Contul meu
Eu personal, dacă eram în sistemul de învățământ (și am lucrat, am fost 6 luni profesor de engleză la o școală generală) îi dădeam copilului notă maximă pentru inventivitate și creativitate, nu 1. Și 1 pentru lene, că i-a fost lene să termine și tâgâdâmurile. Prin urmare, ar fi meritat un 6.
Dar sper să nu mai ajung ever să predau cuiva ceva.
Primită pe mail.
Calul iese din pădure. Tâgâdâm.
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Mai umbla o legenda cu un student care trebuia sa scrie la examenul final un eseu despre “curaj” si care a dat foaia goala.
A picat.
NOU
nu era legendă, ci film franţuzesc:
www.youtube.com/watch?v=0E8zM2AXrIU
NOU
Dar pe asta cu copilul chinez o stii?
www.ziaruldeiasi.ro/stiri/cum-si-a-imaginat-un-pusti-ca-ar-suna-scrisoarea-unui-chinez-ajuns-in-romania–62099.html
NOU
Magnific. Original intr-adevar.
NOU
Copilul asta o sa ajunga departe 🙂
NOU
nu la facultate, dar undeva
NOU
@animal00: calare pe cal probabil…
NOU
De ce presimt ca e fake? Faza e de ani de zile pe internet, desigur in engleza.
twentytwowords.com/american-student-answers-test-question-in-chinese/
Plus ca editorul nu stia cum sa mai adauge cuvinte ca sa para cat mai lung articolul, jumatate din el fiind despre simbolul ying-yang si fortele primordiale care alcatuiesc universul.:)))
“Nu doar că a încercat să reproducă semnele chinezeşti, dar printre caractere se regăseşte şi Taijitu, simbolul tradiţional ce reprezintă forţele “Yin şi Yang”, care, conform principiilor fizicii şi metafizicii chineze, sunt forţe primordiale și complementare ce alcătuiesc universul și toate componentele acestuia.”
NOU
Dacă simbolurile alea sunt desenate de acelasi copil care a scris enuntul, eu imi mananc palaria 🙂
NOU
si-apoi, mai sunt doua aspecte:
1. profa respectiva stie daca elevul e pur si simplu un idiot care s-a dat in spectacol in fata clasei
2. daca dai 6, creezi un precedent si apoi te iau la plua toti elevii, “ca merge si-asa”
La matematica ar fi ceva de genul x1,2,3,4 = +/- radical din b etc., fara sa zici cum l-ai obtinut, cand ai ecuatia ax la a 4a + bx la a2a + c = 0
Dar ce inventiv ai fost 😛
NOU
Macar pentru semnele de punctuatie si tot trebuia sa ia mai mult.
NOU
și pentru ordinea în pagină! trebuie să apreciați! Nu spuneți și de ăsta că sigur e fată?:)))))
NOU
O putem aplica şi în online: “Intră bloggerul în campanie: tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm, *pişcot*, tâgâdâm, tâgâdâm. Iese bloggerul din campanie…”
NOU
irina, rautate mica..: :))
NOU
Eu as adauga mai multe piscoturi.
NOU
De unde măi , mai multe? E criză…
NOU
Eu am povestit un meci intr-o lucrare de control la biologie si am luat 9.
Lucrarea avea vreo 6 puncte, am stiut sa rezolv 2. Le am scris la inceput si la sfarsit, iar intre ele am povestit meciul.
NOU
de mic semanai la obiceiuri cu marele om caruia ii porti numele:))))
NOU
Despre școală și curaj.
1998. Brașov. Universitatea Transilvania. Profu’ de istorie, evreu necomplexat, un tip citit bine, extrem de fin în glume și foarte exigent în exactități pe documente și atestări culturale, avea pretenția să știi și altceva decât materia — o povestioară cu cafeneaua unde-a băut Nicolae Iorga ultimul ceai, o glumiță cu penele mereu îndoite ale poetului George Stanca, chestii de-astea cu puțină importanță istorică dar care ajutau prin detaliu expunerea pe care o făceai. Urma examenul oral de iarnă la istorie. Abia se puneau bazele primei mediateci din România, internetul era ca caviarul – doar pentru ăia cu ștaif. Singurele surse de documentare și studiu erau cărțile. Ba mai mult, pe vremea studenției am dat cu sapa pe la un post de radio local unde făceam licitații de cărți în direct — așa am renovat și noi podul bisericii Scheiului care era obiect de studiu și unde am descoperit cu mânuțele astea cu care vă scriu o tiparniță în chirilică ce avea încă pe tambur o bucată dintr-o piesă de teatru de-a lui Anton Pann, Mihaiu Viteazul (cei curioși o găsesc în muzeul de istorie). Vă spun toate astea ca să vă fac descrierea cadru a mediului plin de cărți în care m-am învârtit. Am citit ca năucul luni întregi, iar în săptămânile premergătoare examenului am stat chiar nopți întregi lingând la cremă de ness și citind letopisețe. Eram genul ăla de semi-doxă, puțin cu nasul pe sus – cum altfel poți să fii, tu singurul constănțean în clasă de brașoveni – uneori nătâng din cauza naivității mele de visător cu mintea-n pungă, dar bazat pe ceea ce știam. Dar, cum să-i dovedesc eu lu’ ăla că am kilometri întregi de lectură și că știu și altceva decât schemele lui pe care le copiam conștiincios în sala de curs. Cu 3 zile înainte de examen găsesc pe o stradă un pui de Rottweiler — fiind cățel de rasă mă gândesc că cineva l-ar fi putut pierde și chiar îl caută și încep să bat pe la porți. Intru și la Operetă care era deschisă pentru repetiții. Am întrebat pe toată lumea, chiar și pe luminiști, nimenu nu pierduse niciun cățel — între noi fie spus, e și-acum în curte la ai mei în țară. La operetă m-am îmărietenit cu cineva de la costume. Dintr-una în alta i-am povestit noii mele cunoștințe care mi-era oful cu proful și brusc se naște ideea care avea să mă coste o restanță cu răsunet grosolan, dar de mare efect. M-am dus la examen costumat în nazist. N-am folosit nicio clipă costumul pentru a-l sfida pe distinsul profesor, ci mi-am expus lucrarea din perspectiva nazistă. Deși era un tip care ți-o tăia brusc pentru că te citea din prima și n-avea chef de mai mult, pe mine m-a ascultat și întrebat – chiar am avut un dialog – până la capăt. Mi-a dat 1. Pentru curaj, pentru dedicație, pentru cea mai bună lucrare și pentru că vroia să mă asculte din nou. În toamnă.
Acum că am văzut lucrarea asta cu 1, mi-am adus aminte…
NOU
mbine, aia a fost o gluma gen sa te duci costumat in moarte cu coasa, in vizita la mama bolnava de cancer a unui coleg
NOU
La câtă poftă de teribilism aveam (că nu eram un teribilist înnăscut, eram doar un puță cu ochi de la țară trezit în buricul târgului), închipuie-ți că eram în stare să o fac și pe-aia. Am regretat doar că n-am reușit să imortalizez momentul final al expunerii când m-a luat profesorul în brațe… Pentru cei care erau în sală și mai ales pentru asistenta lui a fost emoționant, deși eu tot cu capul la grozăvie eram, și nicidecum la impactul pe termen lung.
NOU
Acu de mi-am adus aminte de colega mea filipineza de s-a dus zilele trecute la un magazine de Halal Meat (carne numai pentru musulmani in general, pentru cei ce nu cunosc termenul de halal – la evrei e termenul de cosher) si a intrebat in gura mare cand le aduce carne tocata de porc. Au cascat vanzatorii aia niste ochi cat casa. I-am zis ca a avut noroc cu faptul ca are moaca aia pe care o are si nu s-a dus intr-un magazin de la mama lui “halal meat” ca si-o fura.
NOU
jos masca, domnule mazare!!!
NOU
:))) Nu știe Mazăre istorie, stai liniștit — și nu spun asta ca să mă laud că știu eu, ci ăla chiar nu știe deloc. Pe vremea aia, Mazăre era student la Institutul Mircea cel Bătrân și scria la ziarul Contrast — nu știți voi, un ziar de opoziție, primul din România împotriva lui Iliescu… vremuri vechi.
NOU
Cum naiba Nea Ilie … “de ce huidui mai animalule?!”… si pe urma primar fara drept de apel, membru PSD si asa mai departe. Stii ca el de fapt e bucurestean?
Acum, legat de reactia profesorului, daca motivele pentru care te-a picat au fost cele expuse de tine la sfarsit, nu se poate sa nu-i fi apreciat (cu amaraciune e drept) simtul fin al umorului….
NOU
… era precum caviarul …
NOU
Bre Nea’ Ilie… Ia baga mataluta un articol cu o povestioara din tinerete la Senior pe blog. Imi pare ca ai talent la dat din taste si ca ai ce povesti. Cine stie, poate iese de un povesti.arhiblog.ro…
NOU
@Eugen Popescu, “ca caviarul” am vrut să spun — chestie de piper într-o povestire. În plus, mă pricep să mă fac de râs și fără să vreau — așa că accept corectura ta din perspectiva unuia care nu-mi ghicește ironiile mele nereușite.
NOU
Daca era la clasa a doua, mergea prezumtia de “inventivitate”.
In clasa a 7-a totusi, din cate tin minte cam rupeam analizele gramaticale pe fraze complexe in doua si ni se cereau esee de cateva pagini despre “sentimentul apartenentei in poezia ‘Dan capitan de plai”. Si mai ajungeam si tunsi pe la scoala pentru neinvatat tabelul lui mendeleev pe de rost cu tot cu valente.
Tagadam. tagadam.
E edevarat, se intampla acu’ aproape 20 de ani.
Tagadam, Tagadam.
NOU
O broscuţă mergea pe calea ferată şi cânta:
– ce frumoasă-i viaţa, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm!
– ce frumoasă-i viaţa, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm!
– tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm!
-tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm!
NOU
tâgâfloșc, că venea acceleratul de Piatra Neamț
NOU
Copilul a fost creativ. Ce ma enerveaza profesorii astia ca nu stiu sa deosebeasca tocilarismea fata de talent :)) E talentat copilasul ..
NOU
Cauta-l sa scrie in locul tau pe blog 😉
NOU
Ovidiu, hai să-ţi fac cadou nişte ochelari 😀
NOU
Trist, am dat dislike-ul cu nr 69 …
NOU
Noroc ca la tine au descoperit profesorii talentul. Esti talentata pana-n radacina maselelor… :))
NOU
Cineva din familia Visan citeste blogul. De asta copilul Andrei nu beneficiaza de atentia parintilor.
NOU
sanchi, nea Vișane, stai matale pă blog? :))))))
NOU
– Te-a mai ascultat la ceva, Invincible?
– La compunere, tata, si am stiut, ca-mi scrisesem!
Compunere cu brăduţ, un pionier fruntaş în pădure.
brăduţ micuţul mergînd pe dealurile cele înalte să cunoască şi el locurile ţari sale pentru aş-i cunoaşte împrejurimile satului pe care nu le-a cunoscut nici o dată bărduţ sau, rătăcit în noapt-e colegi lui care î-l căutau lau găsit înt-ro scorbură dormind ce cauţi acolo brăduţ. El a sărit ars apoi s-a luat la drum Gigel îl întreabă pe brăduţ cum ai ajuns în scorbura acea? Mergeam eu pe dealurile ţări să cunosc împrejurimile salut voios cînd deodată annceput să sen-tunece şi eu fiind mam culcat în scorbura acea. apoi la-u dus pe brăduţ în casă şi la-u pus să se culce. El au visat că aduna spice şi fasole şi două coşuri de struguri şi cartofi în vis şi au venit la el la el ghindaru gelu din banca doua şi le-au răsturnat şi l-a spus lui tovarăşa. Dimineţa brăduţ s-au sculat curajos au baut apă şi le-au mulţumit colegilor. iar ei la-u lăudat pentru hărnicia lui au făcut o adunare estra şi brăduţ a cîntat la muzicuţă şi au jucat joacă joacă joacă băiete căci ţara e plină de fete. Ce frumoasă e pădurea?
NOU
așa ceva…
Mă forțează să mi-l imaginez pe autorul lucrării la fel ca Sâlică Mocanu — un coleg temporar de clasă cu un pulovăr roșu puțin ros la mâneci ieșind de sub haina cazonă de școală (și aia puțin strâmtă de el), cu nasul roșu și dinții albi, cu obraji trandafirii și tenul puțin pistruiat și un păr blondiu și vâlvoi ieșind bățos de sub fesul lui la fel de roșu, cu mâna îmbățoșată pe creion și unghii conturate cu negru, cu ochii albaștri-gri-deschis privind fericit foaia de compunere în care povestea totul fără virgulă, fără întrebări și fără figuri de stil, povești ce făceau prin puritatea lor deliciul multora dintre noi. Avea har la povestit dar acasă erau prea multe oi de îngrijit așa că părinții l-au retras de la școală prin a V-a.
Aia cu “ce frumoasă e pădurea” de la sfârșit e trăită :)))
NOU
Sau mai actuală e aia cu “Ce frumos e la şcoală!”.
NOU
asta cu calul si tagadam e un banc al copilariei mele. asa ca 1 si pentru inventivitate. profa/proful a avut dreptate. stia bancul de la tat`su
NOU
probabil copilu’ e ceva neam cu ponta…
NOU
@aurache, e foame dă bani, băeț’?!
NOU
Când o să vă scrie doctorii pe fișele medicale „tâgâdâm tâgâdâm” în loc de diagnostic sau recomandări, nu veți mai încuraja astfel de ieșiri. Era test de limbă română, nu de creativitate. Profesorul a fost pe sistemul „bună gluma, dar să n-o mai faci”. Și pe bună dreptate.
NOU
Păi și dacă ar scrie “tâgâdâm, tâgâdâm” pe diagnostic tot n-aș înțelege… Io-te la copchilu’ ista ce scris caligrafic are față de doctorul nostru…
NOU
Aia-i. Că uneori ai nevoie de diagnostic, nu de tâgâdâm și un șur afară pe ușă. Zău că nu mai pare așa funny când ești în situația asta.
NOU
Eșt’ polnăfioară?
NOU
Nu eu. Și „polnăfior” e departe de ceea ce se întâmplă. Și ăștia își bat joc.
NOU
Inventivitate sau nu, e funny. Prin anul I de facultate, aveam un optional, Epistemologie se numea. Ne-a dat la examen vreo 6 probleme cu probabilitati si eu habar n-aveam sa le fac, de abia reusisem 2 sa ii rezolv. Si m-am gandit sa i-o intorc cu problemele lui si asa ca i-am mai scris si eu inca 4 probleme inapoi (una era gen “care este probabilitatea ca dintr-o clasa de 300 de elevi la psihologie sa … “), nu de alta dar sa aiba ce le da elevilor in a doua data de examinare. 5-ul l-am luat, nu stiu inca pentru ce dar bine mi-a prins 😀 Si asa ca putea sa-i dea copilului macar 4 ca a respectat cerinta cu @o pagina :))))
NOU
A luat 1 pentru nerespectarea cerintelor. Compunerea trebuia sa aiba minim o pagina si ea nu acopera decat 72, 8% din pagina.
NOU
Copilul este ardelean in mod evident, un cal merge “tagadam, tagadam” doar in padurile ingrijite de Verestoy Attila, in rest merge incet, la pas.
NOU
Salutare tuturor,
In clasa a 4-a fiind, lenes de pe atunci, dar cu placerea cititului si cu talentul de a invarti vorbele inca de mic, am “omis” sa scriu compunerea pe care o aveam ca tema, stiind ca nu are tovarasul Paun de ce sa ma asculte la compunere, ca am note destule si bune.
Va puteti inchipui, evident, faptul ca am fost ascultat. Cum altfel, cand norocul nu imi era la fel de prieten precum gargara 🙂
Si m-am ridicat, sigur pe mine, si am inceput sa aberez despre toamna, culesul recoltei si alte tampenii care imi veneau in cap. Si ma ambalam, si nu ma repetam, si totul era frumos. Toti colegii cascau gura la mine, si la metaforele mele :).
Si am luat 10. Trecut in catalog. Cu felicitari.
Dupa care, stiind ca scriu urat, domnul Paun mi-a cerut caietul…..
Nu va puteti inchipui rusinea pe care a inghitit-o maica-mea cand a fost chemata la scoala sa i se povesteasca aventura mea, si uimirea ei cand, dupa ce i-a spus ce si cum maica-mii, tovarasul Paun i-a spus ca n-o sa imi stearga nota 10 din catalog, pentru ca o merit, si ca in 30 de ani de invatamant n-a mai avut un diliu ca mine 🙂
Si ce urecheala mi-am luat de la mama… si ce prajitura am mancat cu tata…
O tempora…
NOU
Same shit, different day. Clasa a noua, scoala noua, colegi noi, a doua ora la Limba si literatura Romana, o doamna profesoara deosebita …. in prea multe feluri pentru a putea fi enumerate aici.
Tema? Somnoroase pasarele, comentariu.
Il facusem?
Nu.
L-am citit din caiet, fara greseala?
Da.
Mi-a cerut caetu’, ca a vazut ca in 15 minute nu dadusem nici o pagina?
Da.
A vazut ca n-aveam tema facuta?
Da.
A vazut ca n-aveam caiet specializat de Romana, ci un caiet universal pentru tot ce putea fi scris pe caiete dictando?
Da.
Am luat 2?
Da.
L-a trecut in catalog atunci?
Nu.
Cand l-a trecut?
Ora urmatoare, cand tot nu aveam caiet dedicat pentru Romana 🙂
Arhi, pe cand un post cu amintiri din liceu? 🙂
NOU
urasc perioada petrecuta in liceu. fuck it
NOU
Vaaaai, senioare, dar se poate?! Liceul?! Prima țigare, prima limbuță (cum să-i zic la mozoleala aia de pe faleză ce-o făceam noi la fiecare două zile cu altă colegă – mereu alta), prima profesoară beată, prima bătaie cu șaurii, prima fugă din țară cu bicicleta la bulgari, prima sută de lei câștigată prin muncă la baloți, primul sărit pe geam din clasă de la etajul 3 în pom (am și-acum semnele pe genunchi), prima păsărică, prima excursie PTAP, prima ceartă cu tata (de la scule, nu de la altceva, că-mi plăcea să le folosesc dar nu le puneam la loc și găsea atelierul varză)…
Pentru mine, liceul a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții.
NOU
prima dragoste, prima moarte, a doua moarte etc. no tks
NOU
Sigura problema e ca acest copil e destul de maricel… si nu il vad prea bine peste 5 ani…si nici cu bacul luat
NOU
lasa ca se face instalator si tagadam , tagadam.
NOU
@alice: paradoxul este ca tocmai oamenii asti ajung mai departe decat cei care exceleaza in note bune la toate materiile. Am avut cazuri clare in clasa mea. M-am intalnit peste ani cu colegi care erau buni la invatatura in scoala. Unii nici nu au ajuns sa dea la facultate, altii poate au facut o facultate dar zaceau vanzatori prin magazine. Sa-ti spun ce rezultate aveau aia care acum au niste afaceri pe mana? Pana la urma nu bacul iti aduce o familie si un trai decent.
NOU
Şi calu’? Calu’ ce yicea?
Eh! Calu’ n-avea nimic împotrivă!
NOU
Era de lemn și nu vorbea — era o replică de prin clasa a V-a :)))))
NOU
* zicea
PS (ca să-mi mai spăl din păcatele typo-urilor)
Calul intră în pădure, tâgâdâm, tâgâdâm.
Alt cal îi zice: “Tâgâdâm mai încolo oablă, că era să mă dobori, nebunule!”
NOU
Asta promoveaza scoala romaneasca, profesorii fac acelasi lucru mereu, lucreaza dupa programa scolara, putin sunt inventivi, originali, acuma io zic ca ce a facut el e de nivelul de max. 4 clase. Aveam o profesoara de istorie in generala, in clasa a 5-a glumea cu noi foarte mult ne facea sa ne simtim bine, facea misto de personajele istorice, ne povestea istoria cu glume, ne dadea note mari foarte usor cand intuiam noi raspunsurile ( direct 10), apoi progresiv in clasele 7-8 nu ne mai dadea note mari ci pe merit, nu o sa o uit niciodata dar cati profesori oare au placerea si originalitatea aia?
NOU
Totusi nu a fost atat de lenes. Nu s-a pierdut cu firea, pentru ca a facut si un final.
Sa nu vorbim despre faptul ca si-a construit ideea in jurul adevarului “orice urca trebuie sa si coboare”. Calul intra, tragadam, iese, tagadam.
NOU
de chemi calul ori nu-l chemi, tagadam, tagadam…
NOU
Tocmai ce fusai prin batatura. Vazui un cocos alb fugind de mine ca un cal. Avea la piciorul drept o bila mare de namol in curs de solidificare. Si ma gandeam”Uite cum fuge asta! Parca e calul lui Arhi: tagadam, tagadam, tagadam…”
NOU
tare baiatul. nota 1 o merita profesoara ca nu e creativa deloc. pana la urma a cerut o compunere de o pagina. ce dorea sa-i spuna despre feti frumosi falsi, imaginari si banali? macar a picat de pe un cal frumos elevul. merita felicitat.
NOU
e bine ca macar a scris bine “tâgâdâm”. E ceva
NOU
ahoy marinari de apa dulce!
O sa tin minte mereu o profa de romana din eminescu ; asta era prin 97, eu ma transferasem de 2 saptamani din alt liceu . In prima zi m-am luat de o fetita dragalasa pe hol care plimba un catalog (in mini si bocanci). Surpriza la prima ora de romana, era profa, eu in prima banca de la catedra. Urmeaza 2 saptamani de rasboiu. Finalul apoteotic: ea catre increzutul de mine: cum se numeste basmul / inspiratie din Luceafarul? Eu deosebit: Das mädchen im goldenen garten! Ea: Gresit, vezi te-am prins, se numeste Fata din gradina de aur. Am ras in gura mare ca un golan si am iesit din clasa cu ea tipand dupa mine, pana la cancelarie unde diriga mea i-a explicat ca nu-mi venise inca foaia matricola de la liceul anterior dar eram olimpic national la romana si filosofie. Tacere totala pana am terminat liceul. 10 si atat. Dupa ani si ani am intrebat-o care a fost treaba. Si mi-a recunoscut cu ca era de fapt furioasa pe ea insasi in toata tarasenia pentru ca i-a placut cand m-am luat de ea. Cand ai 25 de ani si te fluiera un pusti de 18 e mai aiurea decat sa iesi cu tip de 25 cand ai 32.
In liceu mi-a placut sa inventez citate; nici o profa iesita la norma din facultate nu m-a contrazis. Daca ar stii Dobrogeanu-Gherea cate a zis saracu… Sau Vianu… Lui Blaga si Nichita le-am adaugat si versuri postume, “gasite” de mine la biblioteca. Si da comentariile nu se scriu, se creeaza ad-hoc. Ca d-aia i se spune comentariu! 😀
NOU
Copilul nu este orginal si nici creativ. Este pur si simplu nesimtit si vrea cu orice pret sa iasa in evindenta, sfidandu-si profesorul (care poate stia gluma sau poate nu…). Cert este ca bancul in romana exista pe net din noiembrie 2009. mioritice.libertatea.ro/banc/13395/