Cineva are nevoie de un sfat

Venind la o vizita programata, la 6 luni de la prima intalnire, pe holul spitalului era un poster care spunea asa: 25% din pacientii tineri INCA mai mor de cancer. Ei au statistici care spun ca salveaza 75% din pacienti. Ai idee ce rata de succes este la noi?

Nu vreau polemica. Si eu am un caz in familie tratat la Fundeni acum 20 de ani si a fost un succes.

Imi aduc aminte de zilele in care am aflat diagnosticul si cum cautam pe net sa aflu ce se poate face si am dat peste o familie de ploiesteni care au stat 7 luni la tratament la Cluj si dupa au plecat. Primul lucru pe care mi l-au spus a fost sa plecam. Si ei erau in situatia in care in Franta vreo 6 luni au reparat ce s-a facut la noi si abia dupa s-a trecut la tratamentul propus de ei.

Apropos de tratament identic: Da, uneori e identic. Dar e facut cu mult mai multa atentie si grija pentru pacient. Nu vorbesc de echipamentul folosit si starea lui tehnica, de functionarea in parametri…
Intreaba la Fundeni cum stau cu aparatele de radioterapie.
In cazul meu: Boala copilului ceva mai rara, histiocitoza, cu putine cazuri pe la noi si ceva mai multe la nivel european.
Metoda de tratament, a unui mare ortoped de la Budimex, pentru copil de 2 ani si jumate. Operatie in echipa dubla cu cardiologi de la Fundeni, scos in intregime sternul, montata o proteza temporara adusa printr-o firma “agreata” apoi radioterapie si chimioterapie. Apoi din timp in timp montat alte proteze in ritm cu cresterea. Cam cum crezi ca se termina chestia asta la un copil de 2 ani? De cate ori mai facuserau asa ceva? Niciodata! Facuserau pe alte zone ale corpului, pe stern si cu complicatia cardiologica, nu.
La aflarea metodei, in biroul marelui ortoped, mi-au fost aruncate( exact asa cum spun, aruncate) 2 tratate americane in care se vorbea de boala si de metoda de tratament propusa. Nu erau tratate pe boala in sine, se vorbea si despre asta.
Concluzia era asa: Trebuie sa facem asta, e urgent.

Cu un imens noroc am ajuns in Franta, cu analize, CT si biopsia de la noi. S-au uitat pe analize, au zis ca nu-s concludente si vor sa faca ei un set(la fel ar fi procedat si in RO, nu -i nimic ciudat). CT-ul facut la Fundeni era destul de sters, nu se vedeau niste elemente importante pentru investigatie, am refacut CT-ul. Placutele de biopsie le-au folosit, au fost multumiti de ele. Au mai facut un set de radiografii(16) cu tot corpul.
( Noi plecasem cu avionul si cineva din familie cu o masina incarcata cu tot ce e nevoie pentru niste luni de spital, asa se anuntase totul pana atunci.)

Rezultatul: Pentru ca ei au o evidenta a cazurilor si statistici si baza de date cu tot ce se face pentru fiecare pacient in parte, au concluzionat ca este o forma a bolii care NU NECESITA tratament ci doar urmarirea starii de sanatate prin examene clinice programate la 6 luni. Ca in statistica lor, varianta in cauza evolueaza in timp si se autodistruge dupa niste ani. Lasa in urma niste sechele, in cazul copilului meu, o gaura in stern de 1cm pe 2 cm la ultima verificare, dar nu a primit nici macar un Nurofen sau Advil cum ii zic ei.
Nu au exclus posibilitatea ca boala sa se transforme in varianta dura, in care si ei recomandau operatie, radio si chimio. Dar, luand in considerare examenul clinic facut, doctorul alaturi de alti vreo 6 au concluzionat ca trebuie sa asteptam 6 luni, timp in care sa urmarim starea de sanatate. Orice schimbare insemna revenirea de urgenta la el.
Si asa ne-am intros dupa 7 zile in tara si a fost totul ok de atunci.

Si in ziua de azi, desi am foaia semnata de ei (cu serie si numar, adica asumata) in care spun ca pacientul a fost declarat vindecat, tot stau cu frica ca se pot schimba lucrurile. Probabil o sa stau toata viata. Asta e, nu sunt si nu voi fi sigurul.

Replica mea esta asta: Cu atatea variante ale unei singure boli si cu atatea boli pot spune ca da, ai habar ce vorbesti dar, n-ai habar ce vorbesti.

Sunt sigur ca in strainatate este ceva mai bun si modern tratamentul.
In urma cu cativa ani, cand eram sefulet pe la un spital marisor, mama sotiei mele se imbolnavise de cancer uterin. A fost tratata la unul din, ce se zice, cele mai bune spitale din polonia – la spitalul militar don wroclaw. Si tratata a ramas… dupa ce ne-am dat seama, am fost sa cerem o a doua parere la Charite in Berlin. Doctorita ne-a zis ca medicamentele folosite in PL sund depasite de ca. 10 ani si nu se mai folosesc in Germania.

In vest macar au bani de mefocamente moderne…

Boala aia e limfom Hodgkin. Finul meu a trecut printr-o terapie de citostatice în Cluj, dar după o perioadă în care a părut că a scăpat, boala a recidivat. Atunci au luat decizia să plece în Paris, iar acolo după un transplant de măduvă se pare că boala a dispărut din sistem. Cel puțin de 4 ani de zile nu dă semne. El știe mai multe, poate oferi informații precise despre medici, spital etc. Dacă este nevoie, ajutăm cu mare drag.