De aproximativ două săptămâni am intrat pe niște grupuri de mămici în scopuri pur științifice și de cercetare și încă nu îmi revin din șocul în care am intrat văzând care este gradul de alfabetizare printre femeile care poartă în brațe viitorul acestei țări, pe ce se bazează ele atunci când își cresc copiii, cât de ușor împrăștie poze cu copiii lor/casa lor la orice postare sau întrebare targetată, dar și observând cu o ușoară compasiune cât de singure și fără vreun sprjin din partea familiei sunt majoritatea.

O să încep cu ultima parte. Inițial rămâi prost când vezi câte postări de genul “uitați o poză cu copilul meu, ce părere aveți?” sau “bună, mai sunt mămici treze la ora asta?” sau “sunt disperată, copilul plânge continuu și sunt moartă de oboseală”, pentru că tendința e să gândești “ha, ha, au descoperit și astea internetul și caută aprobare și laude/compătimire de la străini”, dar dacă stai să te gândești mai bine, de fapt acelea sunt niște femei care, deși sunt fericite că au un bebeluș, sunt foarte singure. Dacă ar avea cu cine să împărtășească ceea simt – de la a-și împărtăși mândria ca sunt mame, până la căutarea de socializare și strigăte de disperare – nu s-ar mai afla acolo. Asta e trist, dar din păcate tații și alți membri ai familiei nu se implică destul. Ba uneori tații sunt primii care se depărtează de probleme și chiar se simt părăsiți și geloși pe alocuri.

Trecând peste această observație, nu pot să nu remarc că există extrem de puține femei care știu să scrie și să se exprime corect sau să pună niște semne de punctuație într-o postare. Ce vorbim noi de alfabetizarea la sate, când sunt o grămadă de femei crescute în orașe mari (da, m-am uitat pe profilul personal) și cu acces la educație care scriu “mamicii am 40s si 2 zl a anceput sa ma duara burta de 3 zile aseara a m pierdut dopul nu stiu ce sa fak crede ti ca trebuie sa merg la spital ms”. Realizați că ele sunt cele care vor educa și vor ajuta la teme copiii care se consideră că sunt viitorul nostru?

Naive? O grămadă. Dacă scrie una “hai să vedem cum ați amenajat voi camera copilului vostru” sau “hai să punem poze cu noi și copiii noștri, câți ani au, etc.” sau “de unde sunteți”, instant se umple de comentarii cu poze și tot felul de detalii personale.

Dar cel mai grav este faptul că majoritatea nu ascultă absolut deloc de doctorii lor sau nu merg la doctor. Există două categorii mari: cele care merg la doctor și apoi cer sfatul unor străine pentru a putea decide dacă urmează tratamentul dat de doctor și cele care nu merg la doctor, pun întrebări direct pe grupuri și acționează după cum zice Mărioara de la Cucuieții din Deal.

“Am fost la pediatru și mi-a zis să-i dau 2 ml de *insert nume medicament*/zi, dar mie mi se pare cam mult. Ce părere aveți?”. După care apar sute de păreri, dar rar una care să zică “proasto, mai du-te la un doctor dacă nu ești convinsă, nu te lua după ce scrie o analfabetă care nu știe nici ce face o aspirină”.

“Mi-a spus pediatrul că fetița mea de 2 săptămâni nu a luat destul în greutate (are doar 60 g în plus de la ultima vizită). O hrănesc doar cu lapte matern și mi-a spus că e necesar să completez cu lapte praf. Ce să fac?”. Răspunsurile? “Nu-i da lapte praf/fă ce te ghidează pe tine instinctul/e prost doctorul așa mi-a zis și mie, nu-i da lapte praf”.

O grămadă de poze cu nou-născuți cu diverse iritații, bubițe, arsuri, muci, infecții, etc. ce am văzut și o grămadă de sfaturi care mai de care mai tâmpite. Printre ele foarte, dar foarte puține responsabile care le trimit la doctor și le spun să nu se mai ia după comentarii, pentru că e la mijloc viața copiilor lor.

A, mai e ceva. Toate, dar absolut toate își vorbesc numai cu “mămici, mămico, mami”, este ridicată în slăvi meseria de mamă și este afișată o mândrie colorată mai ceva ca la Gay Pride Parade pentru faptul că au făcut sex cu finalizare și rezultat, dar doamne ferește să ai tupeu să fii angajator și să refuzi să angajezi o tânără pe motiv că ți-e frică că se apucă de făcut copii și te lasă cu curul în drum între 2 și câți ani au ele de făcut copii.

Prin urmare, consider că lucrurile sunt mai grave decât vedem noi în bula noastră și dacă aruncați o privire în bulele care se ciocnesc de a noastră o să realizați că această țară are un viitor negru. Mămicile pe care le-am întâlnit online sunt doar minim jumătate din ceea ce se ascunde dincolo de mediul virtual, luând în considerare faptul că majoritatea au și un soț, copii și alte rude. Nu le condamn în niciun fel, doar ne compătimesc și mă întreb dacă o să evoluăm vreodată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.