Ai avut vreun profesor care a avut vreun efect asupra dezvoltării tale?

E funny ca povestea ta seamana izbitor cu a mea.
Nu mai stiu cum il cheama dar omu care mi-a insuflat intr-un fel pasiunea catre pc-uri in general si ceea ce fac si acum la job: a fost diringitele nostru din clasa a 10 pana in clasa a 11 a la un liceu modest din zona Moldovei.
El era doar suplinitor pe partea de laborator info dar a facut o chestie pe care multi profi n-o fac: a vazut ca eram un grup de “entuziasti” intr-ale pc-ului(la vremea aia 286-486) si ne-a aratat practic cam tot ce stia el in domeniul asta: Norton Comm, Dos, Win31,Win95, ne lasa sa stam cu orele in laboratorul de info sa butonam niste 286 Commondore cu ecran Alb-negru fara nimic pe ele ca hdd-urile de obosite ce erau nu tineau minte boot-sectors(eh ce vremuri), puneai DOS 6.2 de pe 3 diskete, un NC, si dupa te chinuiai cu 12 diskete (Cred) sa pui un Wolf 3d pe ele sa joci in liniste.(si Dyna, Volfield, Prehistorik 2).
Si uite asa s-a prins de mine pasiunea asta si asta fac si acum(la alt nivel ce-i drept).
Tin minte ca in clasa a 11 dupa ce a plecat si el la alt liceu eu si inca 2 colegi am reusit sa il convingem pe director sa ne modernizeze laboratorul (unde eram deja permanenti) cu 2 pc-uri pentium 1 cu placi de retea si video ati cu 2 mega si jucam deja fifa 98 wc in retea…
Dar pentru lucrurile de mai sus va avea tot timpul respectul meu pentru ca ne-a dat imboldul necesar la varsta respectiva.

Am avut ceva profesori care au avut efect asupra dezvoltarii mele. Rapid imi amintesc pe urmatorii dar cred ca mai toti au avut ceva de oferit.
– Profesorul de matematica din liceu, era spaima liceului, toata lumea era cacata pe ea cand aparea asta in clasa. Intr-o zi, aproape de finalul primului semestru, m-a chemat la tabla, stateam in ultima banca sa ma ascund cat mai bine. Mi-a zis “ce dracu ai venit in izmene la ora mea? De maine stai numai in prima banca”, venisem dupa ora de sport. Si a inceput sa-mi placa stilul lui direct, un pic a la animaloo, m-a invatat dintr-o persoana timida asupra careia, modul abuziv de educare a parintilor si-a pus amprenta, m-a invatat sa am mai mult curaj, sa raspund, sa ies de buna voie, sa deschid gura, sa pun intrebari, sa sap, sa incerc sa caut solutii. Imi zicea “Bai Cristi, e ok sa nu gasesti solutia de prima data, uite, am probleme care zac cu lunile acasa la mine, le mai las, le iau iar”. Luasem bacul + intrat la facultate la buget la calculatoare fara meditatii, doar din ce faceam cu el. In facultate incepusem sa fac medidatii la matematica cu clasele 5-12 si sa castig bani din asta si castigam ciar bine, aveam weekendurile full o perioada. Cel mai mult mi-a placut la el ca te punea sa cauti mai multe solutii pentru rezolvarea unei probleme si sa nu te opresti la prima, si sa nu iti fie frica, chiar daca zici o tampenie, zi-o, deschide gura si spune ce crezi.
– Profesoara de informatica, practic ea m-a ajutat sa incep cu cariera asta, ma lasa sa stau in laboraror la ea, la orice clasa avea ea, sa lucrez pe calculator, sa stau pe net, etc. Arata si foarte foarte bine. Am inceput sa castig bani din atestate de informatica vanzand prin liceu + apoi cariera.
– Diriginta, la ora ei, eram copilul cu misto-urile, insa, totusi, era misto-ul ala care nu era agresiv. Un episod mi-l amintesc foarte bine, cand mi-a dat media 3 pe primul semestru si i-a zis lui maica-mea ca eu nu voi fi in stare vreodata sa inteleg fizica si asta, iar in al doilea semestru a vrut sa ma trimita la olimpiada.

Desi sunt doar anul 3 la poli, iata ca pot avea o parere 🙂
Profa de mate din liceu, cu toate exigentele ei (pentru care de multe ori o priveam cu ceva ura), a fost cea care mi-a insuflat o anumita disciplina in a trata lucruri/taskuri. Nu m-am rupt cu matematica, am niste goluri si le-am simtit in ultimii 3 ani, dar e singura profesoara care mi-a ramas in cap ca si un exemplu de asa da. E genul care emana o atitutidine care te face atent si ti-e rusine cand derapezi, fara sa zica ceva.
Nu mi-am dat seama atunci ce fel de om era, abia cand am dat peste terminatii astia de profesori din poli am realizat ca sunt sanse mari sa nu o depasesca vreunul. Pe fiecare profesor nou de care dau il compar cu profa de mate si sunt doi pana acum care se apropie de ce facea ea, in rest niste glume. Femeia aia face scoala, nu trage de un job aiurea, trage de elevi sa le mearga capul. Acum realizez cat de adevarata e vorba aia ca matematica e buna dupa ce o uiti.
In rest cred ca in 5-8 am mai ramas cu ceva povesti de la ora de istorie care imi atrageau atentia pentru ca ieseau din plicteaseala datelor stricte.
Other than that, gol, blank. Ani la rand stand in banci ascultand oameni cu tot felul de probleme, toate axate pe orice altceva inafara de noi sau materie.
Facultatea nu a schimbat asta cu aproape nimic, profesorii sunt niste titani care ruleaza cum vor ei si nici in pla nu-i poti pupa. Nu mai intru in detalii ca realizez iar ridicolul situatiei si am nevoie de un push sa iau licenta aia totusi.
Si va rog io nu faceti copii ca sa-i dati la scoala in Romania, nu vreau sa treaca prin ce am trecut eu la scoala.

Profa de geografie din generala. Am ramas corijent pe un trimestru in clasa a 5-a. La Africa. Mi-a spus ca pot mult mai mult si ca nu se stie niciodata cand o sa imi foloseasca geografia. Ei bine, parcursul meu scolar si profesional a fost si este influentat de geografie. A devenit materia favorita, la asta am luat 9 60 in bac fluierand si tot materia asta m-a ajutat si la admitere la facultate pentru ca la matematica mai scartaiam. Ca veni vorba, in liceu si in generala, la matematica, am avut parte numai de teroriste.

Am avut o super invatatoare. Cand m am mutat intr a V a la alta scoala, eram mai avansat decat noii colegi.
Apoi am avut mare bafta de o diriginta extraordinara (mentor) si de o tripleta fabuloasa de Romana Mate Fizica. Chiar lucrau cu tine oamenii astia. La Mate a separat clasa pe grupe dupa aptitudini pt ca n avea rost sa ne pierdem vremea unii cu altii. La Romana, omul te forta sa gandesti chit ca toti am avut intrebarea ce voia sa spuna scriitorul… Tot respectul pentru acestia.
In liceu, singurii demn de respect major au fost cei de mate si fizica. La mate, omul, genial, avea un sistem unic la vremea aia.. impartise clasa in divizia A si B si se juca tare…lucrari dese care insemnau meciuri intre colegi,.nota mai mare era victorie. partea misto era ca te obliga sa lucrezi acasa din culegeri etc. Si trebuia sa cunosti materia.
La facultate, tot respectul pentru profii si asistentii de la structuri de date, baze de date, assembler si tehnici de programare. Practic nu stiu de ce am facut 5 ani de zile cand astea 4 5 cursuri mi ar fi fost suficiente.
In general mi au placut profii care isi respectau meseria, erau pasionati si stiau sa te challenge. Unii pentru care faptul ca existau cativa elevi interesati si pasionati insemna acel imbold care te face sa te gandesti ca nu te zbati in zadar. Avea proful de mate din liceu niste caiete studentesti, pe volume, cu probleme culese de el din diverse carti sau reviste. Pe volume, nivel de dificultate etc.
La structuri de date, nu stiam pe vremuri de Skiena sau Sedgewick insa cursurile, cum mi am dat seama mai tarziu, imprumutau mult din modul de predare din aceste carti. Asta in comparatie cu un curst trist de un anumit limbaj in care pe tabla se scria exact documentatia acelui limbaj. Nu mai zic de faimoasele, pe atunci..anii 90, de scris un articol pe o anumita tema care sa aiba exact 500 de cuvinte. Nu e usor mai ales ca nu a existat acest obicei format in anii anteriori.

eu stiu un caz real. unii vor sa-l impinga pe cineva (i-au gasit altii cariera) intr-o institutie de invatamant cu pt minori, doar doar o vara madularul intr-un copchil, ca sa-l prezinte pe toate tv-urile drept profesorul pedufilho

Da, pe mine m-au influențat teribil profesorii de științe pe care i-am avut în școala generală și în liceu.
La orele de fizică ne duceau din clasa noastră normală în laboratorul de fizică. La orele de chimie ne duceau din clasa noastră normală în laboratorul de chimie. Ambele erau în clădirea de-alături. Tămbălău mare cu mutat 40 de copii, reașezat în bănci cu configurații diferite, liniștit, predat, rahat. Ambele laboratoare aveau mese de metal, acoperite cu faianță. Și atît. Opt ani de zile (generală + liceu) n-am făcut niciun experiment, n-am combinat măcar apă cu sare, n-am trimis o bilă pe-un plan înclinat, nimic. Pur și simplu ne mutau din clasa noastră în laborator și-acolo ne frecau la melodie cu teoria. Rezultatul a fost că am ratat să fac lucruri care mi-ar fi plăcut și să-mi fac o carieră științifică, mai potrivită cu genul meu de minte decît rahaturile de compuneri despre barajul Vidraru.
Așadar, da, toți acești profesori m-au influențat teribil. În rău. Și-au fost mulți, neică. Un șir nesfîrșit de inși s-au perindat să ne scrie pe tablă sau să ne pună să scriem după dictare niște definiții de neînțeles. Inclusiv o vacă, Paliu, care venea la ore mirosind binișor a șnaps. Inclusiv o profesoară de matematică, Racu, care intra în clasă, se întorcea cu spatele la noi și umplea tabla cu ecuații, mormăind ea știa ce.
Am avut și profesori buni, profesori dedicați, care încercau să ne învețe lucruri adevărate, de găsit sau de negăsit (!) în cărțile noastre. Ca un făcut, toți au fost pe partea umanistă. Română, Istorie, Istoria literaturii universale. Nici aici n-au curs lapte și miere. Am făcut opt ani de germană, teoretic. În primii ani, profesorul, genul „prietenos și mucalit”, își petrecea toată ora povestindu-ne vrăjeli din armată (în limba română). În anii următori, succesorul lui, înțelegînd că nu știm deloc germană, că n-a avut cine să ne-o predea, ne-a „luat ușor”. Mai exact, se uita la noi cu ochii lui blînzi de pocăit cu 7 copii acasă și ne punea note din burtă, mari și frumoase. Am terminat cei 8 ani de germană cu un bagaj de cunoștințe format dintr-un cîntecel cu număratul pînă la zece și două cuvinte de prin soft pornurile care năvăliseră după revoluție. M-am rugat de onor conducerea liceului să mă lase să mă mut de la germană la engleză. Imaginați-vă că nu mi s-a aprobat cererea. Nu, puișor, nu te duce tu să înveți ceva, stai aici să nu înveți nimic, te crezi mai cu moț decît alealalte loaze? Noroc că aia o mai învățai și singur. La fizică și chimie n-am reușit, manualele mă lăsau cu mai multe întrebări decît răspunsuri. Și n-avea cine să-mi răspundă la ele.
În consecință, am crescut cu o educație complet dezechilibrată și fără să înțeleg ce aș putea face de fapt pe lumea asta. Practic, nu mi s-au prezentat opțiunile disponibile, ci ceea ce a catadicsit corpul profesoral să-mi prezinte din programa de învățămînt. Și corpul profesoral mi-a prezentat ce-și mai aducea din cînd în cînd aminte să-mi prezinte. Azi știu să vă corectez tuturor cratimele și virgulele. Poate o să-mi fac o insignă într-o zi cu treaba asta.