Contractul determinat de muncă

Intr-adevar, in ultimii 2 ani, bancile s-au spetit de cata creditare au oferit populatiei. Daca stai sa te gandesti si la cati datornici exista, la cati sunt bagati in Biroul de Credit si, automat, cel putin cativa ani stau pe bara dar, mai ales, daca te gandesti la faptul ca cel mai bun si sigur client al bancilor a fost, este si, se pare a fi in continuare statul… problema se rezolva, in mare masura, de la sine.
Si mai e o chestie: poate sa sara banca de cur in sus, la anul, pana nu mai poate. Odata ce un angajator vede ca merge treaba cu perioada determinata, pa si la gara.
Arhi ai spus bine: nu exista doar programatorii si cei care freaca tastatura in general – mai avem directorasi si tot felul de manageri sau asa zisi manageri pe la te miri ce institutii, avem baieti destepti (nu doar in sectorul energetic), mai sunt cei care inca mai coordoneaza “afaceri” cu etnobotanice, cei care misca traficul de tigari la frontiera, cei care sparlesc motorina din rezervoare si o vand (cu acordul si in cardasie cu sefii) la preturi de dumping “la baieti”, cei care mai prind niste proiecte de la stat sau chiar U.E. si mai baga niste sume cu multe zero-uri in buzunare.
Nu mai aduc aminte de cei care “se descurca” in strainatate (si se pare ca o fac foarte bine) sau de fatucile care produc la greu.

Asadar, la cati banuti circula, de ce ar mai trebui credite? Gandeste-te ca pe langa fiecare “baiat destept” misuna cel putin inca 2-3-5-10 altii care mai mananca o paine.

Astia de plang cu credite sunt looserii care n-au avut bulan in viata sa se prinda pe langa unul smecher, care au fost prea fricosi sa se apuce de tot felul de faradelegi, care au demnitate (ce cuvant urat in ziua de azi) incat sa n-o suga, pe sub mese, tuturor nespalatilor doar pentru niste cadouri si/sau sume de bani, etc etc etc.

Bre Arhi

Pe la final de 80 si inceput de 90 eram un agarici fara cea mai mica experienta in munca, picat din cer in Elvetia.
Treaba era clara acolo, ca biban nu pupai decat contracte temporare (perioada determinata). Am fost mirat dar trebuia sa pap o painica.
Au trebuit multi ani ca sa pot sa sper la un contract pe perioada nedeterminata.
Lucrurile erau limpezi, contractele pe perioada nedeterminata presupuneau un nivel maxim de incredere in ceea ce stii si poti sa faci din partea angajatorului.
In orice firma se incepea de la contracte cu perioada de 1-3 luni, se ajungea apoi la contracte pe perioade mai mari(6 luni-1 an).
De la contracte pe perioada de 1 an si pana la “nirvana” unui contract pe perioada nedeterminata puteau sa treaca si 3-4 ani.
Dar deh, noi ne-am obisnuit de pe vremea lui Ceasca cu conceptul ca oricine trebuie sa aiba un loc de munca asigurat si sa poata iesi la pensie de la uzina…
Wrong, nu la mine….
Am o seama de angajati astazi si sa fiu sincer, doar doi sau trei se incadreaza in standardele unui contract de munca pe perioada nedeterminata.
Restul, evident o sa aiba o mandrete de contract pe perioada de max 1 an.
Iar astia noi, pe maxim 3 luni.
De ce?
Pai simplu, am avut flacai care in primele luni rupeau malul si dupa erau campioni pe feisbuc si tuitar, zona de confort era toata a lor si numai a lor.
Ia sa ai sabia lui Damocles ciclic deasupra capului sa vezi cum devine irelevant Farmville, feisbuc, tuiter si alte alea alea, si devine extrem de relevant faptul ca primesti bani sa-ti faci treaba….
In rest, numai de bine