Contul meu
Fii-mea, cu o bombonica mica si rosie in manute, mi-o intinde cu ochi inocenti:
– Tati, uite, vrei bombonica roșie? Eu nu mai vreau si m -am gandit la tine.
O iau, fericit ca am fost bagat in seama, o bag in gură si incep sa o rontai, dupa care ea continua, cu aceeasi voce peltica:
– Eu am rontait-o doar putin si am scuipat, nu mi-a placut gustul. Tie iti place, tati?
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Ia unu o baba la ocazie. Pa drum baba ii tot dadea alune. Ala din politete le lua si le halea. Si o intreaba pa baba la un momentdat…bre da de unde ai atatea alune?
Am niste bomboabe maica, alune invelite in ciocolata. Io sug doar ciocolata si raman alunele ca-s prea tari si e pacat sa le arunc.
NOU
cînd s-a născut fie-mea, nașul nostru de cununie a decretat: “acum intri la meniul resturi bune”! ceea ce execut cu (prea) mare entuziasm…
NOU
Resturi “încă bune”, “de ieri, poate, de alalteieri”, “astea de când or sta prin frigider”
NOU
NOU
Bine ca nu a fost …Mi-a plăcut dar am scapat-o pe jos.
NOU
Aici ar fi intervenit regula de 5 secunde.
NOU
Tati s-a topit instant
Indiferent de motiv
NOU
Cum se topeste minereul? In furnal.
Cum se topesc doo chintale? C-o bombonica rosie.
NOU
Da’ un hecăr cum se topește?
NOU
C-un ban señorial. Englezesc “banu'”, nu romanesc.
Sau sa mai aiba si el rabdare f’o trei zile, ca ma turbeaza canicula, nu cred ca mai am mult.
NOU
Nu se poate @nea_zăpadă! La tinerețea matale (pardon!) te fac două-trei zile mai călduroase?! Dacă erai cu chintale ca minereul, mai ziceam, dar așa?!
NOU
A mea avea vreo 2-3 ani și, după ce a mâncat o pătrățică de ciocolată, mi-a întins mâna și mi-a “ordonat”:
– Tata, limbă-mă!
NOU
vai, am murit:))))))
NOU
Îți dai seama că am leșinat și eu… Mi-a pirogravat asta în memorie, nu o uit până mi-or bate cuiele ;)))
Faza a fost și mai funny că ea nu înțelegea de ce râd ca diliu’
NOU
De fiecare dată când îmi întinde fii-mea ceva de mâncare și întreabă duios “vrei și tu, mami?”, uit că ultima oară mi-am jurat că refuz politicos data viitoare.
Ultima oară mi-a dat să beau ceai din niște ceșcuțe din ceva set pentru copilași. Și mă prefaceam bucuroasă că beau ceai pe terasă și ea disparea putin după colț să mai facă ceai, eu pupam ceștile alea, ca după 5 minute s-o văd unde se ducea ea să “prepare” ceaiul, le clătea puțin în troaca câinelui de băut apă (statută de cateva zile afară si cu ceva bărzăuni în ea) și apoi le și ștergea cu cârpa cu care ștergem noi jegul de pe șezlonguri, grătarul, etc.