Cum adormi la volan

Sa stii ca si mie mi s-a intamplat. E drept, nu am adormit, doar am atipit.
Eram treaz de la 7 dimineata (nimic extraordinar), facusem un Bucuresti-Brasov in 3 ore si ma intorceam spre Bucuresti, pe la ora 15. Era duminica, era un pic de coada prin Busteni, eram singur in masina, gandurile imi zburau aiurea, casetofonul era defect, soarele ma “mangaia placut” prin geamul Daciei fara AC, asa ca, pret de cateva clipe, m-a furat somnul. Am deschis ochii si am vazut stopurile masinii din fata aprinse la cativa cm in fata. M-am cam speriat, am tras pe dreapta la prima benzinarie si am bagat capul in chiuveta.
E adevarat, cateodata e suficient sa ti se intample doar o data, si e si ultima 🙁

Mereu este un moment in care simti ca te ia somnul, dar multi considera ca mai pot conduce “inca putin”, “inca 10 km”, “macar pana la Adjud”..etc

Abia apoi apare intr-adevar acel moment in care oboseala se instaleaza pe nesimtite si e greu sa mai controlezi clipa in care ti se inchid ochii….insa mereu exista si prima faza, in care se putea evita aparitia celei de-a doua.

Asta e grea. Eu ma stiu responsabil si mai trag pe dreapta. Dar m-am prins cu vreo doua ocazii cind era sa fac prostii.
Nu e vorba neaparat de adormit. Pur si simplu atentia pleaca la plimbare. M-am cacat pe mine cind mi-a zis taica-meu “Coaie, semaforul ala e pe rosu! Ce facem ? “. Ditai semaforul in fata mea. Era imposibil de ratat. Dupa ce am analizat putin ce dracu era in capul meu, mi-am dat seama ca era sa fie groasa. Pentru ca nu stiu de ce, dar eram ametit rau si foarte aproape de somn. Fara sa-mi dau seama.
De vina cred ca era socul termic. Afara era foarte cald si in masina urla ac-ul ca era plina masina.

Am patit-o o data. Si acum visez figura aluia pe langa care am trecut (eu fiind intrat pe partea lui, aproape ni s-au atins oglinzile). Cred ca am adormit cateva secunde. Culmea e ca viteza era cea normala, pe care o lasasem inainte sa adorm. Langa mine dormea dus un prieten! Plecasem pe la ora 13:00 de la Munchen. Patania a fost intre Sebes si Sibiu, pe la 4 a.m. Am oprit urgent si m-am culcat vreo 3 ore. Era cam frig, fiind aprilie. Dupa somn, nu am mai avut probleme pana la Ploiesti. Si nici de atunci incoace !

poti sa adormi cu ochii deschisi si sa nu-ti dai seama.

Crede-ma se poate intampla oricui sa adoarma la volan….problema este ca nu-ti dai seama….si ti se inchid ochii pentru cateva secunde…e o stare ciudata…si se intampla mai ales la drum lung si monoton…intradevar cel mai bine este sa tragi pe dreapta sa te odihnesti daca ai semne de oboseala.

La mine solutia anti-somn este f simpla. Daca stiu ca ma asteapta un drum lung cu masina si/sau ca sunt obosit, cumpar frate un energizant din prima benzinarie si in caz de nevoie il folosesc.

absolut minunati rusii astia sper sa ne colonizeze curand :))))

Eu nu am adormit inca la volan dar am fost de n-ori aproape. Senzatia aia placuta si mai ales pt cateva fractiuni cand nu te mai poti concentra si stii asta si te firtezi ca pentru alte cateva secunde sa fi perect alert iar dupa iar sa te loveasca moleseala si vederea incetosata parca ( de parca nu te poti concentra la ce se intampla in jur nu neaparat ca nu vezi).
De obicei deschid geamul maxim si stau vreo cinci minute cu el pana inghet sau ma opresc, schimb peisaju’…

Asa ziceam si eu, pana ce am fost pe punctul sa o patesc. Nu am adormit, insa la un drum (nu prea lung) dupa o zi extrem de obositoare, intorcandu-ma si avand cativa pasageri foarte enervanti in masina ( genul pe care tre sa ii pui pe zgmot de fond ca sa nu tragi pe dreapta si sa-i dai afara in suturi ), in vreme ce in background se repeta vorbaria lor ca de radio, am simtit cum alunec in somn. De mai multe ori. A trebuit sa ma concentrez serios si din fericire spaima ca as putea face vreo tampenie chiar a ajutat.

Anyway, oboseala chiar este mai nasoala, mult mai nasoala, decat betia cand e vorba de condus. Iti pierzi reflexele complet, devii la fel ca atunci cand ai calcat pedalele pentru prima data la scoala de soferi.

mie mi se intampla frecvent – se pare ca sunt mai susceptibil la asa zisa “highway hypnosis”. nu e somn de-a dreptul, dar nici 100% constient nu esti.

veneam odata de la Detroit spre Toronto, singur in masina, si o luasem pe varianta Port Huron/Sarnia. intre Sarnia si London, e o portiune de aprox 120 km de autostrada cam pustie si se intampla lucruri ciudate – de exempul acum 2 ani pe un viscol au murit oameni inghetati in masini, dar cand am fost eu era iulie. conduceam o masina cu transmisie manuala, dar fiind pustiu, i-am dat talpa cam la 140, si urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca la London am oprit intr-un ambuteiaj – rush hour : 5pm. plm, nu-mi amintesc absolut nimic. nada! (am vb cu un psihiatru, si ala mi-a zis de highway hypnosis, ca nu stiam ce e aia…)

de atunci nu mai plec singur la drumuri mai lungi de maxim 100Km.

si totusi si insotit, am anumite zone – tot pe autostrada – unde atipesc la volan constant, ma lupt cu mine sa nu adorm. daca opresc, sunt alert; pornesc din nou, iarasi picotesc. cu lume in masina! ma mir ca nimeni nu a observat pana acum, dar de cateva ori m-am trezit cand deja ma propagasem in banda de depasire – fara semnal, fara sa ma asigur… e naspa, caci la 120 la ora, poti zice ca nu e mult, dar la o coliziune, indiferent ca e laterala, daca ai pierdut controlul masinii, se lasa nasol de tot.

singura chestie care ma mai tine cat de cat alert este un cd cu ac/dc si altul cu barenaked ladies, dar trebuie sa o cant cu ei odata, nu doar sa ascult… 😛 muzica de la radio ma adoarme rapid.

alta chestie care ma tine alert mai este sa fac “slalom” printre masinile din trafic, dar daca se intampla sa fie vreun elicopter al politiei pe deasupra, am pus-o!