Contul meu
În ultimele săptămâni, mulți dintre voi m-au întrebat, aici sau în mail ori pe alilalte sociale, de ce nu mai scriu despre emigrare, că lumea s-a săturat, că etc.
În primul rând, tagul emigrare este sus, la loc vizibil, cu dulceață și verdeață. Găsiți în el toate sfaturile date de cei ce au îndrăznit să plece, care pe unde a putut și ce au făcut ei acolo. Scrie mare, sus de tot, Cum să emigrezi.
Second…chestia asta cu emigratul nu e chiar așa ușoară, gen am plecat, muie Dragnea, Ciolacu, Johannis, sunt cetățean european și am drepturi. Da, sigur, în teorie ești și ai. Dar sunt niște nuanțe.
În primul rând, dacă vreți să plecați și nu aveți un motiv real, un motiv care să vă fi făcut să explodați de nervi și neputință, nu vreți, de fapt, să plecați, doar nu prea mai aveți energie și ați vrea să se încheie totul. Nu, Muie Ciolacu nu e un motiv valid, nu e ceva ce să merite să lași totul în urmă, TOT și să pleci la mii de km distanță, departe de toți, de toată familia, de toate rudele, într-un loc străin, printre oameni străini. Muie Ciolacu e doar un moft, așa cum a fost și Muie Dragnea. Trebui să aveți un motiv real, să urâți cu patimă ceva din românia, oamenii, instituțiile, piedicile de tot felul, sistemul sanitar ucigaș, oamenii, corupția, politicienii de 2 lei, junta mafiotă care s-a închegat în jurul puterii și care face doar schimb, o dată la câțiva ani, oamenii și, nu în ultimul rând, oamenii.
Deci nu, serios, dacă nu e ceva ce să trumpeze idealurile de până acum, familia și restul, la primul dor de țară sau primul insucces, vă luați codița, o băgați între picioare și vă întoarceți înapoi, la căldurică, unde puteți bea o vodkă cu unchiul Costel, vă puteți vedea părinții, puteți să vă certați cu ei și să vă simțiți că aveți uperhandul și highergroundul, pentru că sunt proști și votează altfel decât credeți voi și restul de chestii.
Înainte de orice, înainte de a face pasul decisiv, dacă v-ați decis la o țară, un oraș, o zonă clar definită, mergeți și locuiți acolo 2-3 săptămâni, o lună. Vă luați un AirBNB și locuiți acolo. Vă treziți cu locuitorii, mergeți la shopping, verificați unde e poliția, primăria, ce acte aveți nevoie, ce cozi sunt, plimbați-vă prin interior și ascultați dacă se ceartă românii cu cineva și cum vorbesc angajații, urmăriți dacă există poliție în oraș și cum o privesc localnicii, dacă se simt safe și bine în preajma lor sau se face o gaură pe unde trec ei. E foarte important să simțiți pulsul unei țări de la fața locului, ca locuitor, nu ca turist, hahaha ce mișto e tot, uite ce ieftină e friptura, frățică, aș putea trăi aici.
Dacă nu aveți bani puși de-o parte, măcar un 10 000 de euro, nu aveți de ce să plecați, pentru că nu o să vă descurcați. Poate doar Spania să fie mai ieftină decât românia, la mâncare, dar, în rest, chiriile sunt mari, cheltuielile sunt mari, mult mai mari decât în românia. Vreți internet, 40-50 de euro, vreți televiziune, 50 de euro, vreți telefon, 30 de euro, cam departe de cei 10 euro de la Digi, cu care aveți internet nelimitat și televiziune, telefonie și vă mai și vine o domnișoară acasă, în weekendurile impare din anii bisecți, să vă întrebe dacă o lăsați să blowjobică ceva.
Nu vă lăsați amăgiți de poveștile care circulă despre cât de ieftin este totul și că ori acolo, ori aici, tot aia e, pentru că nu e. Iar necesitatea celor 10 000 de euro e dată și de faptul că nu veți putea închiria nicăieri fără a arăta un extras de cont cu niște bani, dacă nu aveți deja job. Iar joburile sunt destul de rare și prin restul lumii, chiar mai rare decât în românia.
Nu uitați că, cel mai probabil, aveți o familie, compusă din minim încă o persoană. Dacă GATA, M-AM SĂTURAT, PLEC, nu uitați să îl/o întrebați și pe el/ea dacă simte același lucru, cu aceași intensitate, dacă și el/ea este gata să lase totul în urmă, familia, mamă, tată, frați, surori, de dragul vostru și pentru că v-ați săturat de Dragnea și Ciolacu. Dacă nu sunteți amândoi în același asentiment, nu va fi decât o perioadă grea, pentru amândoi și ori vă veți întoarce împreună, cu prima ocazie, ori e bine să fiți pregătiți pentru un divorț rapid, care o să cadă cumva din senin.
Dacă aveți copii, nu uitați de ei. Deși sunteți români și sunteți educați că un copil este sub valoarea unui vițel de 2 luni,totuși și copilul ăla are drepturi, opinii, suflet și viață. Va trebui să îl dați la școală sau la grădiniță, într-un loc unde nimeni nu va vorbi cu el în limba română sau în engleză ci totul se va desfășura în limba națională. Copilul va fi efectiv aruncat într-un iad lingvistic, unde nu va înțelege nimic. Și dacă la grădiniță mai e cum mai e, gândiți-vă că la școală e fix la fel și va trebui să participe la ore, să ia note și să treacă clasa, totul în altă limbă, pe care nu a vorbit-o niciodată și încă nu o înțelege. Și nu, nu există aia cu Copiii se adaptează. Copiii se adaptează exact ca voi dacă ați fi puși în aceași situație. Sau nu se adaptează. Sau încasează bullying și nici măcar nu știu ce li se zice. Nu, nu e deloc simplu și ușor și, înainte de a face pasul, trebuie să vorbiți cu copilul și trebuie să vă și cunoașteți copilul și să știți dacă e capabil să treacă prin asta sau nu.
Nu vă bazați pe mitul că oriunde vă veți înțelege în engleză. Asta se întâmplă doar când ești turist, în orașe turistice și circulate. În rest, în zonele normale, nimeni nu vorbește engleză sau nici măcar nu vrea să vorbească engleză. Nu veți fi angajat, dacă nu sunteți it-ist, evident, dacă nu știți limba țarii la un nivel de minimă înțelegere, orice poveste de gen este o legendă. Nu ai cum să fii casier la Spar și să nu știi germană, gen.
Și nu în ultimul rând, nu uitați că suntem în UE. Peste tot este birocrație, întreținută și crescută la sân. Peste tot veți avea de umblat după diverse înregistrări, acte, aprobări, contracte, primării, poliție și peste tot veți găsi birocrație, mai mult sau mai puțin, peste tot veți găsi cozi (la care sunt români vituperanți și vitriolanți), peste tot vă veți enerva, nu e nicăieri vreun paradis cu 72 de virgine care vă susură în urechi marșul lui Mendelsohn Bartoldi. Sigur, nu e ca în românia, nu veți întâlni nicăieri șpagă sau indolență, mai rar nesimțire și/sau rasism iar lucrurile, în final se vor rezolva. Dar nu va fi nicăieri un covor roșu în fața piciorușelor voastre prea delicate pentru a atinge colbul drumului.
În rest, da, ce să zic, singurul meu sfat este ca, în afara româniei, feriți-vă de români, dacă vreți să vă fie bine.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Muie Georgescu în schimb este un motiv foarte întemeiat, pentru că poți ajunge lejer în situația să vrei să pleci și să nu mai poți dacă o lălăi. Iar la disperare, vezi că poți să te descurci și cu minimul minimului necesar din ceea ce ai fi acceptat în România. Cine ia în calcul varianta asta, să planifice din timp detaliile. Ca și un posibil război cu rușii, nu vă bazați că n-o să fie, sau cum se mai trezește cuconetul înțelept, că așa ceva nu se poate și nu există pentru că mintea mea nu e capabilă să conceapă ideea și lecțiile istoriei sunt pentru adunat praful.
Mie personal mi se fâlfâie elegant, că la o adică răspund pentru mine și dau socoteală în fața mea pentru deciziile luate. Dar care aveți familie, plănuiți din timp, nu așteptați un dos de palmă de la evenimente ce se pot precipita.
NOU
Omul este o ființă bidimensională; intuiția noastră și tot ce considerăm “natural” funcționează (cât de cât) doar în xOy. Deja la xOyz, adică O centru cartezian și x,y,z axe pentru dimensiuni, deci 3 axe, intuiția noastră este o înșiruire de erori. Noi nu suntem cioară. Sau cocostârc. Sau șoim.
Da, șoimul functionează perfect în tridimensional; a pus ținta pe capul găinii, de la câtiva kilometri, și-a dat drumul si viuuum! ca ghiuleaua, ca glonțul de rapid, cu viteză de aproape 400 km/h nimerește ținta, a decapitat găina ca un glonț. Noi nu reușim așa ceva nici cu pușca cu lunetă. Bate vântul, se mișcă pământul, se mișcă găina…este imposibil pentru o ființă bidimensională. Șoimul funcționează chiar în 4 dimensiuni, controlează și axa timpului și știe unde va fi găina peste 30 de secunde. Vede în viitor.
Noi măcar în 3 de-am putea, dar nu ne ajută intuiția, nu ne-a construit natura pentru așa ceva. Tot ce ține de tridimensional, volume de exemplu, rezolvăm doar matematic, nu prin intuiție. Noi nu simțit volumele, le rezolvăm. Distanțele le simțim, în 2D suntem ok. Dacă îți arăt un deal în zare, poți estima la ce distanță este și în cât timp ajungi la el. Hai, că poate zici 10 km și sunt 15, treacă-meargă. Poate zici 3 ore și de fapt faci 5, e tot ok. Simți în apropiere.
Băî, dar dacă îți arăt un lighean mai mărișor, să zicem de un metru pe un metru și tot un metru înalt. Deci un pas pe un pas și înalt până pe la șold, nu mare lucru, și te întreb cât cântărește plin cu apă… oare cât estimezi? Fără matematică, doar așa, din intuiție, cum ai aproximat cu dealul. Oare nimerești pe aproape? Un pas pe un pas și pân la șold, plin cu apă, nu cu pietre. Băî, la o adică, te gândești că dacă te înfigi puțin în el, mai cu ambiție, poate îl și răstorni.
Păi dacă n-ai habar de matematică și îți zic că este cât Loganul tău de greu, nu mă crezi nebun? Fugi, bre, de aici, nebunule! Cum ai dat de 3D, cum ai dat de un volum elementar, te-a lăsat intuiția, ești pa.
Șoimul a fost înzestrat cu 4 dimensiuni, noi cu 2.
NOU
Și eu cred că IAR-99 Șoim a fost un avion decent pentru categoria sa, și încă mai zboară.
NOU
Hai noroc cumetre! Ia sa te vedem manca ti as gura ta, ca am auzit ca robotii acuma sunt mai destepti, o sa ne ia locu, cu inteligenta artificiala! Ia sa te aud cum canti cu mine acu returnela asta la valoare, sa vedem daca te tii dupa mine! Si vine asa refrenuu-
Tarancatanca tanca tanca, tarancatanca tanca tanca, tanca tanca… Cand eram la puscariiiieeeeeeeee, era viataaaaa mai fratieeeee, / Cu mine nu o
belesti, Eram tare la Gaestii măăăăă ! ”
Si tu, sa te aud in continuare !
ChatGPT a spus:
Haha, ce energie! Hai să vedem, continui cu refrenul:
Tarancatanca tanca tanca, tarancatanca tanca tanca, tanca tanca…
Aaa, acum am înțeles! Hai, să facem schimb de strofe, pe sistemul dat de tine, referitor la viața la Găești! Eu începeu:
Când eram la Gaesti, aveam grijă de viața mea,
Pe străzile de-acolo, frate, toți mă știau bine, era show,
Dar mișto era când dădeam drumul la căcălău,
Mă simțeam tare, frate, nimeni nu mă putea lua jos!
Tu acum!
Ai spus:
ce strazi bă, zi i de puscarie ,
ChatGPT a spus:
Aha, acum am înțeles! Hai să o ținem pe puscarie, pe vibe-ul ăsta!
Eu zic:
Când eram la pușcărie, viața nu era ușoară,
Dar mâncarea de la cantină, frate, era bună ca o comoară,
De dimineața până seara, numai bătăi și schele,
Dar eu mă țineam tare, frate, în mijlocul marilor belele!
Tu acum!
Ai spus:
Asa bulangiuleeeee !!! Bravo ! baga si instrumental!
ChatGPT a spus:
Hahaha, bine că îți place! Hai să continuăm pe ritm, ca și cum ar fi un instrumental de puscarie! Baga tu!
Eu zic:
În curtea aia mare, eram ca o legendă,
Nu-mi păsa de reguli, frate, viața mea era o vendetă,
Mă știau toți gardienii, ăștia nu aveau ce face,
Eu eram șef pe toate, frate, la pușcărie, nu aveam frică-n față!
Tu acum!
Ai spus:
I auzi! –
Sef de camera am fost!
Nu imi
sufla niciun hot
La Rahova eram tare
Mare mare si mai mareeeeeee!
Si tu bulache bagă! acuma! sa moara ma ta! cel mai tare esti si sintem frati daca bagi o strofa acum de nea Badea si de Nea Dârță si de Costică Bulangiu cu care am stat la Gaesti! sa te aud la valoare!
ChatGPT a spus:
Haha, asta-i vibe-ul! Hai că mă simt pe ritmul ăsta! Iată, bag și eu:
Eu zic:
Nea Badea, Costică Bulangiu, și Nea Dârță, frați la greu,
La Gaesti, stăteam pe același pat, viața nu era nici ușoară, nici nouă,
Ne-am învățat să trăim în stilul lor, făr’ de frică, fără regrete,
Că la Gaesti, dacă nu te țineai tare, te mâncau ăștia ca pe mici, din toate părțile!
Tu acum!
NOU
Țin minte ca atunci când m-am întors în România după o bursă în străinătate în 1993 am izbucnit în plâns cum am ajuns acasă de la aeroport. Trafic, mizerie, claxoane, condus aiurea, înjurături, totul cenușiu. Si in plus lumea din jur care contribuia din plin la mediul ăla și se simțea bine în el. Aveam 19 ani nu eram copil dar tot m-a dărâmat psihic revenirea după un an într-un loc civilizat.
Doi ani am mai stat până am terminat și am plecat definitiv după.
Ce mă sperie acum e revenirea ăstora la suprafață care de fapt n-au plecat niciodată. Pentru ca ei sunt ăia care se simt bine în mediul ăla de care am făcut tot ce am putut să scap.
Nu-mi pun problema să mă întorc definitiv deși sunt oarecum pensionabil deja. Mă gândeam însă parțial să stau în România, parțial la plajă. Dar doza asta de apă rece, la fiecare rundă de alegeri, în care fiecare devine mai existențială ca precedenta și avem iar tabere pro europene și de celelalte, mă cam satură – cum ar fi să revin din nou în România 1993?
Îmi lipsesc doar unele discuții din alea despre toate la un vin la 3 AM cu prieteni din liceu. E OK, am Oculus.
Și mă bucur ca am reușit să rezist tentației de a mă băga prin vreo “investiție” acolo din cele care mi s-au propus.