N-am chef azi

L-ai uitat pe Paul Feval – Cocosatul, Misterele Londrei … etc.

Ciresarii

Potopul – Sienkiewicz

Ce imi mai aduc aminte:

Regii blestemati – Maurice Druon
Cocosatul – Paul Feval

Cavalerii Pardallian 🙂 prima din serie, doua volume cu coperti verzi.

Vlad Musatescu – Conan 2, Nisetrul 2, Unchiul Andi si nepotii, La sud de Nairobi

Nu mai stiu numele exacte, dar au fost primele carti de umor bune pe care mi le aduc aminte.

Oh, man, ce amintiri! Eu practic am crescut in depozitul bibliotecii din Medgidia, cu acces la toate comorile de acolo. Multe s-au zis deja, dar:
– nu vad Quo vadis
– am iubit mult Legendele tarii lui Vam de Vladimir Colin
– de la Karl May e prea putin acolo – macar Testamentul Incasului si Comoara din lacul de argint as mai pune
– si de la Dumas e prea putin, dar s-a mai spus
– Féval – Fiul lui d’Artagnan
– Fenimore Cooper e un must pe lista mea
– placerea mea vinovata : Arkadi Gaidar – Timur si baietii lui
– eu sunt si la varsta asta lesinata dupa povesti si basme : Povestile nemuritoare, 1001 nopti si un anume volum de povestiri africane erau oricand bune cand n-aveam altceva la indemana
– si iubeam colectia aia format mare, in culori, cu Hiawatha, Toate Panzele sus…

Ludovic Roman – Racheta alba, Stejara ; Fetita de pe Terra, Kiril Buliciov; Al Mitru, Din Marile Legende ale Lumii, Neghinita; Victor Hugo, Mizerabilii, Zanele din Valea Cerbului, Nestor Urechia., Povesti cu zane, Contesa de Segur. – astea sunt pt copilaria de pana in 12-13 ani.

Radu Tudoran – O lume intreaga

Rapirea celor doua fetite si In cautarea norocului – Mos Nae(N Batzaria),
Povesti de Regina Maria a Romaniei – Insula serpilor era preferata mea

“Trei zile anapoda”- Dumitru Toma. Cred. Am iubit cartea aia. Multă vreme familia mea a păstrat “moșcofronții” în limbajul curent. La “fârlifuși” și “pichiponți” am renunțat mai ușor. A făcut bunică-mea focul cu ea, probabil.
O anumită ediția de povești englezești, o copertă alb cu galben.
Heidi, fetița munților.
“Basmele omului”- Vladimir Colin.
Micul lord. (“Mica prințesa” și “grădina secretă” le-am citit ca adult).
“Familia mea și alte animale ” și “păsări, lighioane și rubedenii” -Gerald Durrell.
Plus unele deja menționate.
După aia a venit adolescența și deja ați zis voi cam tot ce era de zis. S-a strigat inclusiv “legendele țării lui vam” și “Timur și băieții lui”.
Plusez, pe linia stabilită de ultima cu “comoara din fântâna lupului”, “povestea unui om adevărat” și “doi căpitani”. Propaganda comunistă de-ți strepezea dinții, dar mișto. 🙂

Aaa, musai “căpitani curajoși”- Kipling. Iubesc cartea aia.

Vroim să sparg gura târgului, dar mi-au luat-o înainte cu Kiril Buliciov – “Fetita de pe Terra” și Radu Tudoran – “O lume întreagă”. De “Fiul risipitor” a aceluiași Radu Tudoran a pomenit cineva? Absolut superbă. Sau “Corigent la limba Română” a lui Ion Minulescu (l-a lăsat corigent proful lui de română, întrucât a dat peste el la bordel, la aceeași domnișoară pe care o frecventau amândoi – deci e pentru cei mai peste 16 ani, așa 🙂 ). Nu vreau să mă laud, dar am parcurs atent toată lista de cărți mișteaux semnalate mai sus. Cred că, cu una sau două excepții, le-am cam citit pe toate. Mijto rememorare.

Victor Kernbach – Luntrea sublimă