Câteva gânduri despre TEDex

Scris de Alexandra G.
Când îmi vine să fac pe struțul și să nu mai aud de lume și de gânduri mă pozționez strategic în fața calculatorului și bag o tură de conferințe TEDx. Și pe cât de mult îmi plac, pe cât de mult mă motivează momentan, pe cât de șmecher e conceptul acestor conferințe, tot ajung ca, într-un moment rațional de-al meu (care-i rar, e drept) să zic: băi, ce de turkish delight mănâncă ăștia.

Hai să vă zic câteva dintre cele mai comune mesaje pe care le-am văzut la ei.

Follow your dreams – Unii zic ”it’s as simple as that” și alții mai realiști zic ”e mai ușor să zici decât să faci, dar poți”.

Păi hai să vă zic io cum stă asta cu followitul visului. Dacă ai un vis profesional ajungi să tragi de-ți sar capacele și riști să nu îți iasă. O iei razna de la oboseală, de la stres, că nu mai ai timp, că nu mai ai bani și ulterior ajungi să te întrebi de ce dracu’ am mai pornit pe drumul ăsta și care era visul? Ai o mie de momente de deznădejde și tristeți și nimeni nu îți zice cum să le depășești și cum să rămâi întreg la mansardă.

Dacă ai un vis personal, de genul: ”Vreau să mă duc pe Everest”, intervin presiunile sociale. Stai că tre să o iau și pe Maricica cu mine că după aia se supără pe mine. Dar stai că Maricica are o problemă la genunchi și nu poate să se cațere ca mine. Dar stai că mai sunt și banii, că estem suficienți pentru unul, dar nu pentru doi… Și uite așa ajungi să zici ”lasă, frate, altă dată”

Everything is possible – Dacă totul ar fi posibil pe lumea asta, eu nu m-aș mai afla aici și tu nu te-ai mai afla acolo. Asta e o minciună nu frumoasă, ci foarte frumoasă în care am vrut să cred pentru foarte mult timp, dar pur și simplu n-am putut pentru că totul nu e posibil și viața e cu complicăciuni pentru că oamenii-s cu complicăciuni.

Totul e posibil prin miracole sau prin voința altcuiva mai sus de noi, dar nu putem să facem noi totul posibil. Sună emo, dar chiar așa e, nu putem opri accidentele să se întâmple sau oamenii să moară sau să se îmbolnăvească. Tot ce ține de noi, facem, dar sunt atât de puține lucruri care țin de noi încât asta cu totul e posibil e un alt turkish delight învelit în staniol colorat.

Implică-te în ceea ce faci, pune suflet, pasiune și gândește pozitiv tot timpul – asta nu e o minciună. Poți să faci lucrurile astea, dar nimeni nu-ți zice cât de nașpa se pot întoarce lucrurile astea împotriva ta în funcție de context.

Fiindcă dacă te implici și pui suflet, însă oamenii din jurul tău nu fac același lucru, riști să te trezești de nebun că ești singurul care face asta. Și e OK dacă îți place să tragi singur într-un sens, dar mai mult ca sigur dacă vei ajunge în punctul ăla nu vei putea respecta a doua parte a sfatului – să gândești pozitiv tot timpul. Am întâlnit super puțini oameni care erau pur și simplu pozitivi din fire și care îmi transmiteau și mie asta. De la unul din ei mi-am luat rămas bun fiindcă deh, everything is possible.

Și faza asta cu gânditul pozitiv e o chestie interesantă pe care încă o exersez și în care cred, chiar dacă limitat. Adică încerc să mi-o impun și când nu reușesc, încerc din nou și mă încăpățânez să rămân pozitivă și să zic ”Lasă, că nu e cel mai rău lucru care se poate întâmpla”. Și am tot felul de tactici și strategii pe care le aplic pentru o stare bună, cum ar fi o anumită rutină dimineața sau anumite gânduri pe care le repet, dar nu merge mereu.

Adevărul e că sunt zile în care lucrurile nu merg, adevărul e că unii oameni lasă de dorit, adevărul e că e greu, dacă nu imposibil, să te minți tot timpul să o să fie bine. Pentru că you fake until you make it și la un moment dat îți dai seama că bă, nu cred că o să make it 😀

Și faza e că n-am văzut sfaturi despre cum să învingi momentele astea, ci majoritatea îți zic la TEDx că nu o să mai ajungi la ele și că tre să te menții pe linia de plutire. Nu-ți zic că nivelul apei scade și că linia de plutire poate fi aceeași cu pământul, descoperi asta pe parcurs.

Și mai e și chestia că obosești să te minți când vezi cât de mult te mint ceilalți în fiecare zi și când pui capul pe pernă noaptea în loc să zici ”E OK, sunt OK”, ai un moment de sinceritate cu tine însuți cum n-ai avut toată ziua și zici ”Nu sunt OK”. Eh, cum baricadezi gândul ăla? Abia aștept și eu o conferință despre asta, despre cum sa nu fii OK.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.