Contul meu
Vă spun cu mâna pe inimă, nu am mai râs așa de bine la un articol de pe vremea când Vasile mai scria titluri la TNR și TNR nu ajunsese gunoiul care e acum.
Deci oameni buni, frați români, iubiților, vagi amici, românii nu sunt serioși, da? Se duc întâi la interviu, se vede entuziasmul pe ei, după care dispar!! Cât de neserios să fii??
În acest moment, vorbim de o stare de normalitate periculoasă pentru societate, la acest segment de vârste – și vorbim despre roluri de middle management, deci candidați care au o anumită experiență. Suntem martorii interacțiunii cu fațete distincte ale personalității candidaților, aflate într-o aparentă dizarmonie, ce par a nu comunica între ele. La începutul procesului, experimentăm fațeta entuziasmată a candidatului, motivat de oportunitățile de dezvoltare și de viitorul ofertant. În această fază, candidatul face eforturi de a seduce viitorul angajator, pentru a fi el cel ales. Această fațetă este abrupt înlocuită cu cea a crudei realități, în care candidatul înțelege costurile tranziției, riscurile la care se expune, prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a accesa starea de bine imaginată anterior și atunci îngheață procesul și dispare” declară psiholog Alina Sîrbu, partner Arthur Hunt România și unul dintre cei mai experimentați consultanți HR de pe piața locală..
Hai să vă traduc eu în română ce a vrut să spună stimata doamnă consultantă de hasher, în pauzele de gândit la chestii precum Vine ziua colegului, să strângem bani să îi luăm ceva frumos.
În acest moment, oamenii care compun forța de muncă au început să își înțeleagă valoarea și să se aprecieze. Încă nu înțelegem că angajații vor un loc de muncă pentru că au obiceiul nesănătos de a dori să mănânce de trei ori pe zi, nu pentru fericirea de a face parte din familia noastră, așa că suntem nelămuriți de ce vin la interviu cu fața lor entuziastă și seducătoare. Și nu înțelegem deloc de ce, după ce aud oferta noastră de căcat, nu catadicsesc nici măcar să ne mai răspundă la telefon și ne fac să ne pierdem vremea în căutare de sclavi prost plătiți, care să facă munca a alți 3 oameni, declară o doamnă care face afiliere cu o agenție de job hunting.
Pentru mine, subiectul acesta este foarte sensibil, pentru că, spre deosebire de mulți dintre voi, care nu au apucat acele vremuri, eu am trăit atunci, am fost la interviuri unde patronul, un analfabet cu flegme în creier, începea discuția cu După cum vezi, mai am 50 ca tine afară și mai vin și mâine alții, ia zi, cu ce mă impresionezi?. Și mă bucur enorm când văd că, ÎN SFÂRȘIT, ajung și angajații să dicteze piața și vai, ce ne facem, ne batem joc de investitori, ce ne facem?
Și un shout-out ut pentru fetele din agenții, care stau și muncesc 60 de ore săptămânal plus weekenduri, pentru 1400 de lei. Plecați. Dacă plecați voi, ei nu mai au nimic. Voi sunteți cele ce le aduceți banii de SUVuri, vile și restul. Plecați.
NOU
“Plecati”… ca sa ce?
Daca lucrezi pe 1400 de lei, probabil nu stii sa faci altceva de mai multi bani. Nu ai optiuni. Nu ai viziune, in afara cutiei tale. E greu sa-ti schimbi viata total, trebuie sa fii un anume gen de om. Si cei mai multi nu sunt, simplu.
Mintea omului, odata ce-a apucat-o pe un fagas, e greu de schimbat.
Daca lucrezi pe 1400 de lei, probabil AI NEVOIE de banii aia. Nu-ti permiti sa stai luni de zile sa cauti altceva. Nu ai plasa de siguranta. Fara banii aia MORI DE FOAME. Iei ce apuci.
Sfatul tau e bun, dar complet neaplicabil.
NOU
La 1400 de lei banuiesc ca e vorba totusi de doamnele de la agentiile de pariuri. Alea stau acolo cu speranta ca agata un proaspat castigator de speciala si nu mai au nevoie sa munceasca tot restul vietii.
NOU
@Sorin: doamnele de la pariuri iau pe la 3000 de lei (excluzand tipsul care este destul de ok)
NOU
Este vorba despre Agentia Spatiala Romana.
NOU
lasa man ca am vazut destule joburi care cauta ingineri pe salarii de 3000 lei, in acelasi timp afirmatia ‘nu stii sa faci ceva de mai multi bani’ e prostie totala, te duci in tarile cu apa calda si acolo salariul minim e cam 1500e si trebuie tot la fel de multe sa stii, ia spune-mi cum ‘atat meriti’.
hai sa recunoastem ca societatea e de kko si abia se tine pe picioare, sa avem un pic de empatie si pentru ‘prosti’ multi din ei n-au avut sansa, fie din nastere fie din circumstante.
NOU
@PunKreas – 2300 si program si conditii horror. Tips… ce gluma buna. (am avut 2 cunostinte in situatia asta, lucratoare in case de pariuri. Una a plecat si e economist pe la o corporatie, de cealalta nu mai stiu nimic)
NOU
Mai bine mă duc și lucrez onest, 5-6 luni pe ani la căpșuni în Spania.
NOU
o dau cu anonim ca nu se stie cine arunca un ochi pe aici 🙂
Mai tare e cand ai interviuri, esti calificat pentru job, si cand e vorba de bani si le spui sa-ti faca o oferta sau sa spuna intervalul salarial, ei tot insista sa spui tu cam cat ai vrea fiindca au avut cazuri in care au fost refuzati de candidati din cauza ofertei…da, stiu, suna stupid, dar asta a fost logica lor. I-am rugat frumos sa-mi trimita o oferta totusi daca considera oportuna colaborarea si nu am auzit nimic de atunci.
NOU
Pai chestia cu oferta salariala e un joc de-a soarecele si pisica. Cine deschide primu gura, pierde.
NOU
corect, dar totusi ca si companie tot trebuie sa prezinti un interval salarial daca te intereseaza sa angajezi. Eu nu m-am stresat prea tare fiindca am job ok, dar eram deschis spre oportunitati noi, cand am vazut logica lor, imi era clar ca mi-ar fi facut o oferta slaba, din moment ce nu au dorit sa vin cu nici o oferta.
NOU
Acum vorba bancului ala cu sotii certati, nici sa te lasi f…ta de un strain doar ca sa nu zici ceva!
NOU
Am patit si eu destule schimburi de mesaje in care daca au vazut ca nu zic cifra, mi-au cerut totusi un interval. Le-am zis atunci ca nu stiu cum pun jobul fara sa aiba si ei un interval, pe care nu doresc sa il comunice.
Ghosting de la ei dupa aia
NOU
Pai e simplu. La cea mai buna oferta din piata mai adaugi putin si gata. Mai ales ca preturile sint in crestere si cam e criza de sclavi…
Mai ales cind ofertantul are logoree in care spune nimic.
NOU
Doamna pare un MILF obosit care traieste intr-o realitate paralela, probabil pe bani buni ca salariu asa ca in turnul de fildes unde s-a cocotat asta este mentalitatea. Oamenii astia din HR au ajuns sa creada in propriile tampenii pe care le emit si chiar daca le aduci argumente logice, clare ca nu este asa ei tot in rahaturile alea or sa creada. Mai are rost sa vorbim din nou de George Butunoiu..!?
Incep sa cred ca HR este o sectă dubioasa, pentru ca exprimari de genul :”pentru a accesa starea de bine imaginată anterior și atunci îngheață procesul și dispare” sunt specifice sectelor. Auzi ,starea de bine..!!! :)))
NOU
Apropo de secta, tot asa cringe a ajuns si linkedin. Cum sunt grupurile de mamici de pe FB, asa sunt hrizdele pe linkedin.
NOU
Pe de alta parte, daca e sa-l intrebi pe nea_zapada, cand vrea ea si unde vrea ea.
NOU
MILF obosit? Eu cred că tu nu prea înţelegi definiţia cuvântului. Adică gusturile nu se discută dacă tu pe aia ai vrea să o…
Dar poza ai văzut-o ?
NOU
@gigi, tanti aia a fost MILF obosit acum 10 ani.
NOU
Am fost acum vreo 10 ani la Butunoie la consiliere… cacat! sfaturi mai bune am gasit in prima cautare pe google. a vomitat niste chestii incredibile. sunt un cacat toti aia de lucreaza in HR!
NOU
Asta pare genul care termina sarmalele daca prinde vreun teambuilding cu echipa….de unde atata milf??
NOU
Dar aceasta madam nu ne spune nimic de ghostingul din partea companiilor/agentiilor de recrutare? Sau de respingerile de candidaturi fara sa mentioneze motivul real? Macar asa, sa stii unde ai fost “prost”.
NOU
nu se poate asa ceva, ei revin mereu cu un raspuns, fie el negativ sau pozitiv. Bugetarii si HR sunt cele mai nepastuite categorii din Romania 🙂
NOU
las ca le pastuiesc eu!
NOU
Ahahaha
Periculos pentru societate
First world problems
NOU
Ce vaca sinistra,asta a fost sigur tocilara prin scoala,suferea ca nu e bagata in seama,si acum isi varsa veninul pentru ca ii mai promiteau darlaii ca o suna a doua zi ,dar lua teapa in mod repetat.
O mai arde si elitist,ghosting,pai fa tu desteapto un grafic,in care sa arati ca sunt 10% dintre candidati care din sila,dezgust sau plictiseala nici nu mai au chef sa iti zica ca nu ii intereseaza oferta voastra,si procentul in care sunati candidatii,le promiteti interviuri,oferte,iar apoi nu ii mai cauta nici dracul.
Astea oricum sunt articole cu plata/dedicatie,de genul celor cu imobiliarele…..asa ca trebuie ignorate total.
NOU
Poate pentru ca multi se prind ca ofertele de munca sunt teapa?
Poate pentru ca dupa ce ai o oferta finala, stai si cantaresti daca merita schimbarea sau nu?
Poate pentru ca le spui salariul actual , desi ei nu spun cat ofera, le ceri ceva in plus sa merite si vin cu oferte de 100-200 euro peste cat ai deja?
Sincer, e mai ok si civilizat asa. Ce ar prefera doamna? In loc de “ghosting” sa-i umple lumea frigiderul?
Am avut doua ocazii din astea in care pur si simplu le-am taiat macaroana.
Unii ma angajasera sa lucrez la 10 minute de casa. Dar dupa 2 zile m-au trimis la alt sediu, in partea opusa a Bucurestiului ca le plecase un om. Pentru mine insemna insa 2-3 ore pe zi de stat in trafic. Cireasa a fost ca dupa 2 saptamani de munca nici macar nu-mi cerusera un buletin. Asa ca m-am ridicat frumos de la birou si-am plecat acasa.
Altii aveau o oferta decenta de salariu. Dupa ce am acceptat au inceput cu “procese de integritate”: cazier, adeverinta de la biroul de credit, 5 caracterizari de la fosti colegi, inca nush ce interviuri cu sefi si sefuti. De ce sa stau sa imi bag si sa-mi scot in gura lor ca nu mi-au spus detaliile astea la interviu, desi AM INTREBAT? Fuck them.
NOU
Nu stiu ce zice hasherizda asa, dar faza e ca daca vine un om, aplica la un job, vine la interviu, te intelegei cu el sa vina luni la 10 sa inceapa munca, si nu il mai vezi niciodata si nici nu mai poti sa dai de el, asta nu se cheama ca dicteaza angajatii in piata muncii, assta se cheama nesimtire.
Nu stiu cat se intampla asta in white-collar jobs, dar la blue-collar cam 1 din 5 oameni fac asa.
Mai sunt unii care suna marti, ca au uitat de luni, sau ca au uitat sa zica ca duminica si-au gasit altceva, sau ca ei sunt la munte/mare si daca se paote pe luena viitoare, etc.
NOU
Asta intrasem să spun, Boris, și văd că deja ți-ai luat un roșu. Asta-i realitatea, mentalitatea “angajatul trebuie să și presteze, nu doar să ceară” este privită cu silă și dispreț.
Angajatorii au obligația să dea, angajații au doar dreptul să primească. De obligațiile angajaților nu discutăm, că face rău la ciacre și fengșui.
NOU
Aia e nesimtire. Ghosting-ul de care zic ei e ala in care iti bagi picioarele dupa al doilea, al treilea interviu cu tot felul de sefi si sefuti de prin firma care te intreaba diverse variante de “cum te vezi peste 5 ani” si “ce crezi ca aduci tu in firma asta”, iar cand ii intrebi de salariu iti zic ca discutati la oferta finala.
Or fi si care accepta oferta si nu mai vin ca accepta in alta parte, de obicei ai mai multe interviuri in cateva saptamani, poate una e mai buna. Da, e nesimtire, sunt si din astia, dar pana la urma mancarea si ratele se platesc cu bani nu cu sentimentul de familie si pizza party vinerea.
NOU
Nu i inghit pe psihologii care lucreaza in Hr. Ai facut o scoala, ai oportunitatea de a ajuta oamenii si de a face bine, dar tu te duci sa lucrezi in marketing sau in Hr.
NOU
Tu presupui ca e usor ca buna ziua sa te faci psihoterapeut si ca piata are loc pentru toti care termina psihologia.
NOU
As putea sa fiu rau si sa plusez cu Coloja, care e dovada vie ca orice idiot psihopat si mitoman poate ajunge psiholog cu cabinet, daca e suficient de perseverent. Dar zic sa nu fiu rau, ca e joi sie si post.
NOU
adica sa ai la “Managementul resurselor umane” unu care stie cum functioneaza oamenii la caputz…
Da bah…chiar asa.
Ba, as zice ca la recruteri/hr/cacat pansat cei mai buni is aia de termina teologia. Ca aia e psihologie aplicata nu cacat pansat ca “psihologia”
Si oricum. “am terminat o facultate in romania” inseamna putin peste “nu mai tre sa duc vaca la pascut”
NOU
Nu presupun, stiu. Oportunitati exista destule, e cerere imensa pt psihologi. Poti lucra cu copiii, poti face o gramada de lucruri, gasesti joburi garla.
Acuma na, daca lucrezi cu copii autisti si mai consiliezi pe hr ca sa ai un nivel de trai mai bun, ok. Ma refer la cei care se duc direct chititi pe aceste domenii.
NOU
Eu inteleg atunci ca e mai bine sa te prezinti la interviu sictirit, flegmatic, etc ca sa nu le dai ocazia sa isi schimbe parerea despre tine!
NOU
De cand cu pandemia, observ tot mai mult hate indreptat catre HR sau companii in general. Tot mai multi oameni au impresia ca ei sunt perfecti/curati ca lacrima iar cei de la HR sunt niste lepre ordinare puse acolo sa ii arda pe candidati la bani sau ca o companie e un sac fara fund si are resurse nelimitate.
Se tot vorbeste de a oferi range-ul salarial de la interviu (ceea ce ar fi oarecum normal)..daaar: daca eu am range intre 10.000-14.000 brut pentru acea pozitie, majoritatea candidatilor se vor duce cu gandul la pragul de sus fara sa se gandeasca la faptul ca pragul de sus se obtine in functie de niste criterii/skill-uri. Chiar daca accepta 11000, sa zicem, dupa 3 luni si o zi vor veni sa ceara diferenta (i shit you not…true story). Daca tu stii ca n-ai cum sa dai pentru ca nu a dobandit skill-urile, angajatul o sa fie frustrat, probleme de performanta, se transforma in detractor etc.
Nimanui nu ar trebui sa ii pese de range-uri ci sa stie sa isi evalueze munca, sa se evalueze pe sine (exista tool-uri unde poti vedea care sunt banii pe care ii poti lua pe skill-urile tale) si sa ceara direct atat cat il multumeste pe el. Daaaar…si aici sunt probleme! Oamenii perfoamanti si super capabili se subevalueaza iar cei care sunt average at best se supraevalueaza la greu (exista studii pe tema asta)
Exista si multe uscaturi prin padure (de ambele parti) dar putin realism si o aplecare spre a intelege toate aspectele ale “dansului” numit job/recrutare, nu ar strica.
NOU
De obicei dai un test inainte de angajare, sau ai discutii tehnice. Daca n-ai ce ii reprosa omului, ii poti da maximul. Daca nu, ii zici clar ce a gresit si ca ii poti oferi X, si eventual ii dai un grafic de evaluari/mariri in urma carora poate sa ii creasca salariul in viitor.
Aia care dupa 3 luni iti cer maximul poate au alta oferta. Ramane la latitudinea ta sa ii dai sau nu, depinde cat de bun e omul. Stiu ca e pierdere din partea firmei, dar exista si cazurile inverse, in care te angajezi si vezi ca ai dat test din nu stiu ce chestii smechere si tu faci treaba de incepator, sau afli ca jobul acum e remote dar in doua luni vine toata lumea la birou ca asa vrea seful x. Sau altele.
NOU
“Aia care dupa 3 luni iti cer maximul poate au alta oferta.”…N-au, doar vin sa ceara ca poate merge. Am avut si cereri de dublare de salariu dupa 3 luni, motivul fiind ca a acceptat pentru a putea face intarea in firma, apoi stia el ca e loc de mai mult prin prisma faptului ca “inflatie”,”preturi mari”,”rate mari”
Le-am vazut pe toate…si chestii din partea recrutorilor cu care nu am fost deacord, dar si de la angajati
NOU
@rdb
Nu întotdeauna poți să dai un test tehnic super-relevant. Și dacă o să cauți pe cineva să știe fix tool-ul pe care-l folosiți acum o să cauți mult și bine. Ba chiar aș zice că fixația pentru un tool sau o tehnologie e o rețetă pentru dezastru.
La un moment dat am stat aproape 8 ani într-o companie și în acești 8 ani am schimbat un anume soft pentru făcut o anume treabă de 3 ori.
NOU
Pe unde am lucrat eu e mai simplu – fiecare pozitie are un salariu fix si relativ public. eu vreau asta a,b, c,d de la angajat si sa aiba minim x experienta. nu ma intereseaza ca ai 50 de ani sau minimul de 5. faci ce vreau eu si vrei pozitia, aplici. Vrei sa avansezi – aplici cand e o pozitie mai inalta pe site. ca angajat vechi poate fi un avantaj, si aia din panel sa te cunoasca si le place ce ai facut pana acum, sau dezavantaj daca esti un a**hole si te stie toata compania.
Mi se pare un sistem f decent.
NOU
mi se pare cel mai corect
NOU
“(exista tool-uri unde poti vedea care sunt banii pe care ii poti lua pe skill-urile tale)” da, exista, si diferenta de la un tool/site la altul pe aceleasi pozitii si skill-uri e enorma. Mai bine dai in bobi sa ghicesti suma corecta.
“daca eu am range intre 10.000-14.000 brut pentru acea pozitie, majoritatea candidatilor se vor duce cu gandul la pragul de sus” dar daca pui 10.000 negociabil ce are? Nu trebuie sa dai o plaja, dar macar o marja transparenta de pornire. Daca omul e bun, ii poti oferi catre marja de sus, daca nu, asta e.
Si hate-ul asta impotriva HR-ului e oarecum indreptatit. Va plangeti acum de faptul ca oamenii nu va raspund dupa interviu. Well, guess what? Va plangeti de acelasi lucru pe care il faceti si voi.
NOU
Hate-ul asta nu e de ieri. S-a adunat incet incet de cand ajung in HR toti psihologii wannabe sau persoane care nu au people skills deloc.
Mai nou cunosc personal doua HRiste care fac si psihoterapie in paralel iar una chiar a lasat HRul.
E de bun simt sa dai un range sau macar de unde pleaca salariul. De ce sa vin eu la interviu, chemat de tine, iar la final sa aflu ca oferiti mai putin decat castig acum. Eu pierd din timpul meu personal, voi sunteti la job.
Daca le spun direct salariul actual si sa vina cu o oferta primesc ghosting eu, nu invers.
NOU
@Adi: “Mai bine dai in bobi sa ghicesti suma corecta.” Banuiesc ca stii ce bani iei la firma actuala, cat e piata pentru pozitia avuta in vedere etc. Nu trebuie sa dai in bobi, trebuie sa spui doar “Mi-as dori ca salariul meu sa fie X, in cazul in care nu se afla in bugetul dumneavoastra am rugamintea sa imi comunicati”… asta e varinta academica la “Vreau 10 mii, hai sa nu ne pierdem timpul reciproc”. Foarte multi candidati fac asta iar recruterii le multumesc frumos, le spun ca e out of range si gata. Asta de la prima discutie telefonica.
“Va plangeti acum de faptul ca oamenii nu va raspund dupa interviu.”- nu m-ai nimerit: 1. Nu sunt HR-ist 2. Nu ma plang…relatez niste realitati vazute din partea asta de baricada, a angajatorului.
Infierarea asta inteleg ca vine din frustrari create de experiente anterioare…dar cam intuneca judecata si nu e deloc productiv sa pleci la drum cu ideea ca toti sunt niste muisti, nu stiu sa comunice, vor sa te arda, te considera sclav si alte dude.
@Andi: E un sistem corect ce aveai tu, dar ce te faci cand ai oameni pe aceeasi pozitie, dar exista diversitate in proiect care adauga niste skill-uri care trebuie platite. Nu vorbim doar de verticale.
NOU
@Alex – simplu si am avut cazuri: completez niste formulare cu un JD fix pe ce e nevoie si se scoate pozitia la concurs. pot aplica si cei din companie daca sunt interesati si oricine din afara.
O pozitie are o anumita valoare pentru organizatie. nu ar trebui ca salariul sa depinda de persoana si istoria ei. poate sa faca treaba sau nu, la banii pe care ii ofer. suma fixa, nu interval.
NOU
@Alex. Sunt si pe pozitia ingrata de angajator. Varianta aia academica de care zici tu, nu prea se aplica decat foarte rar.
NOU
Ghostingul se intampla in general cand firma abureste la nesfarsit, nu face nimeni ghosting de dragul ghostingului. Am patit in firma la care lucrez. Particip la multe interviuri pe partea tehnica si am vazut cazuri. Ce se intampla ? Vorbesc tehnic cu omul, imi dau acceptul dupa care eu ies din interviu si ramane omul cu HR-ul si managerul. Se intampla ca omul sa ceara peste bugetul lor. Nu a cerut cat un fotbalist ca aia pica din start dar e putin peste. Revin iar la mine: ba, ala chiar e bun ? Eu zic da ca nu ma joc cu vorbele mai ales ca voi lucra EU cu el, nu imi permit sa aduc dampulea oameni si sa lucrez dupa aceea in locul lor. Bun, se accepta daaaar… trebuie sa vorbim mai sus. Si trec 2-3 saptamani si nu e ok. Pai… uite vine Craciunul…nu avem voie sa facem oferte de Craciun. Bun, le zic macar vorbiti cu omul sa stie despre ce e vorba si ca e in carti. Nu… nu ii zicem asa… mai punem un interviu si il chemam pe managerul mai mare. Mai trec 2-3 saptamani pana are timp managerul mare si asta dupa Craciun. Si surpriza… managerul mare are o urgenta si ala intra degeaba in sedinta. Daaar… va fi reprogramat. Si ce sa vezi…surpriza ! Candidatul dupa ce astia si-au batut pula de el 2 luni cu amanari face ghosting si nu mai raspunde nici la telefoane si nici la mail-uri. Ce surpriza !
NOU
sper ca te refereai al TNR ca a ajuns un gunoi (probabil deoarece preacuvinciosul isi cheltuie rublele pe acolo), ca Vasile e bine mersi si inca face lucruri misto
NOU
da ofc, i luv vasile, nu mi-as permite
NOU
Asa am citit si eu si ma gandeam “Vasile de la UB? WTF?! Ala face lucruri foarte faine”
NOU
gata, am modificat, ca m-ați ucis
NOU
Un proces corect de recrutare ar trebui sa inceapa de la urmatoarele concepte:
– angajatului ii place sa-si plateasca rata/chiria la timp
– angajatul isi poate asigura un minim necesar (haine, mancare, un city break ocazional) fara sa faca sacrificii foarte mari.
– angajatul are familia lui. Angajatorul NU este familia lui. Cel mult isi va face prieteni printre colegi.
– angajatul are timp liber sa se ocupe de familia lui si sa se relaxeze.
– angajatul are conditii sa se dezvolte profesional
Nu poti oferi aceste conditii? Inseamna ca esti un jegos care cauta sclavi si se planga pe urma de ghosting
NOU
“oamenii care compun forța de muncă au început să își înțeleagă valoarea și să se aprecieze” nu stiu daca s-a zis sau nu, dar pe langa asta, mai e si faptul ca oamenii incep sa inteleaga modul de actiune al companiilor si celor de la HR. Chemi nspe candidati pt cateva posturi, pe unii ii chemi fara sa aiba cine stie ce experienta relevanta, doar-doar sa faci acolo la numar, sa aiba firma de unde alege, sau mai rau doar prospectezi piata sa acoperi un post dar nefiind urgent chemi lumea la interviu poate poate prinzi unul zeu pe salariu 2 lei. Ma refer in special la IT.
Sa nu uit, se plang de ghosting din partea candidatilor, dar au zis ceva de ghostingul pe partea de feedback dupa interviu?! “te cautam noi in cateva zile” si te mai cauta sulea :)))
NOU
Printre primele mele interviuri a fost unul pentru ceva secretara/admin la o firma mica de apartament. Am ajuns din timp, aveam vreo 20 de ani, ma pregatisem cu raspunsuri, stiam cu ce se ocupa firma etc. Dupa 15 min in care am asteptat pentru ca directorul sa fie liber, m-a chemat la el in birou unde mi-a explicat ca tocmai ce i-am irosit 15 minute din viata ca am ajuns tarziu la interviu. Eu asteptasem sa ma invite cineva in sufragerie, probabil fiind in bucatarie cu secretara care o freca de zor. M-am ridicat si am plecat, i-am multumit pentru timpul acordat, cum auzisem eu ca se face. Peste 3 zile m-a sunat sa imi ofere jobul, despre care eu nu stiam nimic pentru ca de fapt interviul nu avusese loc. Am zis nu multumesc, a fost foarte ofensat.
NOU
Asta e fabuloasă!!!e de pus în ramă!
NOU
o sa adaug “ghosting” la lista mea de abilitati. mai am pe lista inca un termen inventat de desteptii de HRisti “silent quitin”. adica atunci cand nu faci ore suplimentare neplatite si iti faci doar treaba fara sa te bagi in alte “oportunitati”
NOU
ii transmit o calduroasa m*ie doamnei.
Mizerii mai mari decat firmele hasher nu face nimeni pe planeta asta, mai ales firmele care opereaza in Romania.
nu cred ca exista persoana care sa nu fi fost recrutata si sa nu fie lasata cu ochii in soare gen… niciun raspuns nici pozitiv nici negativ.
Eu nu mai particip la recrutari in Romania ca pur si simplu m-am saturat de aceleasi 10 mii de interviuri si evaluari ca la sfarist sa nu primesti niciun feedback sau un mail gen: nu va potriviti, nu avem nevoie, nu ne intereseaza.
asta in conditiile in care jegurile trag de mine sa aplic… eu am job, am viata, n-am nevoie de ei nu-i caut.
NOU
jurnaluldearges.ro/gheorghe-dinca-s-a-pocait-este-ca-un-bebelus-trebuie-ajutat-244679/
NOU
Am norocul ca de peste 10 ani (de când am mica mea Întreprindere Individuală) să nu mai fiu nevoit sa particip la interviuri de angajare, iar acest lucru îmi dă o stare de bine.
NOU
achiesez, responsabilitati mai mari, dar stres mai putin.
NOU
Este bine acum pe cont propriu, chiar dacă nu ai relativa siguranță a unui salariu. Cu toate că (mai ales în primii ani) mi-au lipsit colegii, o șuetă cu colegii, o cafeluță.
Timp de peste 20 de ani (cât am lucrat ca inginer de drumuri) am lucrat doar în 3 firme în total.
Visam noaptea că stăteam cu colegii, aveam coșmaruri, visam că sunt la birou.
La mine pornirea a fost mai “hard”, tocmai m-am mutat în chirie cu o soție recent operată pe cod și un copil mic, venisem în București după ce o viață am stat în Ardeal și nu știam pe nimeni.
Am pornit cu un singur client, imediat după revelion, pe o nișă complet diferită față de ce făcusem o viață întreagă. Am preferat sa plec în chirie și să-mi las toată agoniseala ca să nu ajung la pușcărie 🙂 că i-am tăiat gâtul soacrei și bețivanului ei de concubin. 🙂
Poveste lungă, nu mai contează, acum sunt ginerele preferat. 🙂
NOU
achiesez, responsabilitati mai mari, dar stres mai putin.
NOU
Ce tristuts, hasher e supi ca lumea e rea… Dar cat ani de zile si-au batut-o de oamenii ce veneau la interviuri, “nu noi, altii”.
NOU
Nu ca nu sunt de acord cu cei contra (majoritatea celor de mai sus plus Cetin), insa mai exista si situatiile in care ghostingul candidatilor chiar are la baza reticenta la schimbare.
In cazurile respective candidatul face primele 2-3 etape online sau (mai rar azi) la telefon, doar pentru ca e foarte comod, sau e curios, sau se plictiseste, si apoi realizeaza ca nu merita sa se complice pentru o mie sau doua de lei in plus, cu medicina muncii, schimbat de orar, locatie, colegi noi, deep-diving, learning, ramp-up, futareala de cateva saptamani, umblat dupa adeverinte, acte, cacaturi.
Apoi, ala care nu reuseste sa extraga marja salariala dupa prima ora cu cei de la HR, de pe undelucram.ro, cunostinte/prieteni care lucreaza/au lucrat in compania respectiva, sincer nu are fundament sa se planga dupa aia.
Nu in ultimul rand, in majoritatea cazurilor primul interviu e cu HR (nu te afecteaza), al doilea (tehnic) si al treilea (limba, daca e cazul) sunt cu viitorii colegi (iar, nu te prea afecteaza), dar ultimul e in general cu hiring managerul, si aia 10% de care zice duamna probabil chiar dau peste niste lepre cu care nu vor vrea sa interactioneze, mai ales ca subalterni.
My 2 cents, corporatrist cu 20 de ani in multinationale.
NOU
Serviciile de HR ar cam fi cazul sa dispară.
Recrutarea și salarizarea se pot externaliza.
People management (inclusiv learning and development) ar trebui sa facă fiecare manager.
Restul e gargara.
NOU
“ În această fază, candidatul face eforturi de a seduce viitorul angajator, pentru a fi el cel ales. Această fațetă este abrupt înlocuită cu cea a crudei realități, în care candidatul înțelege costurile tranziției […]”
Domnișoara uita sa precizeze ca fațeta dispare atunci cand e comunicat salariul sau managerul e bipolar.
3 faze reale:
1. ma prezint la o companie cu nume de Stefan care recrutează pt alții, la un interviu ceva product manager. Entuziasm nevoie mare pe HR. Trec la interviu tehnic, nici nu transpir. Ajung la product owner care imi povestește de proiect, sistem bancar. Facem schimb de idei, ii povestesc cum as rezolva eu niște dileme pe care le aveau in curs, super happy ca ai lui subalterni nu găsiseră soluția și era chiar la vedere.
Trece vreo luna, tot fac follow up la HR ca sa aflu într-un final ca au luat pe altcineva care are experiența in banking. Product ownerul a zis mai departe ca nu am experiența și sunt praf pilaf deși in CV-ul de la HR scria clar ce făcusem. S-a prins și ea ca ăla caută un Minion care sa dea din cap, dar nu avea ce sa ii facă. Poate sa curgă cu aur și sa se schimbe 3 generații la Stefanini ca nu mai ma duc ever la vreun interviu la ei.
2. O agenție ceva big pe publicitate in RO. Ma recomanda soția unui boss de acolo. Ajung la HR, entuziasm. Trec vreo 2 interviuri de product, entuziasm.
Ajung înapoi la HR și mi se face oferta salarială. Era de 3 ori mai mică decât cerusem eu și decât media din piața. Știau cine sunt, aveau dovezi din ce făcusem, dar ei aveau buget de junior pe poziție de senior. Entuziasmul a dispărut. Dacă ar fi avut o urma de respect fata de timpul meu si al lor, am fi închis tot procesul de recrutare in primele 5 minute. Dar au preferat sa pierdem toți câte 6 ore pana sa zică ca au buget ireal pt poziția ofertata.
Pe sistemul cât dai atata face, câteva luni mai încolo pierdeau clientul pt care ma cautasera pt ca nu au reușit sa livreze la timp si ce lucraseră era diferit fata de ce ceruse clientul. Am văzut si eu aplicațiile si specificațiile. Citeam si imi lacrima creierul de ce cârpeli făcuseră aia acolo.
3. Ceva companie cu bonuri de masa. Interviu cu HR si CEO in același timp. Super mișto a decurs, eram pe aceeași lungime de unda. Am ajuns la bani, au zis suma, am zis ok. Entuziasm.
Ajung la contract si vad ca suma era brutul + bonurile de masa. Ii întreb care e faza si au zis ca e normal sa fie așa, ca Romania e in urma iar ei vor sa tinda spre cultura americană așa ca totul se discuta in brut. Am vrut sa le zic ca acolo se discuta in brut pe an, dar nu avea rost sa intru in polemici. Entuziasmul a dispărut rapid.
Cam așa e cu rapoartele si advertorialele astea scrise de HR in care arată ca angajatul e omul negru. Da, sunt si dubioși la interviuri dar balanța înclina invers din păcate.
NOU
Cât de trist, plâng. Așa și noi am fost în situația asta, în care recrutorul era atât de entuziasmat și apoi, nu a mai dat niciun semn. Nici măcar să ne zică că nu am fost angajați. Se întoarce roata. Mă bucură că angajații vor un loc de muncă și un mediu ok, nu ne mai vedem ca niște sclavi, avem totuși, niște drepturi
NOU
Asta a devenit o teapa frecventa in HR. Sa semnezi voios pe sume care ulterior se dovedesc o flatulenta cu mult sulf.
Haserizdele respective uita ca in perioada de proba si angajatorul e in proba la tine, nu numai tu la ei. Stiu, suna usor tautologic dar chiar asa e. Asadar si prin urmare, in caz de oarece, va puteti desparti instantaneu, in caz de teapa.