Contul meu
Ieri, Casteluna a fost la un interviu, pentru că vrea să își lărgească orizonturile, să mai vadă și să mai facă și alte chestii. Și mi se plângea că e emoționată și nu știe cum să își stăpânească emoția și să nu mai fie influențată de oamenii din fața ei.
Acum, sincer, eu nu am mai fost la un interviu de vreo 10 ani. Am fost și m-am întâlnit cu oameni care voiau să îmi ofere joburi, dar era cumva de pe picior de egalitate, eu eram cel căutat și dorit, discuția se învârtea în alte sfere, nu în clasicul Unde vă vedeți peste 5 ani?
Dar îmi aduc aminte de interviurile la care am fost în viață. Cele câteva sute, cred. La început, eram ultra terifiat de oamenii de acolo, întrebările mi se păreau esențial cretine, îmi puneam în CV toate porcăriile pe care le făcusem în viață, pur și simplu nu reușeam să mă integrez deloc în sistem.
După o perioadă și după ce am mai citit niște chestii, pe ici și colo, mi-am stabilit niște parametri în care mă învârteam, parametri care îmi dădeau siguranță și funcționau de fiecare dată. Iar când întâlneam vreun intervievator feroce, aveam o soluție sigură pentru a-l aduce pe terra, în fața mea, nu pe norișorul unde se cocoța cu de la sine putere.
Mi-l imaginam că e pe wc, constipat și transpirat, încercând să elimine o shaorma cu caviar. Dacă era o ea, mi-o imaginam în timpul unei partide de sex oral în care ea era la primire. Practic, după ce mă pufnea râsul, se duceau naibii și emoțiile.
La voi ce funcționează?
NOU
O doza sanatoasa de LSD.Contemplarea elefantilor roz ce danseaza cu colibri pe umerii celor ce te intervieveaza e o metoda sigura de alungare a tracului ;).
NOU
Eu sunt alergic la LSD dar folosesc alcool. Dau sec 2 pahare de tarie cu o jumatate de ora inainte si nu mai am absolut nici o emotie si sunt si foarte vorbaret.
NOU
100 de whisky
NOU
200 de vodoca si pun pariu nu numai c-o angajeaza o si invita la masa
NOU
Spusera Peredhill, Madalinul si kj0r in timp ce contemplau bordura de la ghena, din spatele blocului 😀
NOU
Io scriu din experienta personala
E adevărat cs eram puțin mai tinăr iar cucoana puțin cam trecuta ,dar țeapăna
NOU
@Andrei
Daca ma intalnesc pe strada cu simtul umorului,am sa-l anunt ca-l cauti.
Intre timp baga vreo cinci carti de dezvoltare personala in care iti explica un nene doct cum sa-ti vizualizezi succesul si sa-ti depasesti emotiile,in timp ce iti descoperi adevarata personalitate.
Si,de fapt,contemplam peretele buncarului;e foarte inspirational,nu toate orasele au apelat la minunea tehnologica numita ghena 😉
NOU
Laba. Fac laba. Poate ar trebui sa o fac pana sa intru in interviu. E posinil d-aia sa nu ma angajeze
NOU
I feel u bro…
NOU
pls don’t feel me cand eu vorbesc de facut laba
NOU
Bai…doar empatizam la of-ul tau…te lasa pe tine sa ti-o faci cu mana ta…
NOU
Te-n cur, adormisem aproape da’ am mijit ochii si m-am cacat pe mine de ras. Huo!
NOU
În general, când am avut emoții, am spus asta. Mă scuzam și spuneam „am puține emoții”, chestie care crea rapid o conexiune. Adică reacția lor e zâmbet instant și se cam risipesc emoțiile în secunda aia. Mă gândesc că atunci când îți asumi că te simți puțin inconfortabil, intervievatorul începe să te vadă ca pe un om ce ești, nu ca pe carne de tun, pe principiul neeeeeext!
NOU
Pana mea, tu esti blonda, eu brunet, tu ai sani…. (d-astia as avea si eu), nu crezi ca plecam din start cu un ecart?
Adica nah, una e sa o bagi tu p’aia cu “hihihi, am emotii… scuze” si sa clipesti des din gene, alta e sa vin eu cu “pwaaahahaha… emotii, mancatz-ash”
NOU
Baxty, și dacă mă intervievează o gagică? :)) Atunci blondul din cap devine din start dezavantaj.
Dacă te pisicești cu „hihi scuze, am emoții hihi”, pierzi puncte din start, indiferent de sânii pe care-i ai sau nu-i ai. Poți să specifici că ai emoții și într-un mod decențel, pentru că, în principiu, e o chestie pe care o știe și intervievatorul. Doar că nimeni n-o spune, și-atunci devine un fel de elefant în cameră. 🙂
NOU
baxt se pregateste pentru inchiderea uzinei de la mioveni:)))) el credea ca o sa aiba jobul asta pe viata
NOU
No problem boss, a doua zi sunt la Evidenta Populatiei Bucuresti sa-mi iau viza de flotant. 🙂
NOU
iti dai seama ca acolo brusc se moare de foame, daca pleaca dacia
NOU
N-auzi boss ca baga automata pe Dacie… o sa moara toate babili pana pleaca Baxty de la Dacia…
NOU
S-au dus babele demult. Acum predomină copănele de după Cernobâl. Nici cutremuru’ din 86 nu l-au prins majoritatea.
NOU
O poza in picioare cu aia in yogapants n-ai fi pus si tu,
NOU
Esti camilofil?
NOU
Ma rezum doar la labă. De camila!
NOU
Eu l-am cautat pe net. Nu am gasit nimic despre el, insa am dibuit-o pe sotia lui. Poze la liber de la mare, soare, concedii, nunta, etc. La interviu stiam si ce alunite are pe corp. No emotions here.
NOU
Well, situatie e simpla. Emotiile sint normale. Interviul nu e intr-un singur sens. Asta ca sa nu folosesc englezismul “one way”. Interviul e faza in care se descopera ambele parti.
Asa ca sfatul meu e simplu. Dupa prezentarile de rigoare urmeaza obligatoriu intrebarile candidatului legate de postul in sine (nu bani, beneficii etc). Doar legate de post, lucruri mai specifice,
Dupa care probabil urmeaza intrebarile angajatorului. Care sper sa nu fie unde te vezi peste 5 ani ci ceva mai decente. Si daca atitudinea omului din fata e ostila si mizerabila, ignora cu succes si continua discutia. Cel mai probabil individul/a e ceva haserita intepata care nu stie ce vrea de la viata.
Ideea e sa spargi gheata de la inceput si sa pui intrebarile care te intereseaza.
Si cum spune si seful mai sus, interviul se desfasoara pe picior de egalitate. Punct. Nu exista altceva.
NOU
Am avut sansa si onoarea sa particip la un interogatoriu (………interviu, wtf) cu CTP. era toamna si era in trening!
NOU
si mie imi place sa umblu in trening
NOU
1. Know your shit – trebuie sa stii sa sustii orice cuvant din CV in minimum 5 fraze + 2 exemple / situatii practice clare. Daca esti stapan pe ce faci / ce scrie in CV, iti confera o siguranta in plus, deci emotii in minus.
2. Pregatire inainte de interviu – gasesti o oglinda in casa sau chemi pe cel mai bun (de preferat si sanatos la cap) prieten si-i raspunzi la toate cele 100+ intrebari clasice de interviuri pana nu incepi sa le stapanesti. La aceeasi intrebare trebuie sa poti raspunde minim in 2 feluri + sa-ti sustii informatia cu un exemplu practic. Limbajul folosit, tonul, un zambet la momentul potrivit – toate trebuie exersate. Asa vei reduce pauzele stanjenitoare necesare sa alcatuiesti un raspuns pe loc, deci se reduc emotiile ca poti fi prins nepregatit. Conteaza atat amabilitatile de la intalnire, acel “little talk” ce poate suplini pauza pana la interviul propriu-zis, cat si frazele de ramas-bun.
3. Pregateste-ti tinuta din timp, exerseaza pozitia membrelor/corpului – daca te imbraci de regula casual/sport, cu siguranta un costum sau o tinuta office te va stanjeni si vei avea mai multe emotii din cauza ca nu te simti confortabil imbracat asa, nesigur pe felul cum arati sau te misti. Incearca sa porti hainele respective cu alte ocazii, pentru a te obisnui cu ele.
4. Stabileste-ti punctele forte si redirectioneza discutia in directia respectiva – e pacat sa nu mentionezi un proiect de succes sau o realizare personala. Cam orice intrebare clasica poate fi condimentata cu un detaliu in legatura cu acestea si HR-ul (daca nu e chiar prost de bubuie) cu siguranta va cere sa povestesti mai multe si va avea mai putin timp de intrebari tembele.
5. Gandeste-te la ceva intrebari de acasa despre angajator pentru a evita trasformarea discutiei intr-un monolog. Cat timp raspunde angajatorul, vei avea timp sa tragi o rasuflare si sa te aduni, plus obtii informatii in legatura cu locul tau de munca viitor.
NOU
Eu am avut singurele două interviuri de job din viața mea, fix în aceiași zi, la diferență de trei ore.
La primul interviu aveam emoții cât casa. Știam de toate despre compania lor, eram pregătit pe domeniul unde trebuia să activez. Și, surpriză… tanti aia era fix paralelă cu domeniul și îmi punea întrebări de rahat (cum mă văd peste cinci ani, cum arată o zi din viața mea, și altele). Și mă ținea mereu în corzi. Nu am mai rezistat și am cedat, deci chix.
Al doilea a fost la o firmă mică. Și a constat în două întrebări: “Ce știi să faci?” și “Ce salariu vrei?”. Și fac ce știu și ce am învățat de un an de zile. Și uite că am și program aproape fix, viață organizată și timp să comentez la Cetin pe blog. Salariul e evident mai mic, dar e un risc asumat.
NOU
Da si mie un prieten sanatos la cap, ca n-am.
In plus, eu cu cat fac mai multe repetitii sunt mai teapana si mai falsa. Si asta ma irita si ma enerveaza pe mine. Prefer sa am emotii decat sa fiu iritata din cauza propriei persoane.
NOU
Mai era o treaba:
Sa te uiți direct in ochii ‘anchetatorului” mai ales cînd răspunzi la o întrebare idioata
La mine a mers
A ,si despre bani cînd ma ridicam de pe scaun sa plec
NOU
Daca anchetatoru-i cu un singur ochi nu-i periculos?
NOU
E periculos daca se uita la tine cu ochiu maro
Securistule
NOU
Esti fan dana grecu?
NOU
Nu trebuie sa-mi inving emotiile, ca n-am. Din ultimele 6 interviuri, doar la 1 am fost intervievat de oameni mai bine pregatiti decat mine, la 2 pot sa zic ca erau cam la acelasi nivel cu mine, iar la restul de 3 de multe ori am avut impresia in timpul interviului ca ei habar n-aveau despre ce vorbesc eu acolo.
Si oarecum surprinzator, am primit feedback negativ doar la cele 3 interviuri ce le-am avut cu oameni mai putin pregatiti decat mine.
Ideea e ca nimeni nu trebuie sa aiba emotii la interviuri. Si aia sunt tot oameni si de multe ori (ca nu-mi fac iluzii ca eu sunt super mega smecher si d-aia nimeresc eu sa am interviuri cu oameni mai putin pregatiti decat mine) stiu mai putin decat cel pe care l-au invitat la un interviu.
NOU
Am fost la vreo 6 interviuri pana acum. De fiecare data, indiferent de persoana care era in fata mea si care punea intrebarile, incercam sa ma gandesc la lucrurile pe care eu le stiam si pe care ei s-ar putea sa nu le stie. Asa reuseam sa gestionez emotiile si mai ales sa vorbesc de la egal la egal. Ah, sa nu uit, am incercat sa fiu cat se poate de sincer. Chiar daca asta insemna sa arat uneori nesiguranta sau emotii. Nu am privit niciodata lucrurile la modul “am nevoie de acest loc de munca”, ci am incercat sa le privesc ceva de genul “astazi voi mai incheia un parteneriat”.
Din 6 interviuri, de 5 din ele am trecut. Am fost un norocos!
NOU
De obicei ai emoții când nu ești stăpân pe tine. Sau când ai ceva de ascuns. 😛
NOU
…sau poti sa nu ai experienta cu interviurile sau pur si simplu sa fii un om emotiv. Exista mai multe variante.
NOU
In ultimii 5 ani si 3 joburi nu am fost la interviu, am fost la o discutie in urma unei recomandari in prealabil.
Am trecut prin seria standard de experiente in facultate, cu “unde te vezi pe 5 ani?”, ” spune un defect – muncesc prea mult”, “esti prea calificat pentru job”. Nu e o experienta pe care sa o recomand sau sa o doresc oricui.
Am incercat pe toti colegii inca studenti sau partime sa ii bag in fata, implic in cat mai multe activitati, sa le recomand si sa ii recomand la randul meu.
Am boala pe HR-isti la locul de munca, desi cativa dintre ei, chiar si din corporatii sunt oameni ok.
NOU
Ca tot am vazut interviurile si de pe o parte si de alta, pot sa-mi dau si eu cu parerea. In primul rand, nu minti si nu umfla CV-ul. Este foarte evident cand minti si foarte simplu sa-ti dai seama cand cineva si-a umflat CV-ul cu chestii in care nu are atata experienta precum pretinde. Asta-i prima, ca daca minti in CV, nu te poate nimeni ajuta cu emotiile. E natura umana sa transpiri cand esti prins cu mata-n sac. A doua ar fi mersul la cat mai multe interviuri. In scoala am lucrat 5 slujbe de cate 4 luni si la fiecare am avut intre 4-10 interviuri. La primul interviu tremuram ca o frunza-n vant. La al doilea mai putin. Cand am ajuns la al 12-lea putea sa fie Gordon Ramsay ca nu eram impresionata. Si daca dadeam peste vreun dur care voia intentionat sa ma intimideze, nu imi mai pasa de interviu pentru ca si asa n-as fi vrut sa lucrez pentru asemenea caractere. Cand nu-ti mai pasa, e greu sa fii intimidat :)).
Cumva am ajuns la vesnica zicala “Practice makes perfect”.
NOU
Imi repet ca oamenii din fata mea isi doresc LA FEL DE MULT ca mine, daca nu chiar mai mult, ca eu sa fiu omul pe care il cauta. Fata de la HR si nenea manageru’ supra-ocupat viseaza la cineva in stare sa bifeze toate casutele. Oameni suntem, majoritatea nu il cauta pe dumnezeu, ci doar un individ capabil sa faca ce scrie in job description, pentru salariul oferit, eventual sa se si potriveasca putin cu restul echipei.
NOU
Am sa zic ce functioneaza la mine. O mentiune, ce functioneaza la noi in tara poate sa nu functioneze afara fiind alt stil de interviuri. Avantajul la noi in tara este ca procesul de interviu dureaza putin, de la sustinerea interviului pana la o oferta finala (daca nu e o super imensa corporatie birocratica cu aprobari din partea a zeci de oameni) ar trebui sa fie un proces de 2-3 saptamani, lucrurile se misca repede.
Am avut foarte foarte multe interviuri de-a lungul carierei desi am avut destule joburi stabile, motivul pentru care aveam foarte multe interviuri era de antrenament si de lasat o portita deschisa. Nu stiu daca strategia era buna sau nu, dar incerc sa explic acum cum vad eu lucrurile
– Mergi la multe interviuri pentru antrenament, recomandabil este sa stii ceva in zona in care mergi la interviu, altfel, daca firma te respinge, nu prea te mai poti prezenta la ei in urmatorii doi ani pe principiul “l-am vazut pe asta, nici nu stie pe ce lume traieste, nu-l mai bagam in seama in viata asta”. Cu practica, emotiile trec
– Sa ai un CV bine facut si sa arate misto (bulleturi, experienta, soft skills, technical skills), evidentiaza bine experienta (aia e tot ce-i intereseazA). Daca ai timp, CV-ul poti sa ti-l faci personalizat pe jobul la care aplici. Cer aia sa numeri ouale, nu insista ca ai facut nave spatiale ci ca ai facut un patent de numarat ouale. In CV ii intereseaza ce a economisit firma (timp, bani, resurse) de pe urma ta, nu ca ai scris tu 700 de pagini fara rost, ci ca ai scris 700 de pagini si in urma aleia a venit un investitor, etc. Deci sa prezinti ce i-a iesit angajatorului si dac apoti pe ce cere jobul ala, daca n-ai timp sa scrii cv la fiecare job, fa unul general dar sa stii macar in aria in care aplici cam ce se cere .Vezi pe bestjobs, ejobs la vreo 10 posturi din domeniul ala cam ce se cere, si-ti faci tu o idee cam cum sa scrii cv-ul. Mentiune, cand iti faci cv-ul incerca sa nu scrii ce nu stii, o sa te intrebe din el.
– La interviu, daca esti bun, in primele 2 minute te prinzi de raportul de forte, in general daca esti peste ei, n-ar trebui sa fie nici o emotie.
– La interviu, in general donsoarele de la HR urmeaza aceeasi pista si acelasi checklist, unde te vezi peste 5 ani, care e punctul tau slab, etc. La astea raspunzi cu ce vrea firma sa auda si pe ce pozitie e postul si punctele slabe le transformi in ceva benefic firmei, daca esti simplu executant nu ziic ca nu ti-ar placea sa faci asta, zici ceva de genul “ma vad in firma asta, reusind sa automtizez procesul si reducand timpul de executie si costurile cu 90% si marind productia cu 70%”, “punctul meu slab e ca fiind pasionat de ceea ce fac rup din timpul personal pentru a-mi atinge deadline-urile dar totusi am grija sa nu apara procesul de burnout”. Sunt niste bullshit-uri evidente dar asta e ce vor sa auda
– Tot la interviu vor arunca intrebari capcane de genul nu ti-ar placea sa conduci echipe mari de oameni cu pozitii executive? Desi suna tentant sa raspunsi cu DA, dac jobul tau e doar de executant, trebuie sa te mentii pe pozitia aia :D. Poti zice ca “am condus echipe pentru executia a nu stiu ce task, dar imi place sa iau parte si eu la procesul de executie”
– Mentionezi ce a beneficiat firma de pe urma ta (economisire de bani, timp, resurse) nu ce ai facut tu ca ai dat cu var pe pereti
– Incerci sa directezi interviul spre ceea ce cunosti si sa plusezi acolo, ca la aia cu Castravetele, cand il intrebau lectia si el tot cu Castravetele compara (sceneta aici www.youtube.com/watch?v=23fYLh8yzLw pentru cei care nu stiu la ce ma refer). Bine, aia buni de la HR se prind si te intorc pe directia lor :D. Partea proasta, la noi in RO nu multi se prind 🙂
– La interviu te prinzi imediat daca te vor cauta pentru urmatorul pas sau nu, in general iti dau de inteles pe loc
Cam asta, in rest depinde cat de strans cu usa esti. Daca ai nevoie disperata de bani, raportul de forte e defavorabil, de asta recomand interviurile de antrenament pentru deschiderea de usi ca backup pe viitor.
NOU
As sa mai dau cateva mentiuni, in cazul in care foloseste cuiva. La mine au mers dar nu inseamna ca-s bune neaparat ci poate s-au potrivit, depinde de multe variabile. Nu le luati ca metode de a ma lauda ci de a prezenta ce am observat eu ca a functionat de-a lungul anilor in care am incercat
– daca nu stii un lucru, zici clar dar incerci sa explici ca poti sa inveti rapid, “nu stiu in momentul asta ceea ce ceri insa si la alte job-uri precedente nu am stiut initial x lucru dar in maxim 2 luni am ajuns ma ocup doar eu de partea respectiva si am adus am ajutat la cresterea numarului de angajati/produse/clienti cu x%”. Scoate in evidenta skill-ul de rezolvare a problemei, “nu stiu acum dar cand vei avea problema respectiva voi gasi o solutie sa o rezolv”
– Fa-ti cv-ul in asa fel incat dintr-un scroll de mouse sa ii sara in ochi persoanei de la HR anumite lucruri care le cauta si sa vrea sa se opreasca sa citeasca mai cu atentie. HR-ul citeste poate zeci/sute de cv-uri pe zi si cred ca ii ia sub 1 minut de cv, multe aplicari sunt bulk, aplica omul si ca vopsitor, si manager de resurse umane si pilot de formula 1. Targetul nr 1 este cv-ul sa atraga atentia si sa te sune. Dupa ce ai fost sunat, te-ai calificat la campionatul european, de acolo tu tragi la poarta si scoti tu asii la inaintare. Dar targetul nr 1 este sa-i faci sa te sune.
– Axeaza-te pe cum te vinzi mai mult decat pe ceea ce stii (dar nu ignora ceea ce stii), e mult bullshit in spate pe care trebuie sa-l aplici, e naspa dar din pacate asa am vazut ca functioneaza. Felul in care te vinzi conteaza mai mult decat ce stii (bine, important e sa si stii, mai ales ca la alea tehnice te prinde rapid)
– Sa eviti intrebarile capcana, sa gandesti inainte sa vorbesti, am mai zis in commentul initial. Am fost ca boul la un interviu (ma calificasem la cele preliminarii dar asta era ultimul cu managerul mare), pozitia reprezenta colaborarea cu echipe din afara, era prin 2006. Am mers 300 Km pana acolo din orasul meu cu trenul, am ajuns la 9:30. M-a intrebat unul care cred eu ca ar fi o problema in jobul asta, am raspuns “lucratul cu echipe din alte tari”, a durat maxim 10 minute interviul, m-a trimis acasa, la 11:00 eram in tren inapoi, 6 ore dus, 10 minute buna ziua, 6 ore intors 😀
– Restul cu eye contact, tinuta, repetat in oglinda conteaza si nu prea. Te prinzi din start de pozitia ta in acea ecuatie, poti sa te duci in slapi, daca ai o atitudine cu ei prietenoasa, comunicativa si zambitoare totul va fi ok. Depinde pentru ce job aplici, asta cu costum si cravata intr-un job de salvamar nu merge. Repetat in oglinda nu va tine daca nu ai experienta, cu cat participi la mai multe interviuri si cu cat stapanesti mai bine domeniul si cum sa scoti la inaintare ce stii, cu atat te vei descurca mai bine.
– Te vor intreba cand poti veni. Trebuie sa formulezi in asa fel incat nici sa zici “in secunda asta sunt la voi, mi-am dorit toata viata si sunt disperat” insa nici sa zici ca vii peste 5 ani ca nu te asteapta nici bunica. Poti formula ceva de genul “trebuie sa le ofer putin timp companiei la care lucrez sa isi gaseasca resursa sa fac transfer knowledge (pentru ca sunt singurul din lumea asta care ma pricep 😀 😀 ” dar voi face tot posibilul sa fiu la voi cand aveti nevoie. Cand aveti nevoie? Dati-mi cateva zile sa vad ce pot rezolva.
Iar ca sa raspund la intrebarea concreta, cum stapanesti emotiile (pentru ca pana acum am fost cam offtopic), eu procedez asa doar daca nu-s strans cu usa si n-am nevoie urgenta de job
– bai eu vin sa va cunosc sa vad ce faceti acolo, poate-mi place ce faceti voi, poate-mi place atmosfera, poate suna interesant din ce faceti si as putea fura ceva de la voi, ma intereseaza sa plec cu ceva de la voi, o idee, o parere, un smartphone :D. Am avut un interviu cu unul din Ucraina, foarte bazat baiatul, faceau niste chestii mult peste ce stiam eu. Am picat interviul pentru ca ala ma intrebase niste chestii avansate peste ce stiam eu, dar am aflat multe lucruri interesante de la el si am inceput sa-l pun sa povesteasca detaliat ce face si scotocesc pe internet. Stiam ca nu iau interviul, dupa cum am mai zis te prinzi din cum decurge, insa i-am multumit mult la final pentru ideile oferite si m-am simtit mult mai bine fata de alte interviuri cu oferte facute.
– am fost la un interviu din Bucuresti in Cluj cu stat in picioare in trenul de noapte cu toti pe holuri ca la 8 AM sa fiu la interviu, le-am zis ca am venit sa iau interviul ca vin de la mama dracu, la 11:00 AM am avut oferta facuta si semnasem contractul
NOU
lucrez (locul principal de munca) in acelasi loc de vreo 15 ani, si sunt multumit, nu caut neaparat alt loc de munca.
sunt chemat la interviuri, nu aplic si in general merg. primul lucru la telefon sau pe email e sa comunic ca nu am de gand sa particip la sesiuni tampite de discutii cu vreunul de la hr, sunt dispus sa particip la interviuri doar cu cineva din domeniu si/sau departamentul pentru care ma cheama. asta reduce substantial numarul orelor pierdute, mai ales ca cei de la hr ma suna de obicei :). cred ca sunt pe lista negra la destule firme de headhunting. emotii nu am, cred ca as avea daca as incerca sa ma angajez pe un post paralel cu cunostintele mele.
NOU
Nu mai am emotii la interviuri de vreo 10 ani.
Am vreo peste 20ani experienta.
Intervieul e two way street. De cateva ori am refuzat eu oferte.
NOU
Io ultimul interviu l-am dat cu actuala nevasta-mea. Imediat dupa asta m-a angajat pe firma ei. Noua luni mai tirziu s-a nascut fiica noastra. Firma merge…
NOU
Si eu aveam emotii la interviuri, care se terminau când cel sau cea din fata mea spunea câte o prostie (unii au vrut să le garantez ca nu voi ramane însărcinată în următorul an 🙂 . În altă ordine de idei, ar fi fun să aflăm și părerea angajatorului/ unei persoane de la HR. Acum sunt de cealaltă parte a baricadei si e cam jale. Oameni care confirmă si nu vin la interviu, sau care vin si habar nu au unde au venit, dar vor si ei un job si salariu.
NOU
Ramona, e jale, asa e. Te rogi sa apara un candidat cat de cat mai ok.
NOU
depinde f mult si cu ce fel de om vorbesti, daca e ok atunci discutia decurge normal, iti imaginezi ca esti pe strada intr-un schimb scurt de replici cu cineva care nu te cunoaste.
in schimb daca ai un idiot in fata n-are rost nici o tactica, doar sarcasmul pur are efect