Cineva de la parchetul Constanța ia șpagă de la BOR

Majoritatea dosarelor penale întocmite pentru zădărnicirea combaterii bolilor au avut drept cauză nerespectarea măsurilor de carantinare și autoizolare care prezintă un risc agravant de răspândire a coronavirusului. Ca să-ți răspund la întrebare, nu, nu pot demara o anchetă în baza unor recomandări. Și chiar dacă un procuror ar face asta, ar fi rapid penalizat de judecător. Spre exemplu, un caz de zădărnicire a combaterii bolilor clar a fost când Viorel Cataramă a mers deliberat în comuna Bărbulești pentru a se îmbolnăvi, manifestându-și intenția de a se autoinfecta și în acest scop îmbrățisând un om infectat cu SARS-CoV-2 care legal era în carantină. În carantinare există măsuri exprese privind limitarea și chiar interzicerea contactului cu persoane din afară. Și cazurile celor cărora le-au fost încheiate dosare penale planează în jurul măsurilor acestea de carantină, autoizolare, suspiciune de infectare. Nu neg că ce a făcut BOR în Constanța e imprudență, însă ar însemna să extindem mult prea mult aplicabilitatea acestui articol din Codul Penal. Dacă s-ar fi soldat cu infectări, s-ar fi putut ajunge până la o anchetă. Din experiență îți spun că avem un drept rigid și foarte lipsit de creativitate. Jucăm într-un cadrul în litera legii mereu, iar spiritul ei e doar un frumos principiu pe care continentalii l-au uitat. Doar britanicii și americanii pot jongla cu legea și chiar în absența ei (sau pofida ei) să facă dreptatea aia justă.

Dacă s-ar fi îmbolnăvit mulțimea din cauza unui om infectat cu Sars-CoV-2, preoțimea ar fi fost acuzată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la articolul 352 alineatul 2, anume zădărnicirea combaterii bolilor din culpă pentru că autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă.
Știm că libertatea religioasă le asigură cadrul de desfășurare a ritualurilor, iar orice ingerență statală trebuie făcută prin lege. Sunt protejați prin aceasta. Un om în carantină care e infectat sau măcar suspect are conștiința că prin nerespectarea carantinei poate duce la infectare. Cel infectat dacă a ieșit din carantină și a intrat în contact cu alți oameni, se prezumă că a avut loc răspândirea bolii, iar o anchetă epidemiologică în perioada asta e foarte greu de făcut. Și chiar dacă se realizează și rezultă că autorul nu a infectat pe nimeni, atunci judecătorul nu va putea să-i aplice pedeapsa prevăzută la articolul 352, fiindcă n-a existat efectul răspândirii bolii. Aici există o ipoteză clară privind combaterea și prezumția că ai infectat pe cineva și se trece direct la întocmirea dosarului penal. Da, e o dublă măsură în judecarea faptelor, dar cât de greu ar fi fost să se emită o lege în așa fel încât să se prezume încălcarea măsurilor de combatere.