De ce mă bucur că echipele din provincie câştigă Cupa României şi campionatul? De fapt, nu despre campionat e vorba în ce vreau eu să spun. Ci despre cupă.

Acum câţiva ani, când echipele din Bucureşti câştigau tot, iar provincia era doar ciuca bătăilor, locul unde se făceau golaverajele mari, şefii granzilor de capitală dădeau declaraţii de un tâmpism absolut. Îl am şi acum în faţa ochilor pe analfabilă ăla de Borcea, cum declara el că pe Dinamo nu o interesează Cupa României, ei vor intra pe teren cu echipa a 2 a, ca să îşi menajeze jucătorii pentru grelele întâlniri cu Knatspirnufelag sau cu 17 Nentori Tirana.

La fel şi Gigioacă de la Steaua, Copos sau chiar şi Iorgulescu, pe vremea când plimba bani pe la FC Naţional.
Astfel, ani de zile Cupa României s-a jucat în penumbră, cu stadioane semigoale, cu jucători apatici, fără prime de victorie sau alte stimulente ce ar fi făcut jocul mai bun.

A trebuit să vină CFR Cluj şi Urziceniul lui Dan Petrescu, ca jocurile din Cupă să devină bătălii pe viaţă şi pe moarte, ca interesul în jurul unui eveniment atât de important (a se vedea ce reprezintă cupa în Spania sau Anglia) să crească.
Lucru ce s-a văzut şi la meciul de alaltăieri. Un joc puternic, de calitate bună, terminat în penaltyuri, exact cum visează orice microbist.

Da, e foarte posibil ca CFR, Urziceni, Vasluiul sau chiar şi Timişoara lui Iancu să revitalizeze acest campionat, mort de bătrâneţe şi susţinut în viaţă artificial, doar pentru eventualii bani veniţi din cupele europene.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.