Într-un colț întunecat și rupt de realitate al Ministerului Educației/ CNPEE un grup de oameni a scris și aprobat subiectele de Bacalaureat. Rupți de realitate fiind, cum ne-au obișnuit, au găsit metoda perfectă de a se aplauda puțin. Așa:

Vedeți voi, puteau să dea orice altceva, dar n-au putut să rateze ocazia de a cerși niște respect. Acum, ca elev, ce naiba să scrii? Riști să zici ceva pe axa faliment-incompetență-nesimțire sau să menționezi cât de degradant e sistemul și câți inutili adăpostește? Să scrii că educația bună depinde de numărul de dezaxați care-și varsă neajunsurile pe tine? Dacă dai peste corectori frustrați, aceiași dumnezei cu pix care nu concep să fie criticați?

Hai să înghiți gălușca și de data asta, că ai muncit o grămadă pentru examenul ăsta. Mai ai încă două, apoi ai scăpat. La facultate sigur o să fie mai bine.

Ăsta-i un mecanism scârbos, menit să te obișnuiască de mic cu „nu acum, acum e mai bine să taci”. Imaginați-vă cum aleargă scârbele alea după ministră – „Uitați, doamna Ligia, ce frumos au scris copiii în lucrări!”. Dacă te gândești că altă conducere ar face altfel, că o să se îmbunătățească ceva în timp – nu, nu o să. E acel „nu acum” care învie și te face să speri. Mecanismul funcționează.

La liceul Șincai din București un profesor de religie (bineînțeles), fost inspector (dat afară pentru că, șocant, e un libidinos), a anulat zeci de lucrări pentru că „de” din titlul „Examenul Național de Bacalaureat” era pe al doilea rând. Acest bărbat adult a simțit nevoia să dea cu ștampiluța lui mică pe zeci de lucrări, bătăndu-și joc de munca și nervii a vreo 70 de copii. Simt și eu nevoia să-i vedem fața:

…pentru că e exact cum îmi imaginam un profesor de religie și inspector școlar care ar da acolo. Observați privirea ageră, marca Ligia Deca. E ceva acolo care impune respect – nu știi dacă se uită prin tine, dacă a uitat să respire sau se gândește la o ceafă de porc. E important să vedeți cum arată pentru că nu i se va întâmpla nimic. Se face o anchetă, cineva își va asuma ceva, înapoi la ștampiluțe.

Alt gardian al Bacalaureatului, a considerat că sloganul „Defining the grey area between black and white as the color Off-White” scris pe adidașii unei eleve e tentativă de fraudare. A pus-o să se descalțe. Inutil? Da. Umilitor? Absolut.

În altă parte s-a anulat o lucrare pentru că elevul a mai cerut o foaie și i s-a dat foaie dublă, nu „foaie de mijloc”. De unde să știe supraveghetorul de care foaie să dea? Sunt atâtea opțiuni (toate cele două), apoi mai e și stresul de a te uita la ceas. Am făcut asta, e greu rău, vă zic. Revenind, rezolvarea românească: prost elevul că nu știe toate cele 623476554 de reguli făcute ca el, un mic infractor, să nu păcălească agerimea și verticalitatea sitemului.

Acum să vedem rezultatele și contenstațiile. Abia aștept partea aia cu note de 6,20 devenite 9,25 sau chiar 2,8 devenit 9,8, ca să închidem circul cu concluzia că și generația a învățat foarte bune ce-i aia bătaia de joc românească.

Ziceți și voi, ce-ați fi scris pe foaie?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.