Ieri am fost la hacienda de la Măgurele, să facem un grătar dietetic și să ne bucurăm de soare, tot familionul. Dacă tot nu e casa terminată, măcar curtea să o folosim la ceva.

Bun, și cum stăteam noi acolo, mai un grătar, mai un tenis cu piciorul, apare un nene.

– Bună ziua.
– Bună ziua.
– Ce faceți dumneavoastră aici?
– Un grătar?
– Cum adică grătar??
– Cum adică cum adică? Grătar.
– Dom`le, dar nu vă e rușine să faceți grătar în timpul săptămânii? Oamenii nu mai pot de atâta muncă și alții nu mai pot de atât de bine. Nu v-ar fi rușine.

Și a plecat…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.