Contul meu
Scris de un tanar absolvent
Sunt proaspăt absolvent al unei facultăți de stat, cu profil economic și momentan sunt în căutarea unui job. Ce am găsit pe piața muncii din România? Jale. Nimic, nimic, nimic bun. De la firme micuțe cu puțini angajați, la marile corporații din România, cuvântul profesionalism a dispărut de mult din peisaj.
Povestea pe care doresc să o relatez începe simplu. M-am hotărât să mă angajez vara asta, să încerc să pun în practică puținele lucruri utile care le-am învățat în facultate. Problema nr. 1?
Aproape toți angajatorii români doresc absolvenți cu experiență. Profilul proaspătului absolvent? Minim 1-2 ani de experiență, dacă se poate în toate domeniile, cunoștințe informatice foarte vaste, 2-3 limbi(să poți să exersezi cu șefii) străine la nivel avansat și totul pe un salariu, dacă se poate, minim pe economie.
Stau și mă întreb: Când ar putea avea timp studenții de la construcții, politehnică, arhitectură și altele de toate acestea? Pentru cei care nu știu, studenții de la facultățile de mai sus au program de dimineață până seara, uneori chiar 12 ore pe zi. Așteptările angajatorilor români ar fi ca studentul să își ia un part-time (4-6 ore pe zi) ca să vină gata pregătit de muncă și instruit, după terminarea facultății. Ce mai contează că nu ai avea timp să faci asta? Dormi 4 ore pe noapte și devii un mic robot.
Problema nr. 2?
Angajatorii români nu știu să spună nu. Când spun asta nu mă gândesc la faptul că nu te pot refuza, indiferent de solicitările pe care le faci și încearcă din toate puterile să îți facă pe plac. În niciun caz. Angajatorii români nu știu să răspundă la solicitările de angajare. Dacă ai multe din atributele enumerate la problema nr. 1, te vor suna să te programeze la un interviu. Dacă nu, așteaptă.
Am trimis minim 70 de mailuri către departamentele de resurse umane ale diverselor companii, inclusiv marile companii. Rezultatul? Maxim 10 răspunsuri. Chiar dacă am specificat clar în corpul mesajului că aș prefera un răspuns, indiferent de natura acestuia.
Este atât de greu să compui un e-mail în care să mulțumești candidatului că te-a contactat și să îi explici că nu este potrivit pentru postul respectiv sau că nu se mai fac angajări? Se pare că da. Pentru că orice mic experiment se încheie și cu exemple o să ofer câteva.
Piața bancară, marile companii de pe piață – am rămas plăcut impresionat de BCR, Unicredit și Citibank. Au fost singurele bănci care s-au deranjat să îmi răspundă solicitării. Îmi place că acordă importanță detaliilor și dacă aș fi în situația să aleg între aceste bănci și restul de pe piață, le-aș alege pe acestea cu ochii închiși.
Printre băncile care nu pun preț pe Client Service aș enumera: Milennium, RBS, ING, Emporiki, BRD, Raiffeisen, Banca Transilvania, Banca Carpatica, Alpha Bank. Degeaba investesc aceste bănci bugete enorme în publicitate, dacă nu pun mare preț pe relația bancă-client. Același gust amar mi-a lăsat-o piața de telefonie mobilă și fixă, piața furnizorilor de servicii de cablu și piața companiilor de cercetări de piață.
Am reușit să descopăr cu prilejul acestui mic experiment diferența dintre companiile care cresc an de an, în ceea ce privește cota de piață și restul concurenților. Un lucru pe cât de simplu pentru unii, pe atât de greu de aplicat pentru alții: atenția la detalii și consolidarea relației cu clientul – indiferent dacă solicitările acestuia sunt pozitive sau negative, dacă sunt interesante sau neinteresante pentru companie. Totul se reduce la expresia ,,clientul nostru – stăpânul nostru,,.
NOU
Stam sa gandim logic da? Sunt student, poate chiar am terminat o facultate sau chiar doua de ce nu. In tot acest timp, de unde sa dobandesc eu experienta? Gandim in continuare logic da? Eu te refuz ca n-ai experienta, ala te refuza ca n-ai experienta si tot asa. Cine te va angaja intr-un final?
Acum am si eu doua intrebari:
– Cum stie angajatatorul ca acel candidat stie sau nu meserie in acel domeniu? (Cert este ca-s destui idioti cu diploma)
– Experienta nu este mereu echivalentul cunostintelor! Asta e clar. Multi nu stiu sau refuza sa creada acest lucru.
NOU
MadMike » oamenii au vazut foarte multe filme americane, unde studentii muncesc si invata. nu stiu ca aia nu au chestii gen prezenta obligatori, altfel dai bani din buzunar
NOU
Sunt niste chestii… se numesc asociatii studentesti si internshipuri 🙂
NOU
Cind spui ca studentul american nu are prezenta obligatorie uiti un lucru extrem de important: studentul american plateste destul de se indoaie pentru educatie asa ca nu-si baga picioarele in ea. Majoriatea daca muncesc o fac in afara programului de la universitate.
NOU
Sunt diferente enorme intre sistemul universitar american si cel romanesc. Afirmatia ca in Us cursurile nu sunt obligatorii este si nu este adevarata. Ai un numar maxim de cursuri de la care poti lipsi(dupa care esti dropped),iar o prezenta buna te ajuta la nota (grade???). Dar cel putin in domeniul meu, sunt asa de multe proiecte de predat, de este absolut necesar sa dai pe la scoala. Altfel nu poti face fata. Si cum fiecare proiect conteaza la nota,you do the math. Frumusetea sistemului este ca exista cursuri seara pentru cei care lucreaza…si mai ales ca-ti poti face tu orarul si iti poti alege clasele pe care vrei sa le iei (respectand majorul). Un credit inseamna o ora de curs. 9-12 credite inseamna ca esti full-time student. Internship-urile pot fi sau nu platite si dureaza undeva pana la 3 luni, dar exista joburi care au ca target studentii fiecarei universitati/colegii.Plus joburi in campus(student-work platite cu minimul pe economie) .Dar foarte multi dintre studentii de aici lucreaza. Si uite asa se capata experienta. Multi dintre studenti lucreaza in joburi foarte serioase in anii terminali,iar cand gradueaza primesc mariri de salarii substantiale si sunt avasanti. Si da, recomandarile profesorilor sunt foarte importante in obtinerea unui job. Nu stiu cum este sistemul acum in Ro,dar daca ar fi sa sa ma angajaez pe mine acum, la nivelul de “pregatire” pe care il aveam cand am terminat ASE-ul in Romania…no way Jose,nu m-as angaja.:)
NOU
Mie imi place cand “logica” tinerilor visatori se izbeste de realitate ca o musca de parbriz.
Conform “logicii” celor care inca se mai lupta cu acneea, facultatea este luata, in mod eronat, ca punct de start al ascensiunii profesionale. De ce sa nu fie un punct intermediar? De ce nu, la terminarea liceului, sa te apuci de jos sa lucrezi in domeniul care iti place? Poate dupa 1luna 2-3, 1an iti dai seama ca e alt domeniu care te satisface mai mult si o iei iar de jos si vezi cu ce se mananca meseria respectiva. Apoi, dupa un timp vine si momentul in care te apuci si de facultate pt a aprofunda si pt a face intermedierea de la omul cu ceva experienta in domeniu la cel cu experienta + hartia care ii ofera calificarea si il trece la nivelul urmator (de posibilitate de promovare, de salarizare) al carierei. In acest punct al obtinerii diplomei sunt convins ca se gasesc companii interesate de tine si cu oferte bune.
Deci “logica” ta ti se pare fireasca pt ca ti se pare la fel de firesc ca majoritatea absolvetilor de liceu sa dea la facultate ca sa fie “in rand cu lumea”. Ba chiar sa faca si doua ( ca si cum avem diploma in finante, in inginerie, vulcanizam si roti, depanam televizoare dar experienta… pula). De fapt majoritatea tinerilor dau la facultate doar ca sa-si prelungeasca copilaria pe banii parintilor (sau nu) cu 4-5ani.
Angajatorii nu au nevoie de copii de 24ani cu diplome, ci de oameni care stiu ce vor.
NOU
Draga Mihai…surpriza…e chiar invers. Eu am facut facultatea in Romania. Ma duceam la cursuri cand vroia basca mea. E drept ca mergeam la laboratoare si seminarii ca fara alea nu intrai in examen. Pe urma …noroc chior is prof in US. Daca un student lipseste nemotivat la mai mult de trei cursuri (si is trei pe saptamana) la materia mea primeste “incomplete” care e un fel de nota 4 cu scuza. Si asta e politica universitatii. Daca lipseste de 6 ori fie si motivat (bolnav, armata, competie sportiva) iar ia nota 4 automat. Si da, aici studentii mai si lucreaza. Cand? Habar nu am cum se descurca. Cred ca viata lor in asta 4 ani e un chin continuu. Si aici poti sa ai tu 20 ani de experienta…conteaza cine iti scrie scrisoarea de recomandare, care e numele universitatii la care ai terminat, cat de mult ajuti tu societatea (adica de cate ori pe saptamana ajuti tu baba de la partier sa isi care cumparaturile)
si ca peste tot in lume conteaza pe cine cunosti (cred ca totusi asta ar fi primul criteriu in vreme de criza).
In rest….bafta…ai frecat menta in facultate…ai nevoie de multa bafta.
NOU
Pana la urma salariul minim pe economie n-ar fi o problema (cred ca e posibil sa te descurci cu el) daca ar intelege si angajatorii ca nu ai de unde sa stii de toate. Iar dupa 1-2 ani (daca in timpul asta ai invatat ceva) sa creasca suma. Pe de alta parte trebuie sa fii si profitabil pentru firma respectiva…ca nu face nimeni acte de caritate. Din cate stiu eu statul acopera ceva din taxe daca firma angajeaza un proaspat absolvent.
NOU
Foarte bine spus Mihaela. Primii doi ani is asa un fel de studentie prelungita. Bani cat sa nu mori de foame. Ai trecut de asta, esti bun….creste si nivelul de salarizare.
NOU
Sunt lucruri pe care le ineti in facultate si lucruri pe care le descoperi acasa, butonand dupa caz pc/masina/cratita/etc .
Au obsesia de a te intreba ce experienta de munca ai cu x program cu y unealta ..insa nimeni nu iti propune sa iti dezvolti potentialul alaturi de ei. Ori esti foarte bun ori nu esti deloc.
Si nu in ultimul rand sunt delasatori, daca ei nu te doresc in urma interviului spun ca te suna in 1 sapt..suni dupa 2 si iti raspunde o tuta de secretara care aeriana din fire nu cunoaste despre ce e vb si te va contacta indata ce afla un raspuns de la HR. Dupa alte 2 zile revii cu telefon, secretara la fel de aeriana uitase despre ce discutase insa printre “aaaa” si “mmmm” spicuieste ca parca era din pacate evident..un raspuns negativ .
NOU
f interesant..poate ajunge si unde trebuie..relatia client-corporatie lasa de dorit in patria noastra
NOU
Mai in alte domenii nu stiu cum e, dar in IT daca vrei sa incepi cu dreptul incepi cu o certificare. Inca de cand erau eu in liceu, toata lumea visa la CCNA-ul de la CISCO si poate ceva o limba straina. Engleza e de baza, dar daca mai stii o franceza o germana.. se schimba perspectiva.
E greu sa capeti experienta si primul job va fi de rahat. In general pentru toata lumea. Ce ajuta, pe langa un job de vara, care chiar daca e temporar, denota ceva seriozitate, e si un voluntariat. Internship-urile iar sunt in floare.
E greu? Da. Angajatorii romani au pretenii mari si in mare sunt idioti cu acte? Pai… tot da. Dar presevereaza si e imposibil sa nu iasa ceva. Singura problema este unde stai si ce mananci pana cand ajungi sa prinzi un job bun. De-aia e bine sa incepi din facultate. Nu mai dai randament 100%, dar faci ce poti. Pana la urma iese, sa nu judecam chiar in extreme de genul dormi 4 ore pe noapte.
NOU
Rall » nu totul in viata e IT. daca esti inginer, nu stai in cur si butonezi, ci trebuie sa stai pe santier/fabrica.
NOU
Nu intotdeauna este necesara prezentarea unui certificat, totul depinde de ce stii sa faci si ce ai facut pana cand te prezinti la angajare.
Daca ai cateva proecte dezvoltate de tine atunci cu siguranta vei fi privit altfel la angajare, dar daca in timpul facultatii ai jucat WOW, CS etc atunci cu siguranta va fi greu sa te angajezi pe un post cu un salar decent
NOU
@Arhi (Nu pot sa-ti dau reply, nu stiu de ce asa ca imi dau mie)
Ai dreptate, e altfel daca nu e in IT, dar in cazul unui inginer, tre’ sa traga tare de profesori (culmea, dar adevarat) si de diversele firme de specialitate si pana la urma prind ceva. Multi profi au legaturi cu firme de specialitate, deci nu e chiar asa de neagra treaba.
Dar problema reala este ca multi dau la facultati fara sa fie cu adevarat atrasi de ce fac acolo si atunci e mult mai dificil din start. Dar divaghez. 🙂
NOU
Exact Arhi.. sa presupunem…esti inginer cu diploma de anul asta. Surpriza…nu da nimeni doi lei pe tine daca nu ai fost aproape sef de promotie. Solutia…iei tu usor diploma si daca crezi tu as aca ai invatat ceva in scoala… emigrezi. Simplu. Daca totusi ramai in Romania atunci te angajezi fierar-betonist, lacatus, turnator si faci ceva experienta reala. Dupa asta mai rasfoiesti un pic cursurile si cauti alte oferte de munca mai avantajoase si dupa ce te zbati putin o sa descoperi ca lumea incepe sa iti spuna “dom injiner” la modul respectos.
Solutia ultima…te faci un fel de spagatist.
NOU
Este o experienta amara de viata. Din pacate, cam asa se intampla cu majoritatea tinerilor absolventi.
NOU
e aiurea,toate firmele gandesc cu, curul.cand esti student la politehnica sau orice faculta “serioasa” ,ai un orar foarte incarcat si chiar daca mai poti face unele invarteli sa muti orarul sa altele,tot trebuie sa le faci ca ai unele la care trebuie prezenta 100%,si atunci unde mama naibii sa mai faci si experienta? sa si lucrezi,sa si nu stiu ce..vai si amar de companiile care gandesc asa,nu ai ce sa comentezi pentru ca se pare ca pe nimeni nu ii intereseaza..si ne miram de ce merge tara prost..pai cu asa oameni cum sa mearga?
NOU
Chiar si de la un nivel profesional in sus poti avea surprize majore. Ideea de baza e ca in companiile mari “angajarea” este un proiect ca oricare altul – cu detaliul ca produsul final al proiectului este semnarea contractului de munca de catre candidatul potrivit. Prin “potrivit” se inteleg insa multe lucruri iar experienta sau studiile sunt doar doua dintre detalii; exista dobitoci care se uita la zodie sau care vor doar femei sub 25 de ani sau doar barbati cu varsta intre 28 si 35 eventual casatoriti cu copii acasa pe ideea ca “astia pleaca mai greu la alt loc de munca”. In astfel de conditii nu vei sti niciodata de fapt de ce ai fost respins sau de ce nu ai fost bagat in seama.
NOU
Cine mai zice salar…
NOU
multumim, multumim 🙂
NOU
Sincer, sunt inca student la informatica, de 4 ani. Si nu pentru ca nu invat, si doar pentru ca in anul 2 am decis sa ma angajez la o firma relativ mica, pe web development. Si uite asa, am facut cate 3 luni la 2 firme. Concluzia: patroni de rahat si management cu picioarele. Firmele mari nu te angajeaza fara experienta, portofoliu. Poti sa ii pui cate diplome de licenta vrei pe birou, sunt egale cu 0 in fata angajatorului daca nu poti sa ii dovedesti ca stii sa faci ce trebuie. Si de 2 ani de zile lucrez ca freelancer, proiecte, multe, diverse, invat separat pentru mine, totul pentru a ma putea duce la o firma mare, corporatie cu un portofoliu si experienta pe care o pot dovedi. Apoi rezolv eu si cu licenta… 😀
NOU
Iulian, trage tu tare pe freelancing. Daca te misti bine si te infigi pe international, tare mi-e ‘teama’ ca in 2-3 ani numai de angajat nu-mi mai arde. Daca stii ce faci, mai ales pe programare, daca asta faci, ai o paine buna si alba de mancat ca freelancer. Te constitui ca firma si te doare in dos de angajatori 🙂
NOU
Multa bafta Iulian…daca esti bun nimeni nu te poate oprii….Dojo are dreptate…cand esti foarte bun sau prea bun ai sa descoperi ca stii mai mult decat seful. In acel moment e timpul sa fi propriul tau sef.
NOU
Am absolvit acum 1 an (ASE, administratie publica), experienta pe cartea de munca vreo 6 luni pe DTP (retusare foto). Joburile avute pana acum:
– 1 luna am incercat sa fiu cu asigurari de viata, m-am chinuit sa sun sute de perosnae, nu am avut nici un contract am renuntat ca nu era venit sigur si mai mult cheltuiam decat sa iau ceva
– 2 luni muncitor cu carca.. pardon, cu scannerul: iarna, mai mult pe jos, ma duceam de la unirea in sebastian sa iau preturi iar cand terminam, ma intorceam la nava mama (Carrefour) si munceam cot la cot cu lucratorii comerciali si merchandiserii
– muncitor la bucata ca data entry… 15 formulare 6 lei…. sa zic ca mai mult de 9-10 mil NU POTI fizic sa iei intr-o luna???
Toate fara contract in afara de Carrefour. Si acolo aveam minunatul salariu de 750 de lei……
Vive la Roumanie! De aia in octombrie ma mut in Londra de tot!
NOU
Cand te-ai dus la administratie publica, se subintelege ca vroiai sa lucrezi la stat. De ce, era salariu bun si aveai posibilitate de promovare? Nu, dar era slujba “sigura” iar de munca, ce sa mai vorbim…
Naspa, nu ti-a iesit pasenta si te-ai trezit fara o calificare utila. Cine e de vina daca nu tu? Nu te mira ca ai gasit de lucru numai cu carca, desi ai patalama? De ce oare?
NOU
Da…si iai te vor angaja imediat la primaria Londrei. (eu ironic)
E un pas bun pentru tine sa te muti in Londra. Macar vei castiga mai mult si vei invata lucruri noi.
NOU
Din cate stiu eu, Romania e tara cu cei mai multi someri cu studii superioare din Europa. Multi sunt prosti, dar sunt cativa care au si invatat ceva din facultate, desi eu consider ca practica te invata, nu teoria. Am destul de multi prieteni, care au facut o facultate, unii au facut facultati grele si niciunul nu lucreaza in domeniul respectiv. Noi suntem aia care ne pricepem la tot si punem un inginer ministru al sanatatii sau un mecanic ministru la economie. In 20 de ani nici n-o sa mai existe Romania, daca totul merge ca acum.
NOU
n-am mai terminat facultatea si lucrez ca programator de peste 00001010 ani. si sunt ok. daca esti tanar, fii perseverent, incepe de jos si o sa-ti fie bine. ce e aia salt fix intr-o corporatie? doar nu ne dezvirginam cu actrite porno, nu?
NOU
Icegrim » 10?
NOU
@Arhi: Da. Din Binary in Decimal inseamna 10.
@Icegrim: In locul tau, eu as fi raspuns in hexadecimal: A , ca e mai amuzant sa dai un raspuns din litere, cand interlocutorul asteapta un numar , hehe 🙂
NOU
mari prostii, dar mor dupa jocurile gen mystery pe iChestii:)))
NOU
Nu sunt de acord cu autorul acestui articol. În primul rând sunt o groază de joburi disponibile pe BJ și EJ. Dacă nu mă crede, să arunce un ochi acolo. Sau chiar pe balaur.ro care face un digest la toate site-urile de joburi.
În al doilea rând, poate el nu știe, dar cu toții am pornit de jos. Da! Primul meu salariu a fost de 150 de dolari, următorul, când m-am mutat în bucurești a fost de 200 de euro. Toți prietenii mei au pornit la fel.
E greu la început, dar trebuie să dovedești că meriți, ori de pe băncile școlii românești nu poți face asta imediat.
Neamțul proaspăt absolvent se angajează și el tot cu minimul pe economie. Diferența e că salariul minim în Germania e de 5 ori mai mare decât în România, dar și diferența dintre cele două economii e cam tot așa de mare. Să se mute în altă țară, dar mi-e teamă că va spăla vase la McDonalds cu studii în economie.
NOU
bazaconii » autorul articolului vorbeste de absolventi de politehnica, absolventi care vor sa lucreze pe ce au invatat, nu sa se angajeze secretare pe BJ
NOU
Eu am citit că a terminat ceva de profil economic, așa că uite ce-am găsit eu pentru el în 3 minute:
www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-economist-contabil/505395/economist/1
www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-economist-contabil/501206/economist/1
www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-economist-financiar-contabil/172907/economist/2
NOU
bazaconii » dap, sigur, plin de joburi.
cam asta era discutia, ca degeaba te duci, ca nu te angajeaza nimeni fara experienta.
NOU
Asta este într-adevăr o problemă. Și nu prea ai cum s-o schimbi. Sunt absolut convins că din ăia care au aplicat nici măcar 10% nu îndeplinesc cerințele angajatorului. Până la urmă ține și de conjunctură.
În altă ordine de idei, revenind, exprimarea este oarecum eronată: el zice așa Ce am găsit pe piața muncii din România? Jale. Nimic, nimic, nimic bun. , dar nu e neapărat vorba că nu găsești.
Pe de altă parte, aplicarea masivă la o poziție, cum ai semnalat tu, face să înțelegi și angajatorul care nu are un soft de răspuns automat pentru candidații respinși. Păi dacă TREBUIE să răspunzi la toți plicuricii care aplică, și trebuie să faci asta manual, ai nevoie de un om care să trimită doar răspunsuri.
NOU
Pentru toate job-urile enumerate de tine nu iti trebuie facultate. Ajunge liceul si doua saptamani de “initiere” +vointa. Ori suntem supracalificati ori…
NOU
Cu ASE-ul nu mai faci niciun câcat în ziua de azi…şi cu toate astea, o mulţime de tineri încă se înghesuie către această facultate…păi cum să mai găseşti loc de muncă în domeniul economic, când ies mii de absolvenţi în fiecare an ?
PS : Arhi, explică-mi şi mie te rog cum fac să las reply direct la un alt comentariu, că nu mă prin deloc cum se face…de exemplu aş vrea să las un reply la comentariul lui Icegrim, aşa cum ai făcut tu.
NOU
R4dhu » i.imgur.com/CtwxN.jpg dai click pe sagetica aia
NOU
Ah, da, silly me…abia acum am observat acea săgeţică…ms Arhi.
NOU
Pai daca ai ASE-ul terminat mane…uite daca aveai si tu o poli ceva poate observai sagetica.
NOU
ce zice autorul : ca absolventul de politehnica nu se poate angaja la orice firma pe orice salariu. el vrea salariu mare din prima si multinationala neaparat. el nu stie ce e ala post care contine cuvantul “junior” in el – are deja 23 de ani, nu mai e junior, vrea zeci de milioane salariu pe experienta dobandita mergand la seminarii si cursuri.
angajatorii cauta si oameni fara experienta dar pe alti bani decat cei cu experienta. sa generalizezi spunand “nu se angajeaza oameni fara experienta” e aberant.
NOU
@fanu: de acord! Experiența o dobândești arhivând documente sau reparând calculatoare stricate. Dacă ești bun, cineva va observa acest lucru și te va promova. Dacă nu ești bun, vei fi mediocru pentru o bună perioadă de timp! Iar cel mai important lucru este să știi/să înveți să te vinzi!
NOU
Deci numai eu stiu in Cluj, o gramada care lucreaza ca si “lucrator comercial”, sau “merchendiser” sau alte functii din astea si sunt oameni cu licente sau chiar mastere.
Ce sa mai zic de doctoranzii care inca isi tocesc coatele la catedre pentru ceva prof universitar care nici nu mai da pe la scoala. Si toate astea pentru un derizoriu salar de vreo 8-10 mil.
NOU
Arhi, cum era aia cu salar bre?
NOU
La politehnica e varza programul. Eu fac 1 ora pe drum, stau vreo 6-8 ore acolo, cateodata si mai mult, daca se intampla sa am ferestre prin orar + 1 ora inapoi acasa. Sa muncesti si sa fii prezent nu e posibil. Toti colegii mei care muncesc in timpul facultatii ori au, cel putin 1-2 restante, ori isi cumpara examenele. Vara asta am incercat sa fac voluntariat la un service auto, ghici ce? Nimeni nu a acceptat, pentru ca exista riscul sa ma accidentez pe acolo si ei ar trebui sa raspunda. Fara acte iar nu vor pentru ca au controale.
NOU
Tura de noapte….? Jumatate de norma…?
Am lucrat din anul I si a fost un pic de chin, da’ a meritat ca acum am terminat facultatea cu 3,5 ani experienta.
Am mai avut si restante, dar nu mai multe decat un coleg neangajat.
Poti sa copilaresti si la master pe banii parintilor, dar o sa fii uimit sa descoperi ca nu te intreaba nimeni cate restante ai avut in anul 2.
NOU
In Timisoara se cauta oameni care sa lucreze , pe timpul verii la firme destul de mari , pe salarii de 700-1000 lei/ luna pentru 6 ore lucrate(aici ma refer la domeniul IT).Nu trebuie sa ai o experienta destul de mare daca te descurci , eu am colegi de anul I care s-au angajat sa lucreze asa . Satisfactiile materiale nu sunt , banii castigati ii dai pe camin, intretinere si celelalte necesitati insa experienta pe care o acumulezi e imensa.
NOU
acum cand nu iti gasesti de munca se numeste experiment?
Eu zic, ça lamentarea asta nu are nici un sens. In timpul facultatii se face practica, internship and so on, ca la sfarsitul celor 3, 4 ani de studiu sa ai si o experienta de lucru, adevarata. Nu cred ca este absurd, ca un angajator, sa isi aleaga ce e mai bun din piata, asta este si scopul interviului. Te duci la piata si alegi cele mai frumoase rosii la cel mai mic pret. Spui ca ai facut studii economice, atunci stii ca asta se chiama economie de piata.
Nu te supara ca iti spun, dar tu biban, iesit de pe bancile scolii, habar nu ai decat teoretic ce presupune jobul tau. Exista un inceput pentru toate, si poti sa accepti si un job care este sub nivelul tau de pregatire, pentru o perioada care sa iti asigure ceva experienta de munca.
NOU
chEama…sau daca ai facut la spiru, esti “acreditat” sa scrii altfel si sa prestezi “opinii pareriste”.
NOU
Ar trebui sa nu dau de mancare la troll, dar: Spiru nici macar nu are specializarea in care eu sunt “acreditat”, si DA, cred ca sunt indreptatit sa am opinii pertinente, mai ales cand am o experienta de munca pe care tu poate in 10 ani o sa o egalezi.
NOU
“Exista un inceput pentru toate, si poti sa accepti si un job care este sub nivelul tau de pregatire, pentru o perioada care sa iti asigure ceva experienta de munca.”
Teoretic este OK. Dar exista riscul sa ramai la nivelul ala de jos. Cand o sa vrei sa te angajezi pe un post mai bun (eventual dintr-un alt domeniu de activitate), o sa ai sanse mult reduse (pentru ca serviciul precedent a fost de rahat). Aproape toti angajatorii rromani vor numai experti pe salarii de nimic. Nu vor sa-si bata capul cu incepatori.
NOU
25% din anunturile de pe site-urile de recrutare sunt postate doar pentru ca acele companii sa isi completeze baza de date cu candidati pentru ca la o eventuala deschidere de pozitie sa selecteze mai usor. Vreo 30% au data de expirare dupa o luna sau mai mult, semn ca ai de asteptat mult si bine si ca nu au nevoie de om urgent.
Eu personal ma inscriu in profilul candidatului despre care vorbeste autorul; am terminat Relatii Internationale la ASE acum un an si ELTH la politehnica in acelasi timp. In timpul facultatilor am participat la o gramada de internshipuri pentru a acumula experienta in ambele domenii de interes… enumar cateva “companii” : BCR, ICEMENERG, ENEL…
Anul trecut, cand a venit vremea sa ma angajez, am aplicat la BRD pentru un post in departamentul carduri, nu era mare lucru, dar eram interesat de asta pentru ca implica si cunostinte de ASE si de POLI…buuun, m-au chemat la interviu, m-am prezentat, alai mare de manageri si directori de departamente prezenti (m-am si speriat sincer :))..deh eram incepator in astea). Prima intrebare a fost… “Ati mai lucrat?”, cu toate ca chestia asta putea sa o afle citind CV-ul, i-am raspuns ca “NU!” …si spre surpinderea mea, m-a intrebat “De ce?”. Atunci mi-am dat seama ca am in fata robotei idioti care nici macar nu au gandit ca eu am facut in acelasi timp…poli la zi si ase la id si ca nu aveam pic de timp sa mai si lucrez…nu au fost de ajuns intershipurile (facusem la concurenta sac!)
Am reusit totusi sa ma angajez(nu la BRD) la inceput pe o suma ridicola (9 milioane..dar decat nimic), cu toate ca nu era un job legat foarte tare de domeniile mele am zis sa incerc, dupa cateva luni am reusit aproape sa imi dublez salariul si beneficiile, sa conduc o mana de oameni, si sa invat chestii noi de la fiecare om pe care il intalnesc si cu care lucrez.
Cu timpul am invatat ca pot aplica ceea ce am invatat la poli si pe cont propriu…fara sa lucrez la vreo firma si in consecinta atunci cand imi mai pica vreun proiect in maini, aduce si ceva bani facuti in timpul liber.
Nu ma plang de faptul ca as putea castiga foarte multi bani folosindu-mi cunostintele, si ca altii care nu stiu nici pe jumatate cate stiu eu castiga enorm, pentru ca se va cerne sita, si va veni si randul meu sa culeg roadele muncii… Good thing may come to those who wait…
Oricum ar fi, absolvent de politehnica nu inseamna numai IT (cum confunda foooarte multi) ci poate sa fie si un inginer chimist, inginer mecanic etc… oamenii astia nu au de unde sa stie IT, programare etc (ceea ce se cauta acum), asa ca pana se face un loc la o firma de profil, mai trebuie sa se si reprofileze. Important nu e neaparat ca ai facut ingineria sudurii in arogon,sa zicem, ci felul cum tu, dupa 4-5 ani de facultate, stii sa gandesti si sa rezolvi o problema . In ziua de azi important e sa stii sa gandesti corect si sa analizezi informatiile, pentru ca toata teoria invatata la facultate o poti gasi cu un singur click sau drum la biblioteca, important e sa stii ce sa cauti…
Probabil postul asta o sa fie citit cap-coada doar de 2-3 insi…:))
NOU
Absolventul incurca serviciul de clienti cu cel de human capital? Ce treaba are client-service-ul cu un absolvent? Daca solicita informatii despre un credit/abonament ii raspundeau.
Absolventul de studii economice a incercat stagii de practica neplatite sau a crezut ca facultatea va fi suficienta?
Daca nu gaseste nimic se poate inscrie la masterat. Poate reincep angajarile pana devine absolvent pentru a doua oara. Are dreptul la niste bani din somaj.
NOU
Client sau candidat?
NOU
comentariile de la postul asta ma fac sa injur. si sa blestem. incredibil cati imbecili mai exista prin lume. sper din suflet sa vina o foamete nesfarsita, sa ajungeti toti (cei care vorbiti aiurea si mai ales in necunostinta de cauza) sa va cautati de lucru pe ***jobs.ro si sa reusiti sa invingeti statisticile abia la 90 de ani, ca sa stiu ca v-ati chinuit ceva.
probabil cand veti avea copii le veti spune cu nonsalanta ca pot trai cu 8 milioane pe luna facand un job sub nivelul lor (pentru experienta, pentru viata de apoi, who cares) pentru cine stie cat timp. de fapt, wait, voi o sa faceti doar genii care in 3 ani vor ajunge super smecheri. mmmmmmm***.
iti dai seama, nici cand se intampla si astia tot nu realizeaza… parca sunteti comunisti d-aia care nu vad ca merele sunt doar agatate cu sfoara in pom, n-au crescut acolo.brrr, e si tragic daca stai sa te gandesti, astia chiar cred ca e vina oamenilor…
NOU
in 4 ani am aplicat pe bestj la 3 fix 3 job-uri:
1. primul meu loc de munca
2. al doilea meu loc de munca
3. actualul meu loc de munca.
Am inceput cu un salariu prost (650 ron) dar care a crescut destul in timp.
Generalizarea nu e mereu corecta. Eu cunosc si cazuri fericite care din cateva aplicari s-au angajat si cazuri nefericite cu multe zeci de aplicari fara succes.
Ca sa fii chemat la un interviu ai nevoie de noroc si de un CV interesant.
Ca sa faci o figura buna la un interviu: noroc + experienta + prezenta + studii/certificari.
NOU
Sunt student la una din cele 3 facultati care nu-ti mai ofera timp liber. Cat timp am lucrat pe timpul verii, in vacanta, a fost bine: un ban in plus si ce-i mai important, experienta dobandita.
Cat timp am amestecat facultatea cu munca, a iesit prapad, prezente la cursuri nefacute, seminarii lipsa, proiecte neterminate la timp, examene nedate.
Si angajatorii cer experienta si aici…Cum naiba sa o capeti cand tu, in an terminal, ai prezente obligatorii la 75% din ore!? Ma multumesc cu lunile astea lucrate, puse cap la cap, pun de o mica experienta, mai rau de acei colegi care n-o au deloc, dar bine de ei ca sunt la zi cu examenele.
Si daca stai sa te gandesti pana la urma daca a meritat, zici “nu”, pt ca ti-ai facut viata grea cu restantele, proiectele&etc, iar ei, cei care n-au lucrat-sunt ok dpdv scolar.
NOU
Si acum te pomenesti ca or fi angajatorii de vina ca programul la facultate e de kk@ sau cum? Te pomenesti ca ar trebui sa fie intelegatori sau ce ai vrea? Nu ti se pare ca problema e la universitate si la student?
NOU
– tura de noapte
– schimburi
– jumatatea de norma
– program flexibil
Ai optiuni.
NOU
Asta pentru ca-s o gramada de absolventi, care, au trecut prin facultate ca gasca prin apa, egal ca au terminat la stat, la buget, cu taxa, sau la particulare gen Spiru. Si cu master sau fara, tot un drac.
Se generalizeaza cu absolventii la fel cum se generalizeaza cu tiganii, si daca te pui in pielea patronului, ai sa vezi ca are dreptate, in plus nici un proaspat absolvent nu o sa recunoasca, ca, ce a facut si invatat in facultate e egal cu zero, si in campul muncii e mai slab productiv ca si un absolvent de liceu, dar care a lucrat pe post o perioada. Toti vor sefi, sau salarii in functie de diploma si nu de ce au in cap.
Iar cerintele din ofertele de munca reprezinta candidatul ideal, patronul, daca nu are cerinte idioate, gen 90/60/90 si 25 de ani, te angajeaza si daca indeplinesti 50% din ele dar sa demonstrezi ca ai ceva in cap si nu te angajezi doar sa inchizi gura parintilor vreo doua trei luni.
NOU
Una e sa pornesti de jos (voluntariate/internshipuri etc.) si alta e sa te angajezi la Cora/Domo/Auchan etc. ca deh dupa unii si alea sunt locuri de munca. Pana mea nu faci o facultate ca sa te angajezi la Cora pe salariu minim plus bonuri. Ce experienta obtii acolo. Apoi sunt de acord sa lucrez la inceput pe un salariu mic ca tot n-am experienta dar in acelasi timp nu ma pune sa stau la birou cat sta unu care are n ani de experienta in spate. Nr. de ore lucratoare sa fie direct proportionale cu salariul/experienta individului.
NOU
da de cv-uri cu mincinuni gramada nu a auzit nimeni?
poa’ sa verifice si sa rasverifice. se aranjeaza totul.
la urma urmei astia vor experienta pe hartie, ca tot de la inceputul lor o iei.
cam cum ar trebui sa sune un anunt pt secretara?
sa aiba experienta, adica sa fie obisnuita cu avansurile sefului, sau s-o suga din prima, sa treaca peste ‘preambul’.
in primul rand anunturile astea is facute aiurea.
nici un angajator n-o sa bifeze la -fara experienta. normal ca vrea cu experienta, dar nu e obligatoriu.
asa ca bai cautatorule de lucru, pune-ti bocancii sau pantofii sau tenisii si du-te frumos cu cv-ul in mana direct la angajator.
sigur o sa ai mai multe sanse decat daca stai acasa si-l trimiti stand pe cur.
NOU
asta se intampla pentru ca piata muncii este suprasaturata cu absolventi licentiati si masteri care nu stiu sa faca de nici unele. dar exista si o gramada de insi care s-a apucat sa faca o facultate din domeniul unde lucreaza deja de cativa ani (cunosc multe cazuri) care atunci cand termina sunt exact absolventi cu experienta. asta cauta firmele, pentru ca oferta este mare si au de unde alege.
NOU
Da, tragic cu tinerii pe care nu-i doreşte nimeni… Vai ce ne facem?
Păi, lucrurile stau aşa: săptămânal, primesc un apel telefonic pe puţin de la nu ştiu ce asociaţii studenţeşti de la ASE, care au diverse proiecte şi cărora le trebuie sponsorizări “mâine”. Modul de abordare este dezastruos, lipsit de orice preocupare faţă de disponibilitatea reală a interlocutorului de a vorbi, şi denotă atât lipsă de cultura (se simte în exprimarea unei persoane aşa ceva) cât – în multe cazuri – lipsă de educaţie. Interesant este că în trei ani, a existat o singură domniţă care a revenit şi a doua oară – ceilalţi probabil dădeau bifă la vreo bază de date şi atât.
A fost o perioadă în care îmi pierdeam timpul explicându-le că abordarea unui potenţial sponsor, un individ necunoscut practic, se face un pic altfel, cu fraze scurte, concise, diateza activă, cu întrebări care să îi dea ăluia convingerea că îţi pasă dacă te ascultă sau dacă pricepe ce spui, cu două-trei detalii semnificative care să ajute fraierul de jumulit de la capătul celălalt al conversaţiei să îşi facă o imagine rapid de tot. ETC ETC. Arta conversaţiei? Am renunţat, convins că îmi pierd vremea. Nu a revenit niciunul atunci când i-am spus.
De la dicţie praf – tineri care vorbesc de parcă au bolovani în gură şi mai scapă şi “agramaticalisme” – până la accente de agresivitate în obţinerea de răspunsuri, inclusiv reproşuri că “nu se poate”, pot spune că tinerii absolvenţi au mult de tot de muncit pentru a se face întâi plăcuţi într-o firmă.
Şi da, angajatorii au devenit draconici şi suspicioşi. Pretenţii de salarii mari, fiţe de vedete, cunoştinţe practice zero, atitudine proastă faţă de ideea de muncă. Cam de asta au parte în 99% din cazuri.
În 1% din cazuri, apare câte o revelaţie. Nu e vorba numai de ce scrie pe peticul ăla de hârtie, ci mai degrabă de ce şi cum vorbeşte şi se comportă un puşti, o puştoaică, la interviu. Am văzut aşa ceva şi atunci oferta financiară a venit brusc şi de nerefuzat. E ca atunci când colinzi 10 magazine să-ţi cauţi nişte pantofi de încredere, să nu te roadă etc. Îi vezi, îi probezi, se mulează pe piciorul tău, plăteşti şi îţi vezi de treabă.
Oamenii de calitate sunt rari. În general, angajatorii au parte de 10 proşti până să dea de unul care va face treabă. D-aia e plin de comentarii triste.
Tinere, firmele care nu ţi-au răspuns nu au făcut-o pentru că probabil nivelul scrisorii tale de intenţie nu s-a ridicat la standardele lor. Crezi că eşti singurul care le-a trimis scrisoare? Sunteţi cu sutele, cu miile. Prin ce crezi tu că scrisoarea ta s-a deosebit de scrisorile celorlalţi? Crezi că aşa intri într-o corporaţie, făcând ce face toată lumea?
Ştiu că e dureros, însă cinic vorbind, banii sunt la ei şi dacă ei vor cu roşu şi picăţele verzi, aia e: te bagi sau nu.
NOU
Eu am plecat din romania de aproape 12 ani dar cit am trait in romania nu am auzit expresia “da cu bifa”. Poate imi explici si mie ce inseamna si daca face parte din limba literara sau nu. Multumesc.
NOU
@mihai: angajatorix a expus o idee clara, la obiect si foarte adevarata. Esenta este: oamenii de calitate sunt rari. Ca sa ajungi undeva sus, trebuie in permanenta sa fii mai bun decat media.
E ceva asa de gresit la ce-a zis? Te supara?…ca altfel nu inteleg de unde replicile “rautacioase” legate de o greseala de exprimare … mi se pare ca sari peste esential si te concentrezi pe o prostie. Not cool.
NOU
Atita timp cit autorul spune despre absolventi ca nu se pot exprima, ca au agramaticalisme si alte bube ma astept ca el sa vorbeasca fara greseli de exprimare. Dar se pare ca autorul nu e cu nimic mai breaz decit absolventii pe care-i critica.
NOU
@Mihai: alea “do-o” virguliţe, una lângă alta, puse înainte şi după câte un şir de cuvinte, au o semnificaţie ocultă, absconsă, care ţie-ţi scapă, se pare.
NOU
@Mihai: eu nu am plecat. Eu sunt în ţară şi trăiesc ce se întâmplă şi ce tu citeşti. Tu unde eşti?
NOU
Fara a exclude si dramul de noroc pe care “il au unii”, problema e mai complexa.
1. Daca imi spune cineva ca un student de ASE trebuie sa dea musai pe la toate cursurile, ca altfel nu trece, vai, vai, il pap de viu. 🙂 Nu e asa. Deci unii si-au cautat job inainte de terminarea facultatii. E naspa, da’ ajuta. Si e valabil si pentru aia de la Poli, de la Arhitectura, etc. E suficient sa stai intr-un loc sa vezi cum arata o factura adevarata, si gata, ai invatat mai mult decat in facultate. 🙂
2. ASE-ul sucks big time. Unu’ pentru ca toata lumea inca se mai inghesuie acolo, si sa mor ca nu inteleg de ce… Doi pentru ca au profesori fosilizati, care nu vor deloc sa inceteze dracu’ cu repetarea la infinit a celor 5 functii ale managementului si sa treaca la chestii mult mai practice, la studii de caz, la accent pus pe gandire etc. Trei pentru ca daca-s luati la bani marunti, au “inventat” atatea locuri la cu taxa, incat oricine din tara asta poate avea o diploma de ASE. (La un moment dat aveau inscrisi la doctorat 250 de doctoranzi… din care 200 la “cu taxa”…)
3. Cred ca problema absolventului nostru este pusa putin gresit. In cat timp e normal sa te angajezi? Cine spune ca trebuie sa dureze 1 saptamana de la terminarea facultatii pana gasesti job? Cine spune ca trebuie sa incepi musai in banca, ca doar ai terminat Finante-Banci, nu? Cine spune ca Romania, sau orice alta tara din lume, mai garanteaza azi obtinerea unui loc de munca de terminarea facultatii? Etc.
4. Nu critic, nu dau cu parul, am fost in aceeasi situatie, am terminat aceeasi universitate… Din toata povestea asta nu pot sa ma intreb daca nu cumva, in cele din urma, universitatile astea ne pregatesc totusi pentru ceva… Exceptand, fireste, reproducerea la perfectie a functiilor managementului. 🙂
NOU
bine, dar de ce as angaja pe cineva fara experienta? aflati raspunsul la intrebarea asta si veti fi angajati. dati-va cu curul de pamint si plingeti-va in pumni cit de rea e lumea cu voi, care sunteti mari capacitati dar fara experienta, si veti ramine la mama acasa.
NOU
Pentru ca o sa coste mai putin (ca salariu) sa platesti un incepator decat unul deja cu pretentii
Pentru ca poti sa ii faci training si sa-l mulezi pe cerintele companiei tale
Pentru ca nu are deja niste pre-conceptii intiparite in cap 🙂
Pentru ca va fi mai entuziasmat sa lucreze.
Ne dam cu curul de pamant pentru ca multe companii pun anunturi false de recrutare ca sa isi ia clienti pentru asigurari si altele 🙂 stfu
NOU
Sa va spun o poveste. Am terminat polithenica, inginerie chimica, cu un an intarziere si multe note mici. N-am avut note mici pentru ca n-am dat pe la scoala, ci din cauza transferului – am avut 17 diferente, desi initial mi s-a zis ca-s 8. In fine, profii le-au tratat ca pe restante si am luat 5 pe linie la toate. Mi-a placut facultatea, dar am fost un pic ingrijorata de sistemul asta, asa ca intre timp am tot lucrat prin diverse locuri – freelancer, ca sa zic asa. Voluntariat am facut tot timpul liceului, am lucrat din anul 1 pe diverse proiecte (aveam o tanti care ma punea sa-i fac niste desene de mana, cu vedere in spatiu, in 3d, dupa niste poze ale unor piese, utilaje, etc). Mai traduceam ceva, mai faceam un proiect altcuiva, am lucrat si ca data entry. In fine, mizilicuri din astea. Si da, dormeam 4 ore pe noapte.
Mai apoi am vazut ca nu reusesc din cauza restantelor sa-mi dau licenta, mi-am cautat un job stabil, care sa ma intretina si sa-mi plateasca restantele (care nu-s ieftine la poli). Am facut licenta cu cel mai naspa prof din facultate si niciodata n-am crezut ca o sa ma ajute asa ceva, in afara de faptul ca o am un pic de disciplina si siguranta ca nu ma lasa sa ma duc cu prostii scrise in lucrare.
La jobul stabil am stat aproape 2 ani – am inceput din call center si apoi treptat m-am mutat in alt departament, mai ok pentru ce puteam sa fac. In chimie, ce cautam eu, sunt aceleasi joburi postate de vreun an, asa ca ma batea gandul sa raman in firma ca sa fac pui acolo.
In aprilie 2011, a fost un targ de absolventi, am dat o fuga, desi multi cunoscuti mi-au zis ca ma duc degeaba. Am fost dezamagita, ce sa zic. Multi din industrie venisera sa angajeze merchandiseri. Intr-un final, am ajuns la o firma de recrutare din oil & gas, la un nene care stia toti profii mei si cand a auzit cu cine am facut licenta, mi-a luat cv-ul cu amandoua mainile.
In 2 luni, m-am angajat la ei. Nu e un job grozav, dar e pentru un absolvent fara pile si care e dispus sa porneasca de jos, e mana cereasca. Eu una sunt foarte multumita.
PS: cine mai spune ca targurile de joburi nu folosesc nimanui, sa stiti ca inca mai primesc oferte, atat telefonic, cat si pe mail, in legatura cu cv-ul depus atunci la JTI, Cargill, etc.
PPS: eu nu pot sa-mi dau seama cum cei de la ING nu au raspuns solicitarii autorului, cand pe mine m-au sunat sa-mi ofere un job, fara sa fi aplicat vreodata la ei 🙂 orice e posibil 🙂
NOU
@Dar vai, Andreea, contrazici teoria! Felicitări, eşti evident una din rarităţile alea, faci parte din cei 1%.
NOU
Insa nimeni nu s-a gandit din perspectiva angajatorului:
In momentul in care (eu) fac angajari eu investesc in acel om. Birou nou, laptop nou, telefon nou, masina noua, 3 luni training. Toatea acestea costa bani. Compania noastra niciodata nu a cerut experienta, probabil avem si o activitate de nisa in care e imposibil sa cerem asa ceva…si cu ce ne alegem? Cu pretentii mari dar vointa si interes 0.
La interviu vin toti entuziasmati, promit absolut tot insa dupa cateva luni de munca rezultatele lasa de asteptat.
Din pacate studentii nu stiu ce e un voluntariat la o organizatie de caritate, nu stiu ce e practiva nu stiu ce inseamna sa incepi de la 0.
Eu am inceput tot de la 0, am avut joburi + voluntariat la o fundatie + facultate + am invatat pe rupte si am dormit 5-6 ore pe noapte insa a meritat.
In alta ordine de idei companiile din Romania nu au o cultura, o perspectiva si un plan de dezvoltare. Apropare toti (angajatorii si angajatii) merg pe premisa: hit and run.
NOU
adevarul e pe la mijloc. nici firmele nu se implica in instruirea tinerilor, nici noi nu ne dam interesul prea tare. ei o sa ajunga sa nu mai gaseasca oameni cu experienta iar noi sa ramanem cu joburile din timpul facultatii..
NOU
Se pare ca multi de aici au pierdut esentialul articolul. Problema cea mai grava nu ar fi faptul ca entry level inseamna acum minim 2-3 ani de experienta, problema cea mai grava e ca ei nu stiu sa iti raspunda la mail, la solicitari la orice. Cei care spun ca se confunda ideea de angajat cu cei de client, ar trebui sa se mai intereseze un pic. Orice firma care se respecta isi trateaza angajatii ca pe niste clienti. Angajatii(clientii) sunt multumiti, presteaza o munca buna, nu fug la concurenta, iar compania are succes.
NOU
ok, cam asa e dar depinde in mare parte si de mine, proaspat absolvent: sunt dispus sa accept un altfel de job o vreme pana capat ceva experienta? Eu, absolvent de economice am lucrat un an si ceva pana mi-am gasit efectiv in domeniu, ca si gestionar. O treaba ce se putea face si de unul; cu liceu dar am mai invatat o seama de chestii care tin si de economic
NOU
Sa inteleg ca autorul e nemultumit ca nu gaseste un loc de munca ? Din cauza ca e proaspat absolvent ? Putin curios, dat fiind ca mereu s-a cerut experienta pina si la dat cu mopul si se prefera cei care au fata de cei care nu au deloc.
Sa trecem este asta. Ca proaspat absolvent de facultate cu profil economic ((si nu numai)) cu siguranta se gasesc locuri de munca ( mai ales in Bucuresti ). Prost platite, probabil munca de jos, insa nimeni nu-ti va oferi sa faci ceea ce credeai tu ca o sa faci dupa facultate. Nu la prima angajare. Da, va trebui sa suporti un loc de munca prost platit si sa fii nesatisfacut intelectual. Daca nu ai gasit nici asta, inseamna ca trebuie sa reconsideri criteriile pe care iti alegi firmele la care depui cv-ul. Sau ceva nu e in regula. Stiu cel putin doua firme care fac angajari. Da, vor cere experienta, insa daca nu te-ai prins, orice firma trece experienta in anunturi. E un fel de bluf: cer mai mult pentru a primi exact ce trebuie.
Si te-as ruga, draga autorule, sa nu vorbeste de profesionalism despre nici o firma daca tu nu ai inca un contract de munca. Daca o firma nu-ti raspunde la un email prin care tu ai trimis un CV, nu inseamna lipsa de profesionalism. Firma unde lucrez eu primeste probabil si 1000 de aplicatii pe luna. Nu, nu vor raspunde la emailurile lor, decit daca e ceva automatizat. Si de obicei posturile scoase la concurs se ocupa intern. E de preferat. Asta la corporatii si multinationale.
Cunostinte informatice foarte vaste inseamna sa cunosti excel si word la un nivel oarecum mediu. Sa nu te impiedici cind vezi un dialog la instalarea unui program cu nume ciudat sau alte bazaconii de astea. Atunci cind vezi o baza de date, sa intuiesti din prima ce inseamna ceea ce vezi pe acolo. Cel putin in mare. Sa nu te sperii ca o fata mare cind ti se spune sa dai click pe ceva. ( ai sa fii surprins de cit de dubiosi pot reactiona unii la chestii necunoscute ) Mai filtreaza putin informatia din cadrul anuntului. O limba straina da e bine sa o stii, insa daca pe linga engleza stii si poloneza, nemteasca, frnaceza ( de ex ) s-ar putea sa ai un avantaj nesperat de interesant.
Si ce treaba are Client Service-ul cu dorinta ta de a te angaja la o banca ?
ps: vrei sa te angajezi, sa nu mai stai degeaba ? Verifica-ti pretentiile si incearca sa te pui si in pielea celui care va trebui sa te aleaga dintre 100 de candidati. Cliseu, insa, puii mei, asa e.
NOU
Ma, io nu-i intzeleg pe copiii ashtia cum se plang ei ca nu-i baga nimeni in seama dupa ce ies de la faculta cu o hartie buna de shters curu shi cunoshtintze ashishderea. Io am facut faculta la FF (nu demult), tocmai ca sa pot sa lucrez intre timp in domeniul care-mi placea. Prima intrebare a patronului cand m-a angajat: rezishti la vodca? Eram copil, da’ am facut pe viteazu, asha ca primul meu salariu (da, minim pe economie) s-a dus pe vodcile cu care i-am indopat pe baietzi shi pe patron la carciuma din coltz. De atunci am lucrat in toate sistemele posibile, de la firmulitze mici cu patroni imbecili la multinatzionale cu manageri shi mai imbecili, dar tzepari, iar acum sunt la randu meu patron shi sunt nevoit sa ascult periodic, la interviurile de angajare, ineptziile unor copilashi din ashtia care habar n-au de nimik, da’ le trebe salarii de manageri din prima. Well, fuck off!!!
NOU
Nenea matale esti pe bune sau scrii doar asa sa umplii spatiu ? Ca de ‘faculta’ mi-am dat deja seama pe unde si cum ai absolvit-o
NOU
sfatul meu: invatati sa faceti ceva cu computerul, gasiti-va un angajator din strainatate si lucrati de acasa.
si fara sa ma laud, pentru ca sunt doar un anonim, mi-am gasit ceva (in anul 2 de facultate) la un strainez, pe un salariu de 4 cifre, in $.
mie mi-a schimbat viata. astia din afara sunt mult mai seriosi, apreciaza personalul si investesc in asta, iti ofera posibilitatea sa iti asumi responsabilitatea pentru anumite task-uri sau proiecte, si reusind astfel sa te faci remarcat.
luna asta s-a implinit un an de cand lucrez acolo, si pe parcurs, am invatat o groaza de chestii care o sa imi fie utile si la joburile viitoare.
you can make it happen
NOU
Punctul de vedere al angajatorului: nu vreau oameni cu experienta (oamenii cu experienta in Romania, fie nu mi-i permit, fie sunt putrezi pana in maduva oaselor). Vreau oameni cu bun simt tehnic si pretentii oneste raportate la cunostiintele lor, sa creasca (profesional si financiar) intr-un mediu absolut sanatos (mediu pe care de cativa ani incerc sa il mentin). Experienta imi spune ca majoritatea absolventilor de facultate au pretentii uriase si cunostiinte zero (cultura generala dobandita in liceu), mai mult, nu stiu nici macar sa scrie corect in limba romana.
Primele intrebari ale proaspetilor absolventi la adresa angajatorului sunt: care este salariul? si cat este programul de lucru? Foarte putini intreaba altceva.
Cand vor realiza stupiditatea lor, lucrurile vor intra in normal. Pana atunci citesc in fiecare saptamana cam 100 de CV-uri, aleg 20 pentru interviu si din pacate nu pot sa angajez pe nimeni. Dar perseverez in baza unei auto impuse credinte care imi induce ideea ca sigur intr-un munte de neghina trebuie sa fie si cateva boabe de grau.
NOU
Ironia perfecta: absolventii “nu stiu nici macar sa scrie corect in limba romana”, n-au *cunostiinte*, in timp ce autorul “persevereaza in baza unei *auto impuse* credinte”.
NOU
1.Problema Nr.1: Make some time. Chiar e relevant ca dupa 3-4 ani de facultate sa ai macar minim 6 luni de experienta (mai dai cu sutul la o saorma, la un inceput de an sau o vacanta de vara) + minim o recomandare care sa nu fie de la profi (internshipurile au totusi un sens). E adevarat ca la anumite facultati e mai nasol, dar nu stiu cum se face ca am doi colegi care dupa 4 ani de politehnica aveau 1 an jumate experienta, din colaborari si munca pe timpul verii. Nu ma dau exemplu, pentru ca n-am terminat Poli (dar chiar si asa, din trei ani de facultate, doi au fost strans legati de colaborari si joburi in domeniu, dar pe termen scurt + un master de 2 ani unde munca a dominat).
2.Complet de acord aici. Locurile unde am fost refuzat clar au fost locurile unde am revenit cu un CV atunci cand m-am ridicat la asteptari. Oamenii care n-au zis nimic, in ciuda unor mailuri absolut pertinente si in cunostinta de cauza din partea mea (nu am spamat) nu au mai fost contactati ulterior. Chiar daca n-ai om de HR, nu te doare mana sa scrii: Esti simpatic, dar nu esti suficient de calificat.
NOU
^Si apropo de ce am scris mai sus si n-a aparut inca: Daca ai 0 experienta, incepi cu un internship, n-ai pretentii de ”job in domeniu”.
NOU
experienta poate sa insemna si ca ai mai avut un/niste job-uri, indiferent unde!
unde ai invatzat despre:
ierarhia dintr-o firma
atitudine
relatii de munca/echipa, etc
dead-line-uri
disciplina
a invatza
relatia cu clientii
folosirea aparaturii de birou
tinuta
bani/””salar
viitor profesional
etc
una e sa faci un internship ( nu ca ar strica) si alta e sa muncesti pt banutzul tau ( chiar si un job de vara, sau un part time)
inafara de asta, cine chiar vrea un job, nu se poate sa nu-l gaseasca; un angajator te intreaba si cum de stai fara job de un an ( mai ales daca esti tanar absolvent)si cand tu zici ca vrei sa muncesti, vrei bani, etc , dar n-ai gasit nimic, nu te crede nimeni!
ia-tzi nene un job de ospatar ( ca marile vedete de la holywood) sa ai din ce sa te intretzii, plus ca, vorba bancului, mai cunosti ceva lume, mai invetzi ceva despre oameni, afaceri si eventual “savoir vivre”, si intre timp cauta-ti job-ul vietzii tale!
succes!
NOU
daca esti la drept si te angajezi dupa terminarea facultatii la mcdonalds, buhbye barou.
NOU
“Tanarul absolvent” trece in articol de la calitatea de candidat (cel care aplica pentru un post in cadrul unei companii) la cea de client ?!?
Incepe sa vorbeasca despre ceva (un absolvent isi cauta de lucru), iar concluzia trasa e complet pe langa subiect: “Totul se reduce la expresia ,,clientul nostru – stăpânul nostru,,.””
NOU
Mai e o chestie, pe care am scris-o si intr-un .ppt si prezentat-o de vreo trei ori: De ce te-ar alege angajatorul pe tine? Angajatorii se vor bate mereu pe absolventii aia care morti-copti au si experienta de lucru relevanta. Restul? Sunt 3-4000 de oameni care nu se diferentiaza prin nimic.
NOU
ESti absolvent de facultate si n-ai experienta deloc? That’s pretty bad. Angajatorii tin foarte mult sa vada ca ai luat contact cu piata muncii, indiferent ca a fost un job part-time de impartit pliante sau promoter. Iar un astfel de job nu te incurca mai deloc cu facultatea.
Nu conteaza cat de bine pregatit ai iesit din facultatea, angajatorii tin sa ai un minim de experienta, stiindu-se care este raportul teorie/practica din invatamantul romanesc.
NOU
Nu am citit toate comm-urile si de aceea sper sa nu repet vreunul din ele.
In primul rand, parerea mea este ca ai inceput din start cu stangul. Tara noastra este plina de economisti, avocati, administratori puplici, psihologi si alte natii de “specializati”. Daca tot alegi sa f aci ceva pe unul din domeniile “de viitor” ce le ofera invatamantul superior de stat, din punctul meu de vedere ar trebui sa incepi cu munca inca din anul intai. Internshipuri, munca part time, munca de voluntariat, orice. Pentru ca, pe langa faptul ca majoritatea sunt facultati de 3 ani (acum) studentul roman merge pe premiza: primu si al 2-lea an = distractie, bautura, femei (barbati), gang-bang (femei), etc. iar apoi incercam (daca se mai poate) se recuperam in anu 3 ceva.
Eu am terminat o facultate tehnica. Asta a fost alegerea mea, dar ca sa ma angajez pe domeniu a cam trebuit sa muncesc. Si eu am mers pe premiza de mai sus, dar macar eu am avut norocu de a termina 5 ani, deci am avut 3 in care sa-mi pun curu (pierdut de altfel in anu 2) la treaba.
In concluzie : daca vrei sa faci “balet” pai danseaza frate pana pici.
NOU
Sa stii ca lipsa raspunsurilor (negative) din partea reprezentantilor HR nu este specifica Romaniei. Le fel ca si alti colegi prieteni/locuiesc intr-o alta tara europeana (Belgia) tocmai pentru ca am considerat potentialul de dezvoltare profesionala mai ridicat. Dupa un an de lucrat intr-o multinationala in Brussels, am decis ca doresc sa raman aici si am inceput sa aplic pentru joburi. Am aplicat la zeci (sa nu zic sute) timp de cateva luni, timp in care am primit probabil 14 raspunsuri. Majoritatea pozitive, cu invitatii la interviu si foarte putine negative deci cele pentru care nu ma potriveam nici nu s-au obosit sa ma anunte. E posibil ca abordarea mea sa nu fi fost atractiva pentru angajatori, insa majoritatea nu aveau nici macar un raspuns automat de genul “multumesc pentru ca ati aplicat la… pentru pozitia de…”. Cei care aveau totusi mentionau clar in reply “only candidates considered for an interview will be contacted. If you do not receive a reply within the following weeks…”.
Ce e ciudat este ca acum, dupa mai bine de 6 luni si dupa ce am inceput un job, incep sa primesc telefoane si mailuri. E posibil sa fi fost si problema vacantei.
Dar cu siguranta nu e problema doar in Romania.
NOU
In primul rand, as vrea sa va spun ca lucrez intr-una din companiile mentionate de autor in acest articol (ma refer la cele 3, de care a ramas placut impresionat) si ca si o coincidenta lucrez si in departam. de customer service.Ma bucur sa vad ca sunt oameni care ne apreciaza munca, asta fiind rasplata zilnica pentru efortul depus.In alta ordine de idei, as vrea sa ii spun dl “bazaconii” ca munca de a raspunde unor oamenii, nu e usoara, dar asta inseamna sa iti pese de business si sa vrei sa iti pastrezi clientii, si da MERITA sa angajezi pe cineva dispus sa aibe grija de asa ceva. Daca tu esti de parere ca nu merita, este fix problema ta, dar tare mult as vrea sa vad cum reactionezi cand tu, utilizator de un anumit serviciu esti tratat cu spatele de catre furnizor….nu prea ti-ar convenii, nu-i asa?a-ti pasa, ehhhhh asta inseamna RESPECT. Iar pentru autorul articolului , am sa ii dau un sfat( tot studenta la poli sunt si eu) daca ai destul incredere in fortele tale crede-ma ca vei reusi sa iti gasesti un job care sa iti placa(been there, done that). Mult succes tuturor!!
NOU
Eu am experienta ,9 ani, in industria hoteliera, am luat.o de jos, in toata perioada asta am mers si la scoala, din clasa a X-a pana la sfarsitul facultatii— rezultatul……. nu prea se merita, muncesti ca nebunul , te odihnesti putin si la sfarsit trebuie sa te ajute cineva cu un telefon la un HR specialist,postul cel mai sus pe care l.am primit ,in companie, a fost cel de receptioner pentru ca o daca nu suna cineva ,unde trebuie, nu esti suficient de bun; cat despre banci , am aplicat ,la nenumarate, pt pozitii costumer service si surpriza nu m.a contactat nimeni , ma intreb de ce ? am atatia ani experienta, am absolvit ASE-ul ,cu o nota buna, si totusi…..
In concluzie nu se merita sa iti arunci tineretea , pentru ca oricum,fara ajutor, nu mergi prea departe …………..