si pleci cu ea – ORICUM vei fi rechemat. Argument: “Aveti vreun motiv sa nu vreti sa recunoasteti faptul ca mi-ati cerut o declaratie si ca eu v-am dat-o?”
**Acest tip de declaratie nu trebuie motivata si explicata. Daca intreaba ce inseamna “mentionabil” poti raspunde ca iti amintesti (spre exemplu) ca la momentul pt care ti se cer declaratii*** iti amintesti ca afara era o vreme… (frumoasa, innorata, ploioasa, cu vant – dupa cum e cazul), sau ca la TV era emisiunea…, sau ca mancasesi bine – ceva fara legatura cu evenimentul anchetat.
***ATENTIE sa nu cadeti in capcana: “Declarati ce stiti ca s-a intamplat atunci cand s-a petrecut incidentul!” primeste OBLIGATORIU replica “Va rog sa-mi comunicati si mie CAND anume s-a petrecut incidentul, eu nu stiu.” Daca declarati CEVA (orice) pt momentul incidentului (fara ca intre timp sa fi avut loc o discutie care sa fi precizat momentul, si fara ca incidentul sa fi aparut in presa CU PRECIZAREA MOMENTULUI PRODUCERII) inseamna ca stiti CEVA despre incident – MACAR cand a avut loc.
NOU
Erata: “…MACAR cand a avut loc.”
“…macar CA a avut loc, si CAND anume.”
NOU
E bine de știut!
Mulțam fain! 🙂
NOU
nu merge nici cu suturi in fund. poate mergea in trecut, nu zic nu, dar daca n-am nimic de declarat… pai, sa suga o ceapa 🙂
NOU
Bogdane, poate c’-ar fi preferabil sa nu pui pariu pe asta. Daca se foloseste suficienta… “persuasiune fizica”, s-ar putea sa declari pana si faptul ca ai facut chiar si ceea ce n-ai facut, cu atat mai mult sa incepi sa spui ceea ce stii si nu voiai sa zici.
Din fericire, folosirea violentei intr-un asemenea hal este mai putin probabila (cel putin daca n-au ei convingerea ca esti vinovat).
NOU
In rromania avem drepturi ? :))
NOU
Hmmm, prea multi dintre noi nu ne cunoastem drepturile legale si asta e de multe ori un handicap. Oricum, in cazul in care nu exista potentiali martori au curcanii metodele lor de a obtine declaratii prin metode mai putin ortodoxe.
NOU
ce te astepti de la romani? (mai ales cei mai in varsta). unii dintre ei si la trecerea de pietoni stau si stau si asteapta da’ de-i lasa cineva sa treaca. nu zic sa sari in fata masinilor sa te calce vreun tampit da’ nici sa stai sa astepti ca “boul”. e dreptul tau sa treci strada pe trecerea de pietoni! go for it!
NOU
shady, de la o varsta incolo iti piere sprinteneala, adica posibilitatea de a evita TU un incident daca “boul” de la volan n-o face, si-n plus ai avut la dispozitie o viata intreaga ca sa inveti ca nu intotdeauna iti obtii drepturile. MAI MULT – pe multi dintre ei nu i-a invatat nimeni CE inseamna prioritatea (pe trecerea de pietoni marcata – “zebra” – si nesemaforizata) ATUNCI CAND ESTI ANGAJAT IN TRAVERSARE: PUI PICIORUL PE CAROSABIL! (altfel poti sa astepti mult si bine pana apare vreun sofer politicos – si-‘n plus, acesta nici macar nu poate fi sigur de intentia ta de a traversa, poate doar cauti din priviri un taxi…)
NOU
Declar,semnez si sustin!
NOU
Carabostes, eu sunt mai putin versat in tainele dreptului (teoretic):exprimarea “Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat…” implica automat si obligatia de a raspunde?
SAU, daca “Invinuitul sau inculpatul” refuza sa raspunda, nu mai “…i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei…”? Aducerea la cunostinta a faptei n-ar trebui sa PRECEADA acele intrebari? Pt ca altfel, neacuzat de nimic, poa’ sa-si exercite dreptul sau cetatenesc de a refuza sa raspunda la orice intrebare, si cred ca ar fi cam greu de justificat retinerea sa pe termen nedeterminat doar pt ca refuza sa-si comunice datele personale, fara a fi fost acuzat de nimic altceva…
NOU
Odata era sa fiu pus in postura de martor, insa am refuzat, la insistentele Organului’. Sunt student la drept in prezent si stiu cateva chestii generaliste inclusiv asta. Nu te oblgia nimeni sa dai o declaratie.
ATENTIE INSA: Atentie cum discutati cu organele competente. Chiar daca ai dreptul sa nu dai declaratie, fa-o politicos si refuza cum se cuvine, nu te lua in gura cu ei ca te pot incadra la alte “fapte”.
NOU
Mi-as dori ca toti cei care se incoarda pe aici ca ei nu declara nimic, sa aiba de-a face, atunci cand ei ar avea nevoie de declaratia martorilor pentru a iesi din situatie, doar cu martori ca ei…(care, desigur, isi vor utiliza dreptul de a nu declara nimic).
Valabil pentru cei de tipul: “era sa ma prinda gaboru’ ca martor… da’ m-am tirat, ca n-am chef de dat declaratii ”
Asta imi aduce aminte si de spirtul civic de pe la noi…exercitarea dreptului romanului de a privi in alta parte (a nu interveni) atunci cand este martor la o infractiune. 🙁
NOU
Mvai, cati specialisti aici. V-a pus cineva vreodata sa dati declaratie in scris despre ceva? Si nu zic aici de declaratie pe propria raspundere ca v-ati pierdut buletinul, gen. Eu vorbesc de declaratie care te baga in puscarie, nu de altceva. Pe mine, da. Daca nu ai capu’ pe umeri, te caci sânge. Pe mine m-a tinut politia o noapte intreaga aiurea sa le spun “ce-am facut”. Mi-au dictat chestii gen “am fost surprins de organe in timp ce…” si cand au vazut ca nu merge m-au terorizat o noapte-ntreaga “sa zic”. M-au facut sa ma gandesc daca am spart vreun geam prin clasa a patra( ca-l declaram, jur!), m-au convins ca orice zic, tot la puscarie ajung, chiar si nevinovat etc.
Aici, in comentarii, pare foarte simplu. Dar de multe ori nu e. Mie mi-au facut perchezitie acasa cat eram la ei, de m-au intrebat vecinii juma’ de an “ce-am facut” sau “daca stiu cine le-a spart masina azi-noapte”. Cunoscutii m-au luat dup-aia cu “pfuai, da’ io le ziceam, le faceam, le dregeam…”. Faceau o felatiune. Ce sa faca? Actele sunt la ei. Oficial, m-au dus sa ma identifice, nu aveam buletin la mine. Tre’ sa NU FACI nimic ilegal, in primul rand. Doar asa poti dup-aia sa raspunzi linistit la ce te intreaba, ca tot acolo ajungi, adica te lasa in pace. Doar n-ai facut nimic, nu? Da’ prin furcile alea caudine nu stiu cati rezista.
NOU
@cristean : +1
Sa ne bagam p..a n ea de pulitie&CO….Am avut de-a face cu pulitia, pe latura penala penala, interogat 5 ore la politia capitalei, eu om nevinovat (chiar nevinovat), atat derau m-au speriat gaborii aia (parnaie 10 ani, complice, aceeasi pedeapsa ca si faptuitorul), imi venea sa mint(recunosc) ceva ce n-am facut doar ca sa scap de acolo…si cica e interzis in CPP sa obtii niste declaratii prin intimidare, constrangere, amenintari etc…pe pula mea!
NOU
am intrat anul trecut in direct la o emisiune tv cu subiectele de mite care au avut loc inainte de alegeri,am spus in emisiune ca sunt anonim si ca si la noi pe str cutare s-au umblat pe scara cu bani de la nu mai stiu care primar si am fost intrebata de realizator daca am luat banii care ni s-au oferit pt a vota pe cutarica,iar eu i-am raspuns ca fraier sa fii sa nu-imiei daca tot tii da cineva gratis ca doar nici asa nu vin ei cu tine la vot sa vada daca tu defapt ai votat cu cine le-ai zis lor ca ai sa votezi,iar azi am primit un telefon de la politie sa-mi spuna sa ma prezin pe luni la ei ca sa le dau o declaratie pe tema subiectului din emisiunea respectiva.as dori sa stiu daca sunt obligata prin vre-o lege sa le dau vreo declaratie,as dori sa stiu ce sa fac pentru ca nu am de gand sa ma tarasca prin tribunale,eu am intrat in emisiune dor ca sa spun adevarul cum i-si cumpara primarii voturiile de la populatie nici prin cap nu mia trecut ca o sa ajung si la politie cu asa ceva .va rog sa-mi dati un raspuns.va multumesc
NOU
dana » probabil ai dost antrenata se realizatori sa spui asta, nu cred ca ai veut sa spui asa ceva
NOU
vreau un raspunbs astazi daca se poate
NOU
dana:
Avand in vedere faptul ca AI RECUNOSCUT (in mod public, in direct la televiziune) ca ai luat niste bani care ti-au fost platiti (in mod specificat) in vederea indeplinirii unei anumite actiuni, pe cand dumneata aveai de la bun inceput intentia sa nu indeplinesti actiunea pt care fusesesi platita, ceea ce te incadreaza la “escrocherie”, singura “portita” – in optica mea – (SI AIA – doar posibila, potentiala, nu sigura) este “sa-l iei pe “nu stiu” in brate”, adica (dupa – si numai DUPA – ce iti este adus la cunostinta in mod oficial motivul / scopul chemarii, adica subiectul asupra caruia ti se cere sa dai declaratia, si CAND anume a avut loc evenimentul; daca momentul nu iti este comunicat din initiativa lor, ceri precizari) ceva de genul “Anul trecut in luna…? Nu este imposibil ca atunci sa fi stiut eu ceva, dar eu am o memorie destul de slaba. Nu mai tin minte* ce s-a intamplat cu atata timp in urma.” si-apoi “Un telefon? Nu tin minte daca oi fi facut eu asa ceva, desi parca m-as astepta ca ASTA sa tin minte. Nu mai tin minte ce faceam in acea zi, nu mai tin minte nici macar daca eram acasa, iar daca ERAM acasa – daca nu cumva o fi fost in vizita la mine vreo alta persoana care sa fi putut eventual sa faca EA apelul, eventual de la telefonul meu…”
* O memorie slaba (eventual in urma unei firi “distrate”, dar nu neaparat) nu este ceva condamnabil. Da de banuit, dar nu este un argument in defavoarea cuiva: nimeni nu are obligatia legala sa tina minte ceva pt vreun interval specificat de timp, nici nu exista vreun argument medical conform caruia uitarea de catre o anumita persoana a vreunui fapt anumit dupa vreun anumit interval de timp sa fie imposibila – sau macar inafara probabilitatilor obisnuite, “de-zi-cu-zi”.