S-a anunțat candidatul USL pentru primăria capitalei. Medicul Cătălin Cârstoiu. Chiar sunt curios de calculele făcute și de niște opinii pe temă, poate nu sesizez eu aspecte. Evident, Firea a fost dată pe făraș pentru că Primăria Capitalei este trambulină pentru președinție. Românii aud mai des de primarul capitalei decât de președintele lor (bine, între noi fie vorba, cred că românii aud mai des de mine decât de președintele lor, dar asta e, mai avem câteva luni și scăpăm, poate ajunge secretara lui Rutte la NATO), iar Ciolacu nu are nevoie de un contracandidat la puterea supremă în românia. Așa că a tras-o pe linie moartă, probabil i-a promis un post de europarlamentar, ceva, ca să o țină pe țață cu poalele jos the end.

Despre medicul vieții…să mă ierte domnia sa, efectiv nu am auzit niciodată de el. Probabil și pentru că nu prea am avut treabă cu ortopedia vreodată. Da, am citit că e finul lui Băsescu și alea, dar influența lui Băsescu e mai mult spre zona Bellu/Reînvierii, nu prea îl văd eu să aibă tracțiune la inamicii lui de-o viață.

Sincer să fiu, din momentul ăsta, mă simt ușor mai relaxat, când vine vorba de alegerile pentru primăria bucureștiului. Pentru că problema mea era cu panarama aia, țoapa aia de Pătârlagele. În rest, nu mă dau în vânt după Nicușor, nu prea a rupt pisica în două de când e primar, adică da, ok, înțeleg că nu ai cum să dai căldură complet în oraș, după 30 de ani de furt PSD. Dar măcar sistemul de semaforizare inteligentă putea să îl rezolve, pentru că asta ne ucide pe noi, traficul ăsta criminal, anii din viață pierduți stând la volan. Așa că dacă iese altcineva…meh, nu se schimbă nimic.

Și pentru cine nu crede că un sistem inteligent de trafic îți rezolvă multe, acum câțiva ani am fost la Madrid, cu niște treabă, am stat vreo 3 zile, am plecat sâmbătă pe la 10 de la hotel. Aveam avion în jur de 12. Îl întrebasem pe recepționer cam cât fac până la aeroport, mi-a zis că maxim 20 de minute, aia e, i trust the locals. Ies afară să mă urc în Uber, am zis că mor încet. Efectiv totul în jur era tapetat cu mașini. E un hotel chiar la piața aia din centrul Madridului. Am zis gata, aici mor, frățică.

M-am urcat în Uber, lipsit de speranță, am stat câteva minute până am ieșit din cercul ăla mare al pieței, după care am ieșit în valul de trafic de pe bulevardul ăla cu 4 benzi. Și știți când ne-am mai oprit? La ultimul semafor de dinainte de ieșirea din Madrid. Iar următoarea oprire a fost la aeroport. Efectiv tot valul ăla uriaș de mașini a plecat în drumul lui, neîmpiedicat de nimeni, într-un timp fantastic de scurt. Și mă gândeam cum e să fii prins așa pe capcana Ștefan cel Mare, în București. 2 ore zici pa, rezolvi scrabble sau îți iubești amanta.

Eh, asta putea face Nicușor. Dar nu a făcut-o. Și nu a mai făcut o grămadă de alte chestii. O să îl coste asta? Vedem.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.