Care e jobul tau de vis?

Eu zic ca job mai frumos ca cel de PROGRAMATOR nu poate fi. Toata ziua stai pe scaun mai scrii un cod ceva mai stai pe internet si cand te intreaba seful ce faci ii zici ca lucrezi sau ca te documentezi (dar tu stai pe facebook)

@maddy… am fost eu 2 luni (in practica). E drept, nu stai 8 ore pe scaun, stai 8 ore in picioare 😉

Sincer nu cred ca in a munci ce-ti place. Adica… e o nuanta. Eu sunt programator, imi place, dar nu pot sa zic ca asta e pasiunea vietii mele. Nu sunt mare fan al codului scris, nu tremur la ultimele stiri, nu ma excit la cine stie ce rezolvare de problema… It’s just my job. Am simtit de putine ori ca “nu-mi mai place” sau “m-am saturat” sau… d-astea, deci inseamna ca-mi place :).
Pe de alta parte nu cred ca as vrea sa lucrez ca fotograf sau ca bucatar (pasiunile mele) pentru simplu motiv ca orice munca iti ingradeste un pic pasiunea. Stiu oameni care s-au lasat de fotografie profesionala pentru ca productiile lor finale erau dictate de clienti, nu de imaginatia lor. La fel bucatarii oricat ar vrea ei sa creeze nu ajung sa faca asta decat dupa vreo 20 de ani, pana atunci tot ceafa la gratar cu cartofi prajiti presteaza, ca asta e clientela.

@Maddy, jollyca nu zice rău, trebuie să te gândești și la aspectele neplăcute ale muncii. E foarte reconfortant când îți iese un sufleu perfect dar poate deveni stresant să trebuiască să-ți iasă 38 de sufleuri perfecte în fiecare zi:-).

@jollyca, pe de altă parte, dragostea pentru un lucru poate transforma rutina în prilej de perfecționare. un bucătar care poate să facă foarte bine meseria asta și care are cu adevărat fantezie, nu are nevoie de permisiunea cuiva pentru a fi inventiv ci va fi pur și simplu și oamenii îl vor căuta pentru asta. e valabil în orice domeniu: cu cât ești mai bun în meseria pe care ai ales-o, cu atât mai ușor vei reuși să-ți impui condițiile.

@arhi, te înțeleg perfect când zice de cărți, librării și anticariate. deși am făcut multe meserii, mai bine ori mai puțin bine, în bucătărie intru cu bucurie și ies un pic trist după 12-14 ore. trist pentru că trece timpul atât de repede. partea faină e că faza asta se repetă zi după zi (în anumite perioade poate dura luni de zile fără pauze) la fel. presupun că asta înseamnă să găseșit jobul care-ți place :-).

Nuştiucesăzic. Mie-mi place să ţin serviciul separat de tot restul (hobby-uri, blogging, familie, prieteni, alea)

Căz dacă îţi place aşa de mult la servici încât n-ai mai pleca, de obicei chiar ajungi să nu mai pleci.

Şi toţi ştim unde duce asta 🙂

Cum ziceam şi pe twitter – mi-ar place să ajung să trăiesc doar din bijuterie.

Dar nu să fac aceeaşi piesă de zeci de ori, ci să creez de fiecare dată ceva nou. Am mai asistat şi la câteva sesiuni de reparaţii pe bijuterii vechi, e absolut fascinant procesul.

Păcat că handmade-ul nu e suficient apreciat la noi.

eu as lucra de mos craciun. intri noaptea in casele oamenilor si nu te leaga gaborii. calatoresti cu sania cu reni si ti se rupe de fraierii care stau la semafoare. lucrezi o seara pe an. si cu toate astea, toata lumea te iubeste!

Si eu tot intre carti m-as simti cel mai bine. De exemplu intr-o librarie plina de carti pe care sa le citesc si sa le recomand cumparatorilor/cititori. Hmm…

hehe :)) mi-ar placea sa ma joc…=)) adica…game tester sau am vazut in city mall din constanta o tipa care se juca pe nu stiu ce chestii cu care se plimba copiii :))

dar bibliotecar 😡 mmmmmmm :X carti 😡 lovely

momentan jobul meu de vis ar fi mmm…interpret de conferinte 8->. e solicitant, dar in acelasi timp fascinant :D, dar nah m-as cracana pe mine de ras daca ar trebui sa o “interpretez” pe EBA la Bruxelles=)) ar fi…fascinant =)). In fiecare saptamana/luna alt lucru de interpretat, alti oameni, alt loc…just perfect for me. Pana acolo insa mai am muuuuuult 🙂 sper sa se intample, dar daca nu, macar visez

Chiar nu stiu, si asta e cel mai trist. 🙁

bre 141, io cred ca ar trebui sa ne cunoastem. ai publicat ceva?

dar sa-ti fie clar: primul roman care o sa faca avere serioasa dintr-un roman sau un scenariu, sunt eu.

acum zic visul: sa fiu pilot de formula 1.

Creator de parfumuri 🙂
Parfumul este o a doua piele, ca o haina invizibila…este o emotie lichida….

revin o secunda:
721108 recuperator metale vechi ! Deci luati aminte voi blogeri : cand auziti pe prietenul cu “fiareee veechi luaam” sa nu-l dispretuiti pt. ca ala are o meserie…pe cand voi nu , caci meseria de bloger nu se exista. 😛

Calator! Sa fiu platita sa vizitez lumea si sa imi dau cu parerea despre ce am vazut 🙂

oh, ce profund.

cred ca job-ul perfect ar fi ala pe care stiu sa-l fac aproape de perfectiune (nu de alta dar daca n-ai ce sa imbunatatesti devine plictisitor) , la care sa nu am sef (nu e chiar deranjant sa fii propriul tau sef) si care sa fie si cautat (ca deh.. trebuie sa mai iasa si un banut pe langa pasiunea de a munci).
in alta ordine de idei : cum se numesc cei ce acorda plajelor calificative ? ca mi-as deschide o firma internationala pentru asa ceva.. 🙂

Programator, fara nici un dubiu. Soft-ul e religia mea, nu degeaba ii zic “biblie” la cartea de C 😀

Stripper =))

Câştigător la loto…nu se pune?… de ăla adevărat… nu ca ogică 🙂

Şi ca să fiu şi serios…visez la ceva în genul … “agent FBI”… sau m’am uitat prea mult la seriale de profil 🙂

job-ul ideal? prezentator al emisiunii Top Gear !!!