Scris de Cristi Pitulice

În imaginea de mai sus este ultima coloană sovietică ce traversa podul Hairatan, dintre Afghanistan și fosta URSS – era 15 februarie 1989.
Retragerea sovieticilor a pus capăt unui război de 10 ani ce a costat Uniunea Sovietică 50 de miliarde de dolari și 15.000 de morți, iar Afganistanul a platit cu peste 1.5 milioane de morți și un război civil ce continuă și astăzi. Pierderile financiare ale Afghanistanului nu pot fi calculate. Operațiunea de retragere a durat 9 luni și a fost condusă cu o mână de fier de generalul-colonel Boris Gromov. Retragerea a fost metodică, lasând în urmă armata afghană bine echipată și rezonabil instruită, iar sovieticii au ajutat-o până la colapsul Uniunii, în 1991.

După 1991, când aliatul principal a dispărut, armata afghana a intrat imediat în colaps. Fix ca acum.
Colapsul, conform lui Artemy M. Kalinovsky , autorul cărții ”Un lung adio – retragerea sovietică din Afghanistan”, apărută în 2011, s-a datorat unui singur element major: corupția.
Armata afghana era atât de coruptă încât mare parte din fondurile sovietice au fost direcționate catre o mână de generali si ofițeri afghani deveniți oribil de bogați, iar echiparea și instruirea armatei a fost intotdeauna deficitată. De asemenea, soldații afghani au copiat modelul sefilor extinzând corupția până la ultimul soldat. Desi KGB-ul în cei 10 ani de război a făcut eforturi de a diminua corupția, (efortul rusesc înseamna volgă neagră + glonț rece) nu au reușit.
Al doilea factor a fost moralul armatei afghane. Corupția este invers proporționala cu moralul. Soldații erau constienti că nu se pot baza pe ofițerii afghani și sperau și primeau permanent ajutor de la sovietici. Cand ajutorul s-a oprit, moralul s-a prabușit. Iată cel de-al doilea ingredinet: lașitatea.

În 1989, Uniunea Sovietică a invățat o lecție ce nu i-a ajutat: Afghanistanul nu putea fi gestionat. Chestiune constatată 100 de ani mai devrme de cumetrii britanici. ( Gregory Barnes a scris o carte foarte bună despre lucrările Albionului prin zona: ”The Anglo-Afghan Wars 1839-1919).

Americanii au urmat aceeași rețetă ca a sovieticilor, doar că ei au investit și mai mult în Armata Naționala Afghană. În 2020 contingenete serioase are ANA erau mai bine echipate decât multe armate din tari cu pretenții. Antrenați timp de 20 de ani în lupta împotriva insurgenților și organizați de către americani, afghanii pareau că pot supraviețui.

În perioada 2001 – 2021 se pare că peste 40 de miliarde de dolari s-au scurs de la americani în niște buzunare afghane exclusiv private. Corupția armatei afghane în 2020 a ajuns la cote halucinante. Iar diferența esențială între SUA si fosta URSS în ceea ce privește susținearea unui aliat eminamente incompetent (ambele state au stiut asta) este fix de natură economică. Incompetența este o gaură neagră din punct de vedere financiar.

Astăzi toată lumea blameaza America pentru dezastrul din Afghanistan. Well, ma frends, principalii vinovati de dezastrul din Afghanistan sunt fix afghanii. America a ajutat cât a putut, dar 20 de ani + 10 de mai devreme – un pic sovietici, nu au adus nimic bun la indeletnicirile istorice ale oamenilor din Khorasan. America a cheltuit 2000 de miliarde de dolari, iar grija americanilor pentru viața civililor a fost incomparabil mai mare si mai scumpă decât grija sovieticilor.

In incheiere, umblă vorba pe la mese că în anii 70 Afganistanul era un soi de perla a Orientului, destul de evoluat din punct de vedere social. Adevărat, însă doar pentru pozele din Kabul. În anii 70 geopolitica a impins toate marile puteri la cheltuieli masive în Afghanistan pentru a cumpăra bunăvoința liderilor corupți. O rețetă de succes cu Șahul Iranului până la …revoluția islamică.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.