Există o teorie, numită Attachement parenting, care spune că trebuie să răspunzi absolut întotdeauna la nevoile copilului tău, pentru că în acest fel va ieşi din el un adult sigur de sine şi plin de încredere.

Eu cred că dimpotrivă, iese un puşti răsfăţat care habar nu va avea să se descurce în viaţă. Pentru că nu mi se pare normal ca dacă fiul urlă, eu să îl iau în braţe. Astfel ajungi ca de fiecare dată când vrea ceva şi nu poate obţine, să înceapă să urle, că sigur îl iau eu în braţe.

Din nefericire, persoana cu care am purtat discuţia şi-a luat ignore, pentru că argumentul ei suprem a fost că alţi copii, crescuţi altfel, vor deveni nişte nesimţiţi aroganţi, care la un moment dat se vor întâlni cu fetiţa ei şi o vor răni sufleteşte şi fizic.

Iar mie nu îmi plac habotnicii…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

46 comentarii Adaugă comentariu

  1. Si eu sunt de parere ca un copil trebuie tratat cat mai echilibrat => tratament echilibrat copil echilibrat. Nu trebuie sa urle pentru a obtine ceva, trebuie doar sa faca ceva sa-l merite, nu ?

  2. Vai nu, nu!!!! Cunosc un cuplu care are o fetita de vreo 2 ani absolut imposibila. De ce? Pentru ca daca urla ca vrea nu stiu ce ei imediat sar, daca vrea sa mearga nu stiu unde ei imediat o duc. Evident fetita s-a obisnuit asa si nu mai poti face nimic in preajma ei pentru ca ea vrea tot. Daca nu i se da incep isericalele. Of… Nici nu pot sa stau in preajma ei ca ma tampeste de cap.

  3. @Ada Este destul de simpla solutia, sa o lase sa urle pana nu mai poate, dar sa nu faca asta intr-un loc public. Educatia unui copil, sunt de parere, ca se face acasa ! Nu-l cari dupa tine la film si atunci cand iti cere popcorn tu nu-i cumperi. Apoi sa deranjeze toata sala cu plansete.

  4. #4

    vai, habar nu ai pe ce lume traiesti!! ea va iesi o femeie sigura pe ea, profunda si stabila!

  5. #5

    Nu numai ca acela nu a fost un argument, dar ai interpretat gresit ce am spus, cum de altfel nici nu m-ai lasat sa explic nimic fiindca ai impresia ca esti atotstiutor.
    Teoria asta nu spune ca atunci cand copilul bate din picior “da-mi bomboane”, tu sa executi si daca ai fi avut rabdare sau interes sa citesti aici attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idcat=4&idart=55 poate ca nu m-ai fi catalogat drept habotnica.

    Pana una alta, copilul meu, crescut conform cu ce sustin, nu se cu fundu’ de pamant prin magazine, nici nu urla necontrolat, nici violent nu e si la comportamentele negative renunta datorita explicatiilor, nu amenintarilor.
    Daca voi vedea vreodata ca metoda pe care o folosesc nu da roade, atunci da, ma voi gandi ca nu procedez bine. Nu sunt atat de absurda incat sa consider ca numai eu am dreptate.

  6. #6

    @Ada, comportamentul acelor parinti nu are legatura cu teoria AP. Si copilul a ajuns asa pentru ca parintii nu au facut diferenta dintre nevoi, intelegere, dragoste si nevoia de limite.
    Exista lucruri necesar a fi interzise. Dar conteaza felul in care o faci, explicatiile date si cate si mai cate… dupa cum spuneam, cred ca o discutie lunga si cineva care nu are habar despre ce e vorba, poate doar sa traga concluzii gresite.

  7. @Anca Cum sa-ti cresti copilul din carti ? :)) Sau altfel, d c trebuie sa urmaresti o reteta stricta ?

  8. #8

    @Madalin Paul….sa faca ceva ca sa merite? Adica …un copil nu are dragostea neconditionata a parintilor doar pentru ca l-au dorit si s-a nascut? Cam ce ar trebui sa faca ca sa merite sa fie iubit?

    Voi confundati iubirea cu a face tot ce vrea copilul ca asa vrea el?

  9. @Anca Eu vorbeam strict de lucruri.. Vrea masinuta cu 300 de culori.. ok, coloram, facem bastonase,scriem la dictare.. Apoi ai masinuta. dragostea neconditionata trebuie acordata fiecarui copil ! Problema este cum canalizezi aceasta dragoste.

  10. #10

    @Madalin, nu stiu cum e sa-ti cresti copilul din carti, eu clar n-am avut nicio carte cand imi tineam copilul in brate. Dar m-am informat suficient inainte de a naste.

    Nu exista retete, fiecare copil si fiecare familie e diferita. Cred totusi, ca daca am trata copiii asa cum dorim noi sa fim tratati, cu acelasi respect cel putin pe care il pretindem de la partenerul de viata, s-ar schimba multe in educatia oferita.

    Copiii care fac cele mai multe probleme sunt cei care nu se simt iubiti. Poate ca parintii fac “tot ce vrea plodul”, dar asta nu inseamna ca stiu cum sa-i iubeasca.

  11. #11

    @Madalin, tocmai, eu nu cred intr-o astfel de conditionare. Copilul nu va invata sa faca acele lucruri decat sperand la o recompensa, nu va fi motivat altfel. E un fel de dresaj ce zici tu acolo.

  12. @Arhi :)) “Copiii Care fac cele mai multe probleme sunt cei care nu se simt iubiti.” Ai dreptate omule, o stie pe a ei si o striga sus si tare.

    @Anca Cum naiba sa nu-ti iubesti copilul ? Asta este o intrebare esentiala. Hai nu luam in calcul masculii, ei poate nu l-au dorit, dar femeia, daca face un copil nu-l face pentru ca nu si-l doreste ! deci dragoste neconditionata !

  13. @Anca: Am habar de viata. Habar de aceasta teorie nu am pentru ca recunosc ca nu sunt adepta teoriilor atunci cand vine vorba de crescutul unui copil. Asa cum spuneam si la alt post consider ca un parinte bun face lucrurile corecte in primul si in primul rand din instinct. Teoriile si cartile sunt bune pana la momentul in care intervine realitatea. Poti trage concluzii din aceste teorii, dar sa le urmezi litera cu litera mi se pare absurd si periculos.

  14. #14

    @Madalin, e o MARE diferenta (si clar nu ai citit nimic despre asta, ca sunt exemple cu duiumul) intre a-ti iubi copilul si a-l face sa se simta iubit.

    @Ada, sunt de acord ca in fiecare teorie pot exista lucruri bune si lucruri rele. Nu sta nimeni cu o carte in mana, educandu-si copilul.

  15. ^You’d be suprised….

  16. @Anca Ada a rezumat foarte bine mai sus ceea ce era de spus “Asa cum spuneam si la alt post consider ca un parinte bun face lucrurile corecte in primul si in primul rand din instinct. Teoriile si cartile sunt bune pana la momentul in care intervine realitatea.” Altceva ce mai vrei ? Ok, creste-l din tratate despre cum sa-l tii de mina in parc.. :))

  17. #17

    Daca lumea ar sti asa bine din instinct cum sa-ti creasca copiii, n-ar mai fi forumurile pline de mame frustrate, cu intrebari la care nu au raspuns, nu ar mai fi atatia adulti si copii violenti. Daca totul e asa simplu, inseamna ca nu aveti nicio problema in cresterea propriilor copii si atunci, felicitari.

  18. #18

    eu am fost crescut intr-un mediu foarte strict. extrem de strict. adica la fiecare juma de ora nu stiam de unde vine cate o palma. am ajuns ca la o anumita varsta daca se apropia cineva de mine brusc sa ma bag sub masa din reflex. stiu, e stupid dar asta e. Un mediu strict si abuziv nu are consecinte pozitive asupra copilului.
    pe de cealalata parte un mediu relaxat creaza dobitoci. oameni pe care as vrea sa ii scuip pe strada.
    dracu stie cum e mai bine.

  19. Mda… Ma pregateam sa raspund, dar m-am oprit cand am vazut ultima parte legata de copii nostri (actuali sau posibili). Nu are rost sa zic de ce nu mai doresc sa continui, nu? 🙂

  20. *copiii

  21. #21

    Ada, cred ca stiu unde bati. Si pe mine ma enervau mamele care imi spuneau ca atunci cand o sa am copil, o sa fie altfel si o sa-mi schimb opiniile. Pe unele le-am schimbat, pe altele nu.
    Eu am cautat sa ma informez cat mai mult (bine, am si lucrat cu copii intre 2-12 ani) inainte de-a avea propriul copil. Multe idei s-au schimbat pe parcurs. Atunci cand te intalnesti cu anumite probleme, nu stai sa cauti in carti, le rezolvi pe loc, iei decizii tot timpul. Dar cred ca trebuie sa ai o directie, un scop, fiindca e mult mai usor sa previi sau sa te gandesti ce ai face in cutare situatie macar ca exercitiu… mie cel putin mi-a fost si imi este folositor.

    Recunosc ca am facut si greseli. Dar incerc sa ma corectez, discut cu sotul despre cum trebuie sa procedam intr-o situatie sau alta referitoare la copil. Am hotarat, un scurt exemplu sa nu ii dau dulciuri de gen bomboane, ciocolata (cel putin cat e mica) si nici sa stea cu ochii-n tv. Sunt lucruri de la care nu fac rabat pentru ca stiu ca i-ar dauna.

    Imi cer scuze ca am scris atat, probabil c-am simtit nevoia sa ma justific fiindca se fac confuzii intre a raspunde cu iubire si a rasfata cu sensul de a lasa copilul sa faca orice vrea.

  22. doamne vazusem acest clip.Ce rau imi pare ca nu eram IO in magazin.Scumpul copilas ar fi fost adult acum. Or dead.

  23. #23

    nici nu isi lua multa bataie:))))

  24. Mă dar nu ar fi mai simplu să nu mai scoatem progenituri pe bandă? Oricum ajung nişte imbecili care, aşa cum spunea Bill Burr, nici măcar nu ştiu să şofeze, îţi fură casetofonul din maşină, fură din casă şi, în general, consumă aer degeaba.
    Bullshit-ul cu “copilul meu scump şi special” nu merge. E prost educat şi va suge ajutor de şomaj vreo 20 de ani până va intra la puşcărie. Să fim serioşi… câţi dintre voi au făcut copii şi acum sunt oameni pe care te poţi baza, care nu fac mizerie în jur, care nu urlă ca nişte descreieraţi, care nu te împing în supermarket, care ştiu să salute, care ştiu să respecte, care ştiu să scrie corect şi, în primul rând, care nu trag special gold pe nas (sau pe unde dracu se trage).
    Ştiu că dacă toată lumea ar gândi ca mine, ne-am duce de râpă într-o generaţie. Mare pierdere… de parcă stă cineva să monitorizeze pentru tine, în timp ce tu eşti în groapă, ce se întâmplă la suprafaţă. Haidi bă să fim realişti.

  25. #25

    Si ce faci daca atunci cand copilul urla nu are de fapt nevoie sa il iei in brate ci sa ii schimbi scutecul?

    Trebuie intr-adevar sa ii dai copilului ce are nevoie atunci cand are nevoie. Repet: ce are nevoie. Nu ce crezi tu ca are nevoie sau ce ai tu atunci la dispozitie respectiv nervi sau un sut in cur. Si va fi un inger de copil.

    • #26

      checu, absolut corect, dar aici tine de talentul tau de a fi parinte si de a fi om

  26. ideea e sa raspunzi la NEVOILE copilului, nu la TOANELE lui. cred ca e o mare diferenta.

    (daca a mai zis cineva chestia asta absolut geniala, imi cer iertare, n-am citit comentariile decat pe sarite)

  27. Ce apreciez eu la comentarii sint doua puncte:

    1. Arhi i-a lasat dreptul la replica Ancai, ceea ce nu prea se mai intalneste pe blogurile de azi.
    2. Anca a acaparat discutia, ca o femeie cu idei argumentate dar fixe.
    3. In general nu comenteaza la postarea asta decit oameni cu copii. Cu mici exceptii.

  28. Ups! Doua puncte care-s trei 🙂

  29. #30

    la punctul 2, putem include o majoritate covarsitoare de muieri. toate fac la fel, daca au cea mai vaga impresie ca ar avea dreptate

  30. #31

    Am citit ce scrie pe Wikipedia despre Attachment Parenting. Nu stiu ce ati inteles voi de-acolo, dar mie nu mi se pare deloc ca ar fi o tampenie.
    Sunt de acord ca nu e o solutie sa rasfeti copilul si sa-i satisfaci toate capriciile. Dar nici AP nu sustine asta, din cate inteleg eu.
    E adevarat si ca un sistem de genul asta nu poate fi aplicat de oricine. Daca copilul urla, sunt doua variante: are o problema pe care trebuie s-o rezolvi sau urla din capriciu/plictiseala/vrea ceva nerezonabil. Tine de inteligenta parintelui sa-si dea seama cu care din cele doua variante are de-a face si sa descurajeze comportamentele “manipulative” ale copilului. Cum? Distragandu-i atentia, explicandu-i (daca e capabil sa inteleaga) de ce nu se poate ce vrea el, fiind consecvent, ferm dar si rezonabil. Si prin puterea exemplului (degeaba urli la copil cand mananca in camera, daca a doua zi te vede si pe tine ca faci la fel).
    Normal ca pentru unii e mai simplu sa-i scape o palma sau mai multe pana tace si sa faca din el un robot care executa comenzi de frica. Fiecare face cat il duce capul.

  31. #32

    eu stiu asa: cand se intrece masura si se ajunge la batut din picioar si cu curu de pamant, un o fina interventie psihologica, de sorginte behaviorista cu accent pe emapatie, de genul: TACI IN GRIJANIA MA-TI

  32. #33

    (nush cum am dat enter aiurea)
    deci un TACI IN GRIJANIA MA-TI si un zgarci flexat la ureche fac minuni.

  33. #34

    Rromanii isi cocolisesc prea mult copii si astfel majoritatea ajung niste incompetenti

    Is satul de exemplele din jur care isi tin odraslele in puf si ia la mama bani/masina (desi odrasla dupa 18 ani are 23-24 era cazu sa munceasca) si faze de genu

    Noi confundam alintatul cu ai arata dragoste copilului tre sa il educi nu sa il pupi in cur in plus tre sa treaca si copilu prin diverse incercari …

    Plus noi rromanii ne laudam copii pt toate cacaturile de parca ar fi castigatori de nobel
    Gen is la o facultate cu taxa
    Sau a luat permisu
    Faze de genu

  34. Eu sunt la extrema cealalta cu copiii, care iar nu-i ok. Iuliei azi noapte ii era rau si ea nu ma trezea. Statea asa in noapte, asteptand sa-i treaca. Bine ca m-a trezit motanul (destept pisoi) si n-a fost ceva grav, ca altfel… Cum sa nu spui ca ti-e rau, mai ales daca esti copil? Am bagat-o in sedinta azi.
    Oricum, numai plini de personalitate nu vor fi astia care tipa si li se indeplinesc toate dorintele.

  35. Dac-ai avut un caine si te-a ascultat, fara sa se pise pe el de frica atunci cand te vedea, vei reusi si cu un copil.
    Regulile in viata sunt simple:
    -Nimic nu-i gratis.
    -Recompensa sau pedeapsa, fara rabat si fara nervi.
    -Frica de pedeapsa este principala regula in societate. Nu-l inveti asta, il va invata societatea. Absolut sigur, si fara sa se impiedice de sentimente.

    Arhi, nu ma pot abtine, e criminal clipul, chit ca-l stim cam toti. Un copil la fel de obraznic, dar haios:

    www.youtube.com/watch?v=AbQV4ZDNj9s

  36. …ușor cu educația pe scări :). cum nu cunosc experiența de părinte decât indirect, opiniile mele pe această temă riscă să fie extrem…relative :). odată terminat disclaimerul, aș spune că în toată această ecuație variabilele cheie nu trebuie pierdute din vedere sunt: echilibrul, răbdarea, personalitatea copilului, personalitatea părintelui, cunoașterea, talentul pedagogic.
    cum se combină toate aceste ingrediente în supa formării unui caracter….depinde de fiecare :).

  37. #38

    Copilul acesta stie ca daca face scandal va obtine ce isi doreste. Nu e prima data cand face asta si, cu siguranta nu va fi nici ultima. Parintele e de vina, clar! De mic trebuie sa ii asigure necesarul copilului, in limita posibilitatilor. Dar cand copilul o ia razna, discutii “de la om la om” si daca nu va intelege, o palmuta peste fundulet. Nu tare sa ii rupi spatele, dar nici sa il mangai.
    Si mai e o treaba: nu ca tata e sever si il educa cum trebuie educat, dar mama il alinta si ii face pe plac/ sau invers! Deciziile unui parinte trebuie respectate de ambii parinti.

  38. #39

    O singura opinie…
    Faceti o comparatie cu copiii crescuti pe vremea lui Ceausescu unde lipsurile, urechelile, palmele (luate si de la parinti si de la vecini) etc erau la ordinea zilei SI cu copii crescuti dupa 90-95.

    Comparati educatia, spiritul civic, cei sapte ani de acasa s.a.m.d.

    as putea sa aberez zile in sir pe tema retarzilor crescuti dupa carti si forumuri in secolul 21…

  39. #40

    Mai Arhi , eu cred ca pe tine te tot bate gandul sa procreezi insa te cam sperie clipurile astea pe care le tot gasesti pe net 🙂 🙂
    Fii pe pace , copilul il ai asa cum il educi . In nici un caz nu trebuie sa-l bati ” sa se cace pe el ” asa cum afirmai intr-un post anterior dar nici sa-l lasi sa ti se suie-n cap , logic .
    Trebuie sa gasesti un echilibru : sa stii cand sa pupi si cand sa zici ” NU ” .

  40. Cred ca in teoria aia era vorba de nevoi si nu de dorinte. Il faci rasfatat daca ii iei orice vrea, daca il iei in brate mereu cand plange, in schimb mi se pare firesc sa ai grija de nevoile lui fizice, afective etc.

  41. Toti sunteti destepti. Ati uitat sa fiti copil si acum va dati cu parerea.Vedeti ca ati obosit deja .

    Azi eram urcat pe un avion . Apoi tati a zis sa mergem. Mie imi place al naibi de mult avionul .Am inceput sa sufar si sa plang , culmea era ca tati radea la mine neintelegand de ce sufar asa de rau.

    In final mi-a explicat ca trebuie sa luam niste mancare chinezeasca picanta … pentru mami , iar asta m-a inveselit.

  42. Citind cele scrise pana acum , eu dau dreptate dna. Anca.
    Cel mai usor este sa “executi” copilul. Inteleg ca dl. Arhi nu are copii .

    Imi dau seama ca e usor sa iti dai cu parerea de pe margine.Dar eu cand dorm toata noapte cu mami de gat cum ar putea ea sa zica nu la ce imi doresc eu dimineata ?

    Nea Arhi mai intra pe blogul meu si ai sa mai intelegi cate ceva .

  43. #44

    cand ai un copil trebuie sa al si rasfeti sa al si mustrezi dar atunci cand trebuie si este nevoie.trebuie sa al faci sa inteleaga atunci cand are voie si cand nu.adica sa al faci sa inteleaga si sensul cuvantului pe care al rostesti.la acest videoclip pe care l-am vazut mu m-am mirat pt ca eu am stat o perioada in franta si acolo majoritatea copiilor se poarta asa.acolo nu poti bate copilul pt ca statul nu ati da voie dar nici ei nu stiu sa ai educe

  44. #45

    asa ca ne crestem copii dupa cum credem noi si dupa pricipiile noastre.

  45. #46

    copii mai sunt si dupa cum suntem noi sau cum am fost cand eram mici.ma refer genetic.cunosc o femeie care e foarte incapatanata crezand ca ea le stie pe toate si se contrazice cu toti.la ora actuala ea are un baietel de aproape 5 ani care este la fel cum e ea.a mostenit-o genetic.dar dc el nu face ce zice ea il bate foarte tare si cum? cu palma peste fata.ce mai poate sa iasa din copilul ala?